25 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DASCĂLUL ESTE ACELA CARE SEAMĂNĂ ÎN SUFLETUL COPILULUI LUMINĂ, IUBIRE ŞI ADEVĂR

11 decembrie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

ACDERU –  UN AN DE ACTIVITATE FRUCTUOASĂ

Cred că Dumnezeu la facerea lumii a chibzuit mult până a dat omenirii cea mai nobilă profesie – cea de dascăl – modelator al sufletului şi minţii copilului, care vine din vocaţie, se face cu dăruire şi pasiune, căci  nu e uşor să acorzi prin  intuiţie harpa sufletului unui copil şi s-o faci să cânte. Or, a fi dascăl este o artă, un har divin. Anume dascălul este acela care seamănă în sufletul copilului lumină, iubire şi adevăr. El e acela care-i călăuzeşte paşii spre lumina înţelepciunii, credinţei şi cunoaşterii.

La un an de activitate, Asociaţia Cadrelor Didactice de Etnie Română din Ucraina (ACDERU), cu sprijinul Protopopiatului raionului Storojineţ, graţie susţinerii Consulatului General al României la Cernăuţi, a organizat, sâmbătă, 10 decembrie, Simpozionul Internaţional „Raportul dintre educaţie şi etica creştină. Probleme şi perspective”. Găzduit în Casa Parohială a Bisericii "Sfântul Gheorghe" din centrul Storojâneţului, prin osârdia părintelui protopop Vasile Covalciuc, a delicatei sale soţii, preoteasa Maria, a fiilor Ioan şi Mina, protoiereului Gheorghe,  la lucrările simpozionului şi-au anunţat prezenţa, cu mesaje de salut, oaspeţi din România – prof. Emilia Luţia şi Liliana Andrei de la Şcoala Gimnazială din Horodnicul de Sus, cu care Asociaţia a semnat, cu o lună în urmă, un acord de colaborare, şi din Republica Moldova – prof. Angela Ivanov, director-adjunct, Mihaela Cojocaru, profesoară de biologie, Carolina Ceban, profesoară de limba şi literatura română de la Gimnaziul din Criva, raionul Briceni, o delegaţie din comuna Boşcana, raionul Criuleni.

Inaugurând şi moderând lucrările conferinţei, Lilia Govornean, preşedinta Asociaţiei Cadrelor Didactice de Etnie Română din Ucraina, a relevat importanţa simpozionului în educaţia tinerei generaţii: „Mă bucur că astăzi ne putem ruga împreună pentru frumoasa noastră misiune de dascăl, care, posibil, e unicul care poate modela suflete omeneşti. Şcoala înseamnă trei lucruri importante: o casă ce deschide porţile cunoaşterii, o carte care odată descifrată, rămâne veşnică, dascălul, care răspunde întotdeauna la cerinţele discipolilor săi. E foarte important să pui suflet în educarea şi instruirea copiilor, viitorului nostru”. Prezentându-i pe onorificii oaspeţi ai  sărbătorii sufletului românesc creştin - distinşii diplomaţi români, dl ministru consilier Ionel Ivan, adjunct al şefului misiunii diplomatice române la Cernăuţi, şi soţia sa Mioara, le-a adresat cuvinte de mulţumire pentru sprijinul Consulatului General al României la Cernăuţi, având, de asemenea, şi un cuvânt de gratitudine din partea tuturor membrilor Asociaţiei, pe care o conduce, şi  pentru preacucernicul părinte Vasile Covalciuc, graţie căruia a devenit posibilă întrunirea, dar şi pentru ÎPS Melchisedec Velnic, stareţul Voievodalei Mănăstiri Putna, porţile căreia sunt întotdeauna larg deschise pentru românii din Bucovina istorică, înstrăinaţi de Ţară nu din propria lor vină: „Ne bucură foarte mult faptul şi-i  suntem recunoscători părintelui stareţ, care întotdeauna ne primeşte cu o bunătate frăţească, ne încălzeşte sufletele cu un cuvânt bun, ne hrăneşte cu hrană spirituală şi trupească”.

Distinsul diplomat român, ministru consilier Ionel Ivan, a remarcat activitatea fructuoasă a Asociaţiei Cadrelor Didactice de Etnie Română din Ucraina în decursul primului an de existenţă, menţionând actualitatea simpozionului şi specificând binomul educaţional, valenţa educaţiei şi religiei: ”Ne reîntâlnim doar la câteva zile după Sfânta Sărbătoare a poporului român – Ziua Naţională a României, Ziua Marii Uniri. Ne bucurăm să fim din nou împreună, să participăm la această sărbătoare pentru că astăzi avem cel puţin două sărbători – acest simpozion, care este o sărbătoare pentru noi, toţi românii, pentru dumneavoastră, cadrele didactice, care predaţi limba română, pentru noi, cei de la Consulat, pentru familiile de români, pentru preacucernicii părinţi, prezenţi.. Asociaţia Cadrelor Didactice de Etnie Română din Ucraina are un an de activitate. Îi mulţumim cu acest prilej doamnei Lilia Govornean pentru tot ce a făcut şi ce va face în continuare. N-am crezut că va reuşi atât de multe să întreprindă într-un an de zile, dar Bunul Dumnezeu i-a ajutat. Simpozionul are o temă foarte amplă, creştină, o temă de actualitate. În binomul acesta creştin, educaţional,  dumneavoastră aţi introdus valenţa educaţiei în şcoli şi valenţa religiei, cu tact, cu verb, dar, totodată, destul de discret. Părintele Dosoftei a introdus noţiunea de familie creştină care alături de şcoală, de biserică, joacă un rol esenţial, un rol primordial în formarea caracterului uman, în formarea caracterului creştin, pornind de la copil şi apoi de la elevul care pleacă din casa părintească, până la bunul creştin care trece prin viaţa aceasta pământească, pregătindu-se către cea veşnică. Cu siguranţă, este o temă de actualitate şi pentru faptul că în zilele noastre, mă refer mai mult la România în prezent, dar şi la Europa, în contextul acesta, poate, al globalizării, al comercializării până şi a sufletului, familia, şcoala joacă un rol important, nemaivorbind de  credinţă. În România s-a găsit acea modalitate cu ajutorul bisericii, familiei, şcolii,  să se introducă ca disciplină de studiu, nu obligatoriu, ci  facultativ,  religia. În şcolile din România se studiază religia ortodoxă. Este un mare merit al tuturor participanţilor în această matrice creştină şi sperăm că va reuşi să facă din societatea noastră românească acea societate creştină cu acele valori spirituale, de care avem nevoie. Şi în Ucraina, unde credinţa ortodoxă este preponderentă, e nevoie de această complementaritate între şcoală, familie şi biserică”.

PUTEREA RUGĂCIUNII ZIDEŞTE, UNEŞTE

Spre regret, ÎPS Melchisedec Velnic, nu a putut fi prezent la conferinţă, dar şi-a trimis mesagerii – preacuvioşii părinţi Dosoftei şi Ieremia.

Din păcate, trăim într-o lume în care totul ce e bun şi frumos e foarte fragil. Este o binecuvântare să fii dascăl, a ţinut o frumoasă prelegere părintele  Ieremia. Numai acela care iubeşte cu adevărat, are vocaţie, poate fi dascăl. A fi dascăl, înseamnă, în primul rând, a creşte măcar un copil din punct de vedere al caracterului.  Or. un om cu caracter îşi pune din responsabilitate şi cu toată puterea talentul pe care i-a dat Dumnezeu în slujba aproapelui său.  Tema acestui simpozion nu este altceva decât o raportare la ceea ce poate fi mai înalt. Ca să educi pe cineva, trebuie să ai un model. Şi ce poate fi mai înalt decât modelul nostru, creatorul suprem. Părintele Dosoftei a punctat doar câteva principii pe care religia le poate aduce copiilor, atunci când este predată în şcoală, pentru a arăta că o societate care îşi vrea binele ei înşişi, nu poate să nu introducă, cel puţin facultativ, ora de religie: „ Experienţa general umană arată că, în cele mai dificile momente din viaţă omul se pune în genunchi şi se roagă. Dacă aceasta este valabil pentru fiecare om, înseamnă că legătura noastră cu Dumnezeu este ultimul factor de colaborare, cel care poate aduce o unitate, atunci, când totul pare că se sparge, se risipeşte. În globalizarea la care s-a referit dl ministru consilier Ionel Ivan, marele pericol este al unirii mai multor lucruri la un loc, încât bucăţile din care au fost făcute acest tot să dispară cu totul,  în loc de unire, rezultând o pulverizare şi mai  mare. Atunci învăţarea credinţei devine un factor vital şi strict necesar pentru colaborarea unei societăţi. Dacă sistemul educaţional, o societate şi un stat codifică cele mai profunde  temelii ale sale pentru a le transmite copiilor, trebuie să facă acest lucru cu cel mai important instrument de unitate. Cele mai profunde lucruri ale vieţii, cum este legătura omului cu Dumnezeu sau cu aproapele său, se realizează prin alt instrument, mai profund decât raţiunea –prin iubire de aproapele. Pentru a fi ordine într-o societate, trebuie să existe o credinţă şi o ascultare de o ordine deasupra societăţii, pe care ea se sprijină. Aceste câteva principii – raportarea ascultătoare la ceva mai presus de noi, definirea binelui şi a răului ca nefiind contextuale, purtarea de grijă de cel mai slab, capacitatea de a reface un ţesut social fără a umple închisorile, fără a se învinovăţi oamenii unii pe alţii – sunt cel puţin o parte din lucrurile ce arată cât de necesar este pentru o societate să-i înveţe pe copii credinţa, ca această societate să rămână unită”.

Şcoala, alături de familie şi biserică, are o vocaţia activă şi creatoare în educaţia copilului. Doar modelând caracterele copiilor, învăţându-i ce este iubirea pentru aproapele şi faţă de Dumnezeu, putem spera la o lume mai bună, iar rugăciunea este cheia fermecată ce deschide sufletul copilului, omului. O frumoasă „Rugă pentru profesor” le-a dedicat dascălilor Valeriu Barancean, de la CIE. Marşinţi, iar Tatiana Govornean, elevă în clasa a 6-a la Gimnaziul nr.6 din Cernăuţi, a declamat poezia „Rugă” de Mihai Eminescu.

ÎNTRU PERPETUAREA CREDINŢEI ŞI DATINILOR STRĂBUNE

A fost o zi cu însemne istorice atât pentru Asociaţia Cadrelor Didactice de Etnie Română din Ucraina, cât şi pentru întreg ţinutul nostru bucovinean,  în deosebi pentru dascăli şi preoţi. Pentru prima dată s-au întrunit la un asemenea simpozion, fapt conștientizat şi de preacucernicul Vasile Covalciuc, care, prin învăţătura sa, s-a aprofundat în esenţa cuvântului duhovnicesc „rugăciune”, menţionând că „rugăciunea” e lumina, speranţa, temelia vieţii. „E o zi istorică întrunirea de azi, căci în raionul nostru e pentru prima dată când se reunesc într-o conferinţă dascăli şi feţe bisericeşti. Desigur, familia e mica biserică, unde primii apostoli sunt părinţii, care seamănă aceste înţelepciuni, această învăţătură în inimile copilaşilor, apoi şcoala îi preia şi-i modelează prin dragostea şi înţelepciunea dascălilor, avându-l ca exemplu pe cel mai mare învăţător, pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Doar astfel, pornind de la acest context, pe viitor aceşti tineri pot să aducă bucurie atât şcolii, familiei, cât şi lui Dumnezeu. Ce este rugăciunea? Rugăciune este temelia şi speranţa  vieţii vremelnice şi veşnice, e călăuza omului pe pământ, toiagul de sprijin în lupta cu greutăţile vieţii,  de la naştere până la plecarea lui la cele veşnice. S-a născut în om odată cu izgonirea din rai a lui Adam şi Eva, care au încălcat porunca lui Dumnezeu, au început a se ruga plângând, după raiul pierdut. Cu rugăciunea au crescut din leagăn strămoşii, cu ea au plecat la luptă pentru a-şi câştiga pâinea cea de toate zilele. Rugăciunea este sufletul creştinătăţii, este maica tuturor virtuţilor, mângâierea văduvelor şi vindecarea bolnavilor”.

Ţinând discursul „Etica moral religioasă în sistemul de educaţie din Ucraina”, Lilia Govornean  a specificat că în regiune sunt foarte multe şcoli, unde se predă etica creştină, care aduce cuvântul lui Dumnezeu în sufletul copilului. Iar anul acesta au fost editate şi distribuite prin şcoli 30  mii de manuale. Tot la „Etica creştină şi la promovarea valorilor general-umane” s-a referit Gheorghe Zmoşu, parohul Bisericii din Igeşti, profesor de etică creştină la ŞM nr.1 din  Pătrăuţii de Jos, iar Lilia Sandulov, profesoară de limba şi literatura română la ŞM Buda Mare, raionul Herţa, –  la „Codul etic al  profesorului”; Maria Vasiliiciuc, profesoară de limba şi literatura română la ŞM Boian,  – la importanţa studierii în şcoală a parabolelor biblice şi a operelor cu caracter religios ale scriitorilor români; părintele Ieremia -  la „Aplicarea învăţăturilor Bibliei în viaţă”; Lucica Duşciac, profesoară de limba şi literatura română la CIE Cupca, raionul Hliboca – la „Educaţia morală şi religioasă - temelia unei familii cu principii morale sănătoase”; Ludmila Rotaru,  profesoară de limba şi literatura română la CIE Stroieşti, raionul Noua Suliţă, metodistă la Cabinetul metodic raional – la „Valorile culturale ale neamului – tezaur spiritual”; părintele Gheorghe Covalciuc, protoiereu al Bisericii „Sfântul Gheorghe” a evocat importanţa sărbătorilor religioase, familiale în viaţa creştinilor”; Carolina Dârda, profesoară de limba şi literatura ucraineană la ŞM nr.17 din Cernăuţi, a moderat programul de colinde, prezentând un buchet dintre cele mai frumoase şi semnificative colinde, pluguşoare, sorcove, interpretate de cei mai mici participanţi la simpozion – elevi de la şcolile cu limba română de predare din raionul Noua Suliţă. Până sus, la porţile Lerului s-au înălţat colindele, interpretate de membrii Corului „Trei Ierarhi” din Ciudei, dirijat de Angela Velea, cele în care au pus suflet şi dragoste  Igor Sainciuc, profesor de muzică la ŞM Bălcăuţi, şi interpretul Sergiu Bespalco, şeful casei de cultură din Stălineşti, ne-au înveselit cu jocul lor săltăreţ căluţi năzdrăvani şi jucăuşi din Boian şi Draniţa. Un cuvânt de felicitare a avut şi dna Larisa Gheorghian, metodistă la Cabinetul metodic Storojineţ.

Adevărul e că Crăciunul a sosit la aceşti cuminţi vlăstari de români, care-şi iubesc limba şi obiceiurile strămoşeşti cu mult mai înainte. Or, distinsul diplomat român, dl ministru consilier Ionel Ivan, a excelat nu doar în postura de diplomat, ci şi în cea de Moş Nicolae, sosind, împreună cu simpatica-i soţie Mioara, încărcaţi de daruri, ca pomul de rod -  cu o maşină plină cu cărţi şi dulciuri pentru cei mai talentaţi românaşi, păstrători fideli ale sfintelor noastre tradiţii străbune, cu seturi de abecedare pentru Şcoala duminicală ce, în curând, urmează să-i îmbrăţişeze cu dragoste şi evlavie pe primii elevi.

La finele Conferinţei, protopopul Vasile Covalciuc a dăruit fiecărui participant câte o iconiţă. Deci, am demonstrat încă o dată că putem organiza simpozioane şi fără ajutorul financiar al Patriei noastre istorice, desigur, dacă am avea măcar în fiecare raion un protopop precum e preacucernicul Vasile Covalciuc – întotdeauna binevoitor, generos şi săritor la nevoie, gata oricând să-i dea o mână de ajutor aproapelui. Ar fi bine să-i urmeze şi alţi preoţi, şi alţi protopopi exemplul. Îi mulţumim din suflet pentru tot ceea ce face pentru neamul nostru românesc, pentru viitorul lui, întru perpetuarea credinţei şi datinilor străbune.

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii: „Zorile Bucovinei”