22 mai 2022
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ÎN VREMURI GRELE, VORONEŢUL CU CERUL SĂU DE SFINŢI VINE LÂNGĂ NOI. Lansare de carte la Consulatul General al României la Cernăuţi

3 noiembrie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

E miez de noapte când scriu aceste rânduri. E ceas de rugăciune în ctitoria lui Ştefan cel Mare – Biserica ”Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Voroneţ. Aceasta-i neclintita rânduială stabilită de stareţa stavrofora Irina Pântescu, pe parcursul celor 25 de ani, de când la Voroneţ a reînviat viaţa monahală. Ştiu că măicuţele în aceste clipe se roagă şi pentru noi, românii din nordul înstrăinat al Bucovinei. Dar numai cu câteva ore înainte, cuvioasa stareţă şi monahia dr. Gabriela Platon, însoţite de părintele arhimandrit Mihail Balan, stareţul mănăstirii Râşca, se aflau printre noi, la Cernăuţi, aducându-ne duhul Voroneţului prin propria lor prezenţă şi cartea ce încununează sfertul de veac de la reînfiinţarea Sfintei Mănăstiri.

Cartea a poposit până acum prin câteva orașe din România și în Basarabia, la Chișinău, astfel aducând lumină și dând undă verde unuia din ”cazurile speciale” când mănăstirea merge la oameni. Or, un principiu de temelie al maicii starețe este: ”Mănăstirea e deschisă pentru ca oamenii să vină spre ea, nu ieșim noi spre lume să facem agitație, să discutăm cu oamenii… Pe dătătorul de voie bună îl iubește Dumnezeu…”. De data aceasta ”cazul special” și-a împlinit menirea la Cernăuți, nefiind unica excepție când veghetoarele miracolului de Voroneț vin la noi cu mare dragoste creștină și mireasma întremătoare a cuvântului românesc. Le-am primit de câteva ori cu dragă inimă la ”Zorile Bucovinei” pe monahiile Elena Simionovici și Gabriela Platon, avându-le de oaspeți la sărbătoarea Zilei Bucovinei, inițiată de redacția noastră și Societatea Jurnaliștilor Români Independenți din regiunea Cernăuți. Am înlesnit cu o modestă implicare și manifestarea din 2 noiembrie – lansarea la Consulatul General al României la Cernăuți a volumului Sfânta Mănăstire Voroneț. Un sfert de veac de la reînființare”.

Începând și finalizând cu rugăciune, așa cum își începe și își încheie ziua obștea monahală a Voronețului, în câteva ore cât a durat întâlnirea s-a perindat istoria seculară a dăinuirii nemuritoarelor valori duhovnicești – de la întemeierea Mănăstirii de Marele Voievod Ștefan cel Sfânt și până la actuala perioadă de prosperitate sub înțeleapta gospodărire a stareței Irina Pântescu, a cărei prezență, pentru prima dată, la sediul misiunii diplomatice românești a fost afectuos salutată de Consulul General, dna Eleonora Moldovan, de ministrul consilier Ionel Ivan și consulul Aurelian Rugină. Mulțumind delegației din Suceava (conf. dr. Carmen Cornelia Balan care alături de monahia dr. Gabriela Platon, s-a îngrijit de editarea volumului jubiliar, scriitoarei Doina Cernica – pentru inițiativa multor proiecte interesante, jurnalistei de la Monitorul de Suceava), dna Consul General a dirijat armonios cuminicarea cu frumosul incomparabil al Voronețului, creând, în tandem cu măicuța Gabriela, un anturaj deosebit de favorabil discuțiilor. Și cernăuțenii care au răspuns invitației domniei sale (fețe bisericești, ziariști, scriitori, lideri ai societăților naționale românești) erau dornici de a se aprofunda în valorile păstrate de Sfânta Mănăstire, de a contacta pe viu cu acele suflete nobile care păstrează inefabilele frumuseți, ba chiar fac imposibilul, după cum s-a exprimat dr. Cornelia Balan despre maica stareță, relevând că cuvioasa a reușit prin readucerea la viață a Voronețului să ”perfecționeze perfecțiunea”. Suflul duhovnicesc al întâlnirii a fost aprofundat îndeosebi de prezența protopopului Storojinețului, părintele Vasile Covalciuc cu câțiva preoți din parohiile raionului, care au intonat pentru oaspeți imnul cu mesaj testamentar al Voievodului ”Când era să moară Ștefan…”.

Discuțiile alternau de la carte, la istoria veacurilor de suferinţă a Voronețului, de la virtuțile Sfântului Daniil Sihastrul la înaltele calități morale și benefica forță ziditoare a stareței Irina Pântescu. Or, toate acestea simbolizează un monolit care înfruntă vitregia timpurilor. Exprimându-și bucuria de a se afla în mijlocul prietenilor, monahia Gabriela a recunoscut că a folosit prilejul lansării volumului pentru a o aduce pe maica stareță în mijlocul nostru, care pentru obștea monahală de acolo este o valoare înscrisă în patrimoniul mănăstirii. În legătură cu aceasta a evocat cazul unui grav accident de circulație în care a nimerit monahia Irina în anul 1981. Ca să ne dăm seama cât de strașnic a fost impactul, ne-a spus că, potrivit statisticilor, doar o persoană la 10 mii rămâne teafără după asemenea accidente. Maica stareță este acel om ales din zece mii, Dumnezeu dăruindu-i a doua viață pentru a reînvia Voronețul și a perpetua tradițiile medievale, când mănăstirile românești, unice în lume, erau principalele centre de cultură și spiritualitate.

Având grijă să administreze o obște de înaltă cultură, nu doar duhovnicească, ci în diverse domenii, maica stareță apelează, totuși, în anumite cazuri și la persoane competente din lumea laică. Așa a procedat și la alcătuirea volumului jubiliar, profesorul universitar de la Suceava, dr. Cornelia Balan având misiunea să găsească cheia de structurare a conținutului, care este foarte divers – serioase studii științifice, articole de suflet, impresii, emoții... Printre semnatari (inițial erau prevăzuți 25 de autori, numărul lor ajungând la 50) sunt înalte fețe duhovnicești, academicieni, personalități de cultură cu nume de rezonanță, ca Ana Blandiana, Angela Gheorghiu, Magda Ciopraga, Nicolae Noica, dar și autori mai puțin cunoscuți, însă care au avut o fremătare de suflet aparte pentru ”acest monument ce vine din veacul lui Ștefan și se îndreaptă în veacul veacurilor”. Autorii adunați în această carte, în opinia îngrijitoarei Carmen Balan, formează familia extinsă a Voronețului. ”Oamenii care vin la Voroneț simt că această frumusețe este și a lor, că viața lor se schimbă, că acesta-i locul unde se pot întoarce când le este greu pentru că aici este măicuța, este un suflet căruia Dumnezeu i-a dat mulți copii – din obște și de mai departe”, ne-a mărturisit dr. Carmen Balan. Unul din autorii cărții fiind de față, scriitoarea Doina Cernica, a adus un trepidant elogiu feminității, având ca temei ”nu doar onoarea de a fi oaspetele unei instituții diplomatice importante conduse de o femeie sau că maica stareță și-a sărbătorit în această toamnă venerabila vârstă de 84 de ani, ci pentru că ÎPS Pimen a rupt tradiția de secole a obștii monahale de călugări și a reînnodat-o la Voroneț cu o obște de măicuțe, capodopera unică în lume având nevoie de tandrețe, de mâini feminine”. Totodată, se cerea și o mână forte de gospodar, maica Irina întrunind toate calitățile necesare. De menționat că această ”mână de fier” n-a acceptat fonduri europene pentru Voronețul-monument din patrimoniul UNESCO, susținând sus și tare că nu le face cinste urmașilor lui Ștefan Vodă, care a zidit mănăstirea în trei luni, trei săptămâni și trei zile fără ajutoare dinafară, să caute susținere străină.

Deși despre severitatea și caracterul ”de general” al stareței circulă legende, stavrofora Irina este o măicuță blândă pentru copiii din obștea ei. Părintele arhimandrit Mihail a povestit despre cum a ajuns, după ce i-a fost ghid prin Grecia, s-o numească ”mămuca”. O frumoasă prietenie s-a cimentat între obștea condusă de maica stareță și familia de buni creștini crescuți în duh românesc a lui Lazăr Fialcovschi din Molodia, o parte din membrii ei fiind prezenți la lansarea cărții – mama Floarea, de-o vârstă cu stareța, soția Elena și fiul mijlociu Valeriu. Evocări emoționante despre pelerinajele la Voroneț a auzit maica stareță de la românii prezenți la întâlnire – profesorul școlar Dorin Misichevici, poetul Ilie T. Zegrea, metodista Lilia Govornean, președinta Asociației profesorilor de etnie română din Ucraina. Printre invitații dnei Eleonora Moldovan s-a aflat și directoarea unei firme turistice, Maria Drapata, care îndreaptă turiști spre Voroneț și a exprimat dorința de a găsi acolo pliante cu informații despre mănăstire în limba ucraineană.

Răspunzând la întrebarea ”De unde mie cinstea aceasta?”, cu care se deschide și volumul consacrat celor 25 de ani ai reînființării Sfintei Mănăstiri, stareța Voronețului a evocat momente din copilăria grea, destinu-i fiind legat de suferințele țării. Ne-a vorbit de Dragostea de Țară, de Credință, Smerenie, care nu există fără de Demnitate, dându-ne de grijă să nu confundăm Demnitatea cu mândria, căci sunt absolut diferite. N-a trecut cu vederea laudele la adresa sa, punându-le pe toate la locul lor: ”N-am făcut nimic singură, numai cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să refacem mănăstirea, și cu ceea ce au plătit oamenii pentru un pomelnic, pentru o iconiță… Dai voință și iei putere. Noi avem un singur buzunar unde merg banii, un singur cont al mănăstirii…”. ”Știu că vă este greu. Dar Dumnezeu ne ține să nu cădem. Cum a spus Mântuitorul, aruncă spre Dumnezeu grija ta şi El te va hrăni, ne-a mângâiat la despărțire cu tămăduitoare cuvinte la rana deznădejdilor noastre înțeleapta măicuță.

Maria TOACĂ

Fotografii : Zorile Bucovinei şi N. Hauca