19 aprilie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Nașterea lui Hristos – bucuria noastră!

24 decembrie 2016 р. | Categorie: Noutăţi

Hristos Se naște! Dar câți vor simți bucuria Nașterii Domnului?

Se vor bucura cei ce se pregătesc pentru a-L primi pe Hristos în inima lor! Se vor bucura cei ce îl primesc pe aproapele în inima lor! Se vor bucura cei ce iubesc binele și sfințenia! Se vor bucura toți cei ce-L iubesc pe Domnul! Se vor bucura cu bucurie mare, căci astăzi Se naște nouă Domn, Fiul cel mai înainte de veci, Iisus Hristos, Mântuitorul Lumii.

Fecioara Maria, într-o iesle săracă din Betleem, Îl naște pe Fiul lui Dumnezeu, Căruia îngerii și păstorii Îi aduc slavă. În acea peșteră, Răsăritul cel de sus răsare omenirii. Și, de 2.000 de ani, Răsăritul cel de sus Se naște în inimile celor ce Îl primesc, sfințindu-i și bucurându-i.

Peștera este un loc întunecos. Noaptea este întuneric. Și Hristos a venit în peșteră și noaptea ca să aducă lumină în sufletele noastre și în lumea noastră, să ne bucurăm de El, să ne bucurăm frumos unii de alții.

De sărbători, mulți vor petrece, dar nu se vor bucura. Vor petrece, dar nu vor simți prezența lui Dumnezeu. Pentru ei, nu va fi Răsăritul cel de Sus. Pentru ei, peștera Betleemului nu va fi aducătoare de pace, de bucurie lăuntrică, de însănătoșire spirituală. Pentru foarte mulți, sărbătoarea va fi prilej doar de păcat, de fărădelege, de încă o depărtare de Dumnezeu, de orice altceva, numai de simțirea lui Hristos, cel smerit, nu.

Bucuria o primim pe măsura dăruirii. Ești zgârcit sau ții la tine prea mult? Nu primești. Te dăruiești? Atunci primești. Hristos Domnul aceasta ne-a învățat, să ne dăruim.

El a venit la „plinirea vremii” (Galateni 4, 4), adică atunci când lumea nu mai putea face absolut nimic pentru sporirea ei sufletească, când ajunsese la o răutate de nedescris, la răul cel mai mare: lepădarea de Dumnezeu, înmulțirea zeilor, fărădelegi de neînchipuit.

În acel moment, Dumnezeu a hotărât să trimită pe Fiul Său, cel Unul-Născut, care S-a născut din Fecioara Maria, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere ca să dobândim înfierea (Galateni 4, 5), adică să devenim fii ai lui Dumnezeu prin har. Când noi Îl avem pe Hristos în inimile noastre, nu mai suntem robi, spune Apostolul Pavel, ci fii, iar dacă ești fiu, ești și moștenitor (Romani 8, 17). Câtă făgăduință: ești moștenitor al lui Dumnezeu prin Iisus Hristos!

Nu în bețiile și ospețele unde nu se vorbește de Dumnezeu și care sunt numai pentru pântece ne vom bucura. Acestea nu sunt plăcute Lui, ci doar acele întâlniri unde este și Hristos de față: cu o lumânare aprinsă, cu rugăciunea înainte de masă, pentru binecuvântare, luând cu mulțumire din toate câte ne-a dat Dumnezeu.

De Nașterea cea smerită, să ne silim să fim blânzi și smeriți așa cum ne învață Iisus și așa cum este Iisus. Să ne îmbrăcăm cu haina smereniei. Prin smerenie ne vom întări în credință, în nădejde, în dragoste, prin smerenie nu ne va fi teamă și nu ne vom înfricoșa de nimic. Să fim demni și tari în credința noastră, în nădejdea noastră, în bucuria noastră. Atunci viața noastră va fi luminată de Răsăritul cel de sus și se va îndrepta către El.

Așa trebuie să trecem aceste sărbători și atunci Lumina va fi cu noi și viața noastră va fi o sărbătoare.

Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă!

Arhim. Melchisedec Velnic,

Starețul Mănăstirii Putna