06 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ÎN FAGURELE LIMBII ROMÂNE, LA LICEUL „MIHAI EMINESCU” DIN CARAPCIU

20 noiembrie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

„Numai oamenii care ţin la petecul de pământ, sfinţit de sângele părinţilor, pot fi patrioţi”

Mihai Eminescu

Aceste cuvinte, înscrise sub portretul patronului spiritual, în faţa scenei din sala de festivităţi a Liceului „Mihai Eminescu” din Carapciu, spun totul despre gospodarii casei. Se simte şi se vede că aici e o pepinieră de adevăraţi patrioţi de cum intrăm în incinta acestei instituţii.

Altoiul face pomul pom, iar școala face omul om

La drept vorbind, n-ar trebui să ne fascineze ca ceva extraordinar faptul că într-o şcoala dintr-o localitate românească, unde învăţământul se desfăşoară în limba română, inscripţiile şi toate materialele ilustrative sunt în limba maternă a elevilor. Aceasta ar trebui să fie o normalitate. Dar am ajuns să ne minunăm şi să evidenţiem acest lucru ca un act de curaj şi demnitate din partea administraţiei, corpului didactic. Or, inscripțiile românești în școlile noastre sunt o raritate. Ne ajung degetele de la o singură mână pentru a număra şcolile în care se zăreşte câte o inscripţie în limba română. Am impresia că unii directori de şcoală sunt mai catolici decât Papa în excesul lor de aservire şefilor. Însă la Liceul din Carapciu, protejat de spiritul eminescian, totul respiră româneşte. Şi nici nu se poate altfel, când bustul Poetului stă la loc de cinste, dominând deasupra tuturor, iar la intrare ne întâmpină tăbliţele comemorative a doi străjeri ai limbii române – Vasile Tovarniţchi, regretatul director care a fondat Liceul „Mihai Eminescu”, şi Vasile Leviţchi, poetul, profesorul, omul de cultură care a dus faima consătenilor departe în lume. Aceşti doi stâlpi ai românismului le amintesc întruna pedagogilor, în special directorului de astăzi Eugen Tovarniţchi, de misiunea lor, nu le permit să-şi aplece capul, să uite cine le-au fost strămoşii.

Venisem la Carapciu cu emoții încă proaspete de la manifestarea ce a avut loc de ziua nașterii poetului Vasile Levițchi la ”Zorile Bucovinei”. Mai întâi de toate, i-am mulțumit directorului Eugen Tovarnițchi pentru copiii care au participat la sărbătoarea noastră cu un frumos recital, lăudând excelenta lor prezentare. ”Dacă e să vorbim despre activitatea artistică, ne prezentăm mai bine în privința dansului și cântecului. Nu avem declamatori de forță, ne lipsește un specialist care să-i învețe pe copii măiestria de a recita”, mi-a răspuns cu modestie directorul. E și aceasta o trăsătură moștenită de la cel care a fost și rămâne o prezență vie la Carapciu, Vasile Levițchi. Își spune cuvântul și permanenta străduință a directorului de a face totul la cel mai înalt nivel, călăuză fiindu-i cuvintele: ”Altoiul face pomul pom, iar școala face omul om”.

Ca organizatori și gazde ale Festivalului regional literar-artistic ”Vasile Levițchi”, inaugurat de Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți, colectivul pedagogic, liceenii și-au deschis larg sufletele către creație. Au pregătit gazete de perete cu desene inspirate din lirica lui Vasile Levițchi, au prezentat pentru concurs eseuri și compuneri despre cum înțeleg ei creația poetului. Profund impresionat de cele văzute pe coridoarele liceului a rămas consulul Aurelian Rugină, care a onorat cu prezența manifestarea (festivalul s-a desfășurat cu susținerea Consulatului General al României la Cernăuți). Exprimându-și bucuria de a se afla la baștina lui Vasile Levițchi, luptător pentru limba română în vremuri foarte grele, domnul consul le-a mulțumit gazdelor pentru dragostea față de limba maternă, dorindu-le să continue această nobilă tradiție și pașnică luptă.

Primind cu drag oferta scriitorilor, dl Eugen Tovarnițchi i-a prevenit de la bun început că au la dispoziție 45 de minute pentru cuvântări, atât cât durează o lecție, timp în care copiii nu-și pierd astâmpărul. Adică sunt în stare să asculte cu atenție. Desigur, ”lecția” scriitorilor a fost de mai lungă durată. Fiind cinci la număr (Ilie T. Zegrea, Mircea Lutic, Vasile Tărâțeanu, Simion Gociu, Ștefan Broască) – toți într-o măsură mai mare sau mai mică discipolii lui Vasile Levițchi, ei aveau ce vorbi până-n miez de noapte. Cu mesajul de a fi demni urmași și a păstra cu cinste amintirea consăteanului lor s-a adresat și Mircea Pilat, președintele nou-ales al Asociației pedagogice ”Aron Pumnul”. Un cuvânt de bun sosit oaspeților a rostit primarul satului, Nicolae Scutar.

Poetul regăsit în tot ce a scris și a iubit

Printre cei sosiți de la Cernăuți se afla un oaspete deosebit, tânărul Alexandru Lungu, pentru care Vasile Levițchi este mai întâi de toate regretatul bunic. Întâlnirea cu consătenii întotdeauna îl emoționează. ”M-am născut la Cernăuți, tatăl meu, deși era din Basarabia, nu vorbea românește. La Carapciu am învățat frumoasa noastră limbă, îmi crește inima când vin aici, cum zicea mătușa Ileana, nănașa mea”, a mărturisit nepotul poetului. Era tulburat mai ales după derularea peliculei ce a readus chipul și vocea lui Vasile Levițchi, făcându-ne să-l simțim viu printre noi. Aceste momente au fost întregite în continuare de Ilie Tomiuc, a cărui mamă a dansat la horele satului cu Vasile Levițchi. La vârsta ei venerabilă își amintește și astăzi cum viitorul poet venea la strânsurile satului în port popular, purtând o cămașă albă-albă, brodată cu flori albastre pe la poale. Pe unda umorului, Ilie Tomiuc a evocat anii de școală și metodele de educație practicate de pedagogul Vasile Levițchi, prin intermediul gazetei radiofonice.

Lecția consacrată lui Vasile Levițchi a fost prelungită de profesoara de limba română Elena Tovarnițchi, care a adunat într-un buchet cele mai alese cuvinte: ”Vasile Levițchi rămâne pentru totdeauna mândria plaiului bucovinean. Avea mare dragoste de muncă, a cunoscut de mic răcoarea brazdei, farmecul pădurii… Satul natal mereu l-a așteptat și l-a chemat acasă. Pământul a tresărit sub pașii lui. Dacă am încerca să-i definim tematica creației, înainte de toate stă dragostea de meleagul natal. L-am întrebat odată ce înseamnă să fii poet. Mi-a răspuns:” Să știi a purta bucuriile și năzuințele neamului tău, să știi să strigi când neamul e în durere”. Așa a fost Vasile Levițchi când vorbea de consătenii deportați în Siberia și Kazahstan”. Referindu-se la activitatea de profesor școlar, a menționat că, împreună cu Vasile Tovarnițchi, au împărtăşit aceleași idealuri, iar ca profesor universitar a crescut o pleiadă de scriitori. Dovadă că și profesoara Elena Tovarnițchi este o continuatoare a distinsului consătean a fost expoziția de încercări literare ale elevilor ei, Rodica Masichevici citindu-și eseul, iar Ana-Maria Luchiniuc, recitând o poezie proprie.

Directorul Eugen Tovarnițchi și-a dorit ca inaugurarea festivalului să nu fie zi de paradă, ci clipe de regăsire, în tot ce a scris și a iubit Vasile Levițchi, zi de îmbogățire cu valorile promovate de poet. Programul artistic al liceenilor, derulat ca o revărsare de comori folclorice de pe Valea Siretului, a fost expresia cea mai evidentă a împlinirii dorinței sale. Nu e nevoie să vină cineva din altă parte să le predea lecții de simțire națională acestor copii, căci ei o au în sânge de la părinți, apoi sentimentele iubirii de neam le sunt cultivate de profesorii lor. Ceea ce au luat din cuibul părintesc se vede de departe – costumele populare autentice, delicate, fără urmă de înzorzonare lipsită de gust. Portul etalat la acest festival, îndeosebi cămășile brodate ale fetelor, e un adevărat monument al artei populare, cu rădăcini în seminția dacică. Pe un drum imaculat aidoma cărunteții din părul poetului s-au revărsat tinerele talente în ale cântecului, dansului și poeziei. Solistul Constantin Vicovan a dat tonul cu un cântec despre Bucovina: ”Mare-i lumea și frumoasă, iar raiu-i la mine acasă”. Cum e raiul la ei acasă ne-au arătat Odorica Bostan în duet cu Constantin Vicovan, Valentin Bojescu și Loredana Timciuc, în ”Cuvânt despre Luceafăr”, Constantin Cozaciuc, recitând poezia ”Carapciu” (versuri emblematice consacrate vetrei străbune), Delia Vicovan și Ionuț Roșca. Acești doi micuți din clasa a II-a au înviorat sala cu ”Mofturoasa”, scrisă de Vasile Levițchi pentru fiica Victorița, când era de seama lor, precum și pentru toate fetițele româncuțe. Marinela Zegrea, cea mai mică solistă, a cântat cu foc despre toloaca satului, unde fetele și flăcăii încing horele. Dar până va fi timp bun de joc pe toloacă, zânele liceului au adus pe scenă compoziția coregrafică ”Hora fetelor”. Părea că am ajuns la apogeul emoțiilor când duetul Odorica Bostan – Constantin Vicovan a făcut să vibreze versurile: ”Și mă duc, și iar mă duc,/ Până la izvor sub nuc,/ Și mă fac, și iar mă fac/ Lemn de brad și lemn de fag”. Dar înainte mai era ”Casa părintească”, cântată de grupul vocal al liceului, atât de mare și de necuprins în obiectivul fotografic. Am auzit de multe ori și de la diferiți interpreți acest cântec, legănat în lacrimi. La Carapciu el a răsunat pentru casa poetului Vasile Levițchi, despre care s-a vorbit că trebuie să devină muzeu.

Apreciind înalta ținută artistică a spectacolului și contribuția tuturor participanților, în semn de mulțumire consulul Aurelian Rugină a oferit cinci premii (câte o carte și un plic), printre cei aleși aflându-se și Ana-Maria Luchiniuc pentru creația-i proprie, și cea mai mică interpretă Marinela Zegrea. Directorul Eugen Tovarnițchi a încheiat cu mulțumiri cadrelor didactice participante la organizarea spectacolului, părinților dătători de viață acestor copii talentați, demni de numele Liceului în care învață să iubească, să ducă mai departe și să îmbogățească averea sufletească a neamului.

Maria TOACĂ