06 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CU MÂNA PE INIMĂ, DESPRE PRIMUL REDACTOR AL ”ZORILOR BUCOVINEI”, VASILE LEVIŢCHI

16 noiembrie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

Părinte, adu-mi neamul mai acasă,

Adună-mi-l între fruntarii drepte,

Că prea au smuls din vița lui aleasă

Spre vetre rătăciți să se-ndrepte,

Despovărați de așteptări cu anii

Și fă să ne-nțeleagă și dușmanii.

Vasile Levițchi

La cea de-a 95 aniversare i-a auzit Dumnezeu ruga. De ziua sa, 15 noiembrie, i-a adunat o parte din neamul de pe Siret și din alte locuri ”mai acasă”, mai spre izvoare, la noi, la ”Zorile Bucovinei”, ziarul căruia i-a dat viață, odrăslindu-l ca pe un drag copil. Ne străduim să fim demni continuatori ai primului redactor Vasile Levițchi, să păstrăm și să îmbogățim această frumoasă casă unde revin din secole trecute și timpuri mai apropiate înaintașii. Cel mai ușor lucru ce-l putem face astăzi este să le cinstim memoria prin alese cuvinte. Mai complicat e să le urmăm îndemnurile, să nu le lăsăm în paragină idealurile. Încercăm să ne facem datoria preluată de la predecesori și cu cuvântul, și cu fapta, aniversarea poetului Vasile Levițchi fiind un prilej de sărbătoare a cuvântului matern pentru redacția noastră. Aveam emoții ca nicicând altă dată, temându-ne ca iarna asta pretimpurie/nebunatică să nu ne zădărnicească sărbătoarea. După cum s-a exprimat redactorul-șef, Nicolae Toma în cuvântul de salut către oaspeți, mare ne-a fost bucuria să vedem adunați în casa mare a redacției atâția prieteni și admiratori ai lui Vasile Levițchi, mai ales din generația tânără, care îl cunosc numai din cărțile de poezie și traduceri. Mai pe scurt, la 15 noiembrie toți cei adunați la ”Zorile Bucovinei” s-au simțit învățăcei ai primului redactor și, credem noi, prieteni buni ai ziarului.

Este viu atâta timp cât răsună graiul străbun

Un impresionant elogiul adus personalității polivalente care a fost și este Vasile Levițchi, în calitatea-i de redactor responsabil pentru formarea unui ziar de limba română (până la el se numea „Bucovina sovietică” şi era dublat din ucraineană), de mentor al tinerelor talente, de profesor şcolar şi universitar, a rostit Consulul General al României la Cernăuți, dna Eleonora Moldovan, care a răspuns cu amabilitate invitației noastre, așa cum, de fapt, onorează și susține toate proiectele constructive ale comunității românești din ținut. Mulțumind organizatorilor, redactorului-șef al ”Zorilor Bucovinei”, Nicolae Toma, și președintelui Societății ”Mihai Eminescu”, Vasile Bâcu, precum și tuturor celor prezenți (pentru implicare și susținerea acestui demers), Excelența Sa a menționat că numai într-o singură săptămână a participat la manifestări ce dovedesc că românii din ținut au grijă de valorile moștenite: ”La Herța, prin străduința dnei Eugenia Cimborovici-Teodoreanu, într-un format promovat de Fundația ce o conduce, a fost readus în actualitate Gheorghe Asachi, la Cernăuți, împreună cu medicii români și alți intelectuali, a fost comemorat un alt erou al românilor, Isidor Bodea, iar acum ”Zorile Bucovinei” ne oferă posibilitatea de a ne aduce aminte de ceea ce a însemnat Vasile Levițchi pentru noi toți, căci el este viu atât timp cât răsună graiul străbun, apare ziarul… Este viu prin faptele bune pe care le-a săvârșit, prin cărțile și gândurile transmise către toate generațiile, prin operele traduse prin care a promovat valorile, tradițiile și cultura românească. Încadrat în constelația înaintașilor români, numele lui Vasile Levițchi este un imbold pentru a reîntregi valorile culturale promovate de exponenții neamului. Plecat din Carapciu, poetul a ajuns în toate punctele esențiale ale spațiului românesc – Cernăuți, Chișinău, București, unde a salvat vieți în timp ce-și făcea serviciul la pompieri, iar în Bucovina a salvat suflete. Am citit nenumărate studii despre Vasile Levițchi, inclusiv în ”Zorile Bucovinei”. Mesajul meu este că dacă nu era Vasile Levițchi, cu siguranță, n-ar fi apărut Vasile Tărâțeanu, Ilie T. Zegrea, Arcadie Suceveanu, redacția ”Zorilor Bucovinei” și nici noi n-am fi ceea ce suntem astăzi. A fost un om modest, nu-i plăcea laudele, dar cu muncă asiduă a îndrumat pleiada de scriitori, ziariști, devenind și la Chișinău o personalitate emblematică. Cei care zic că azi e greu să ne promovăm valorile, ar trebui să cunoască mai bine viața și activitatea lui Vasile Levițchi”.

În spiritul celor mai frumoase tradiții ale înaintașilor, doamna Consul General a venit cu două brațe de cărți pentru redacție, din care, Nicolae Toma, știind că dar din dar se face rai, a împărțit copiilor participanți la programul literar-artistic.

Om al renașterii în timpuri nefaste

Cum a salvat suflete în Bucovina și cum au ieșit cu toții din aritmia inimii poetului, publicistului, profesorului Vasile Levițchi au evocat cei care l-au avut de călăuză, învățând de la el mai întâi de toate să fie români cu verticalitate. Grigore Vieru mărturisea cu diverse ocazii că a cunoscut Bucovina „printr-un om tulburător de frumos” şi de sensibil, fragil și puternic totodată, ar mai adăuga cei care au stat mai mult în preajma lui. Prin prisma acestor calități a derulat amintirile despre Vasile Levițchi. Mai mult ca oricine ar avea ce povesti poetul Vasile Tărâțeanu, membru de onoare al Academiei Române, care l-a cunoscut în trei ipostaze – mai întâi ca director al școlii din Sinăuți și profesor la Universitate, apoi ca îndrumător în universul scrisului publicistic și artistic la ”Zorile Bucovinei”. Au petrecut împreună multe nopți albe în discuții aprinse despre poezie, destinul neamului. Vasile Tărâțeanu este discipolul care a adunat într-un volum amintirile despre Vasile Levițchi, cartea fiind editată la Iași, anul 2009. Unul din semnatari, reputatul critic Mihai Cimpoi l-a numit ”Om al renașterii într-o perioadă nefastă”, iar pentru alt exeget la fel de consacrat, Adrian Dinu Rachieru, Vasile Levițchi, este ”Antrenor spiritual”.

Într-adevăr, tinerii se țineau ciucure în jurul lui, culegând polenul din pomii fructiferi plantați de mentor pe un teren arid. Or, după ocuparea ținutului de către sovietici, floarea intelectualității a fost distrusă, lui Vasile Levițchi revenindu-i rolul misionar de a înlătura golul din viața culturală și națională a generațiilor de după război. Acest aspect a fost menționat de dl Vasile Bâcu, președintele Societății ”Mihai Eminescu”, pentru care Vasile Levițchi este cap de generație, cultivator de tinere talente, un model de conștiință națională: ”A refuzat să stea în fruntea Societății ”Mihai Eminescu”, din motive de sănătate, dar întotdeauna a fost alături de primul președinte Grigore Bostan”.

Beneficiile de la apropierea cu ”antrenorul spiritual” le-a simțit și scriitorul Grigore Crigan. Înainte de a-l cunoaște, l-a auzit citind poezii la postul de radio Cernăuți, apoi a avut marea șansă de a lucra în echipa formată de Vasile Levițchi în anii 1965-1967. Grigore Crigan, fost redactor-șef adjunct al ”Zorilor Bucovinei”, a menţionat calităţile vizionare ale primului redactor-șef la alegerea cadrelor şi formarea unui colectiv de aleasă ţinută intelectuală. Doar putem spune fără rezerve că nucleul intelectualităţii româneşti la Cernăuţi a fost format de Vasile Leviţchi, el aducându-i la redacţie pe Ilie Motrescu, Ion Gheorghiţă, Ion Ţâbuleac, Mircea Lutic, Ion Creţu... Aici aș adăuga și evocarea fostului nostru coleg Gheorghe Isac, despre cum l-a sfătuit și l-a primit Vasile Levițchi la ”Zorile Bucovinei”, unde a lucrat timp de un deceniu. Ultima dată l-a întâlnit la inaugurarea librăriei ”Luceafărul”. Era luminat de bucurie, dar tot cu mâna pe inimă, ca în momentele când le citea de la catedră din Eminescu.

Profesorul docent Ilie Popescu, președintele Societății ”Golgota”, a povestit că l-a cunoscut pe Vasile Levițchi în anii de școală la Carapciu, apoi au fost colegi de serviciu la Universitate, Întotdeauna a  admirat curajul de care da dovadă acest bărbat: ”El spunea deschis atâta timp cât nu există un dicționar româno-moldovenesc pentru el există o singură limbă – româna. Acum, iată s-a găsit unul, Vasile Stati, care a ”născut” un asemenea dicționar, luând ca dovadă vreo 300 de ”cuvinte din popor”, de circulație restrânsă, din lucrarea mea de doctorat, pe care le-a trecut ca normă literară. Am vrut să-l dau în judecată pentru plagiat și falsificarea adevărului științific, dar mi-am amintit o vorbă a lui Levițchi că atunci când spui adevărul curat, umbli cu capul spart”.

Talentul pedagogic, spiritul umoristic molipsitor, limbajul alegorico-esopic au fost invocate de cei care au avut fericirea să-l asculte în băncile școlii (profesoara de la Ostrița Herței, dna Elena Purici: ”Ne învăța că fetele frumoase nu trebuie să poarte părul pe frunte, ci să umble cu capul sus”), de la catedră – arhivistul Dragoș Olaru, jurnalistul Tudor Andrieș. Fosta elevă, iar mai târziu studentă a talentatului profesor, Aurica Broască, a mărturisit că și-a ales filologia română sub influența acestuia.

Ne-a trezit pe toți

Dragostea de limba și literatura română ce le-a sădit-o în suflete le-a ajutat tinerilor să învingă timpuri nefaste. Profesorul Dorin Misichevici a ținut să accentueze că la Carapciu, baștina lui Vasile Levițchi și a lui Vasile Tovarnițchi, limba română întotdeauna a fost în capul mesei. De la acești doi îndrumători el a învățat să prețuiască cartea, să salveze volume de literatură română atunci când s-a primit ordin să fie revizuite din școli. Le păstrează cu speranța că vor reveni la locul lor pe rafturi.

Deși nu l-a avut de șef la redacție, și scriitorul Dumitru Covalciuc are momente de neuitat, legate de contactele sufletești cu Vasile Levițchi, despre care spune că ”e bine că a fost demis din funcția de redactor, altminteri ar fi ajuns mai repede la cimitir, dacă nu-l scoteau: ”Ne-a trezit pe toți cu al său curaj, dar îl mâncau invidioșii. A fost scos și de la Catedră, i s-a făcut proces public… L-am întâlnit odată negru la față. Mi-a spus revoltat că nebunii din Carapciu au dărâmat biserica. Unde a ajuns acel nebun? Într-adevăr, a înnebunit… Suferea pentru baștina sa, după ce a plecat la Chișinău venea des acasă, vorbea de tată și de soră. A fost martorul unei mari tragedii de la Carapciu, când circa 300 de oameni au ars într-un incendiu la fabrica de spirt, după venirea sovieticilor. Mă întreb uneori cum au apărut prin satele de pe Valea Siretului români cu atâta demnitate și dragoste de neam. Se datorește acest fapt și boierilor Grigorcea, Florndorilor, mari români cu dragoste de moșie”.

N-au lucrat sub îndrumarea lui Vasile Levițchi nici redactorul-șef de astăzi Nicolae Toma, nici jurnalista Felicia Nichita-Toma, însă ambii l-au avut aproape, locuind în același bloc, la aceeași scară, doar la etaje diferite. ”Când ne întâlneam, mă saluta galant și-mi săruta mâna, iar vecinele mă priveau cu invidie că un scriitor îmi acordă atâta atenție”, a dezvăluit dna Felicia. Imediat s-a ales cu o epigramă de la Vasile Bâcu – dovadă că nu zadarnic a trecut și el prin școala poetică a lui Vasile Levițchi: Nici pân-acum nu pot uita,/ Poetul mâna-mi săruta - /.Un gest atâta de frumos…/ Doar soțul devenea gelos”. În realitate, soțul păstrează cele mai frumoase amintiri și o plachetă de versuri, cu autograful poetului, „Preludiul primăverii” – prima carte apărută în grafie latină în perioada sovietică. De asemenea, nu poate uita întâlnirea din anii de școală, prin 1973, când a primit această carte, poetul fiind invitat la o întrunire literară condusă de regretatul profesor din Boian, Vasile Bizovi.

Neîndoielnic, și copiii de astăzi au buni profesori de limba română, aceasta demonstrând tinerii prezenți la întâlnirea noastră, care au recitat cu suflet din lirica lui Vasile Levițchi – Marius Răuț și Tatiana Govornean, însoțiți de profesoara Anca Bâcu, de la Gimnaziul nr. 6, Maria Costaș de la ȘMI nr.13 Horecea, Ana Cristina Poclitar de la ȘM Voloca, îndrumată de profesorul Nicolae Mintencu, învățător Emerit al Ucrainei, poet și talentat rapsod, care tot în acea zi, la 15 noiembrie, și-a sărbătorit ziua de naștere. A înseninat cerul liric deasupra noastră, cu cântecul și cuvântul artistic, dna Eugenia Cimborovici-Teodoreanu, nostalgia elegiacă pentru cel elogiat răsunând în versurile dnei Eugenia Balan-Ciocoboc din Tereblecea.

Ar fi nedrept să plasez pe cineva în față, căci nu e vorba de un concurs, dar totuși cei trei tineri de la Liceul ”Mihai Eminescu” din Carapciu – Valentin Bojescu și Loredana Timciuc, cu poezia ”Cuvânt despre Luceafăr, Rodica Masichevici, cu eseul ”Poetul” (îl vom publica în numărul următor), ne-au emoționat până la lacrimi. Le mulțumim lor pentru drumul nu ușor, și tuturor pentru dragostea față de cuvântul frumos dăltuit, aceleași gratitudine adresându-le studenților de la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității Cernăuțene, prezenți cu un emoționant recital, alături de lectorii universitari Cristina Paladean și Gina Puică. Pentru tinerii studenți de astăzi, Vasile Levițchi este deja o legendă, pentru noi, care-i ducem mai departe ”Zorile Bucovinei”, rămâne un model al nonconformismului și rezistenței în fața a tot mai grele încercări.

Maria TOACĂ

Fotografii „Zorile Bucovinei”

şi de Nicolae Hauca