Dragă redacţie „Zorile Bucovinei”! primiţi felicitările mele, precum şi ale consătenilor mei din Ostriţa Herţei cu prilejul Sfintelor Sărbători de iarnă. Vă aşteptăm cu drag în casele noastre, suntem ca o adevărată familie. Acum, la început de an, vă sorcovim cu urarea: „Câte pene pe cucoş, atâţia cititori frumoşi!”. Şi vă mai zicem cu drag: „Să trăiţi, să-nfloriţi,/Ca merii, ca perii,/Ca toamna cea bogată/Cu toate îmbelşugată”.
Şi deoarece ne-aţi primit cu colindul, mai întâi o să vă povestesc puţin despre datinile noastre. Lunca Prutului se primeneşte în veşminte dalbe. Se simte în văzduh aroma cetinii, mirosul sarmalelor şi plăcintelor din cuptor. Pregătirile sunt în toi. Copiii repetă colindul, îşi împodobesc Steaua. Gospodarii aşteaptă ceata lui Bujor cu haiducii săi, Brâncovenii, Irozii. Nevestele umblă grăbite prin ogradă, dereticând prin case.
Lăsăm în urmă un an cu puţine bucurii, cu război în ţară, cu suflete îndoliate, tristeţe şi lipsuri. Deschidem larg uşa să-l primim pe Cel de Sus, care vine la noi în Pruncul Sfânt, cu bucurii şi mângâiere. Trec copii pe la poartă cântând: „Moş Crăciun, Moş Crăciun, vine şi la noi acum...”. Ei îşi ridică privirea spre cer, spre dealuri cu dalbe căciuli de zăpadă. Poate de acolo, din chiciura Carpaţilor va coborî sania lui Moş Crăciun. Din vis, din fir de poveste, din trecutul îndepărtat, din cetina brazilor, din poveştile bunicilor, din colinde coboară Crăciunul cu Pruncul Iisus, născut în fân, în ieslea boilor. Iisus s-a născut sărac, dar nimeni n-a reuşit vreodată să-l întreacă în bogăţie. El a fost, este şi va rămâne Împăratul lumii peste veacuri. Venirea pruncului pe pământ ne-a dăruit împăcarea cu Dumnezeu, iertarea de păcat şi viaţa veşnică. În ajunul Crăciunului aranjăm ieslea pe masa de sărbătoare. Pe faţa de masă albă de in punem fân, presărat cu muşeţel şi mintă, şi trei feluri de mâncăruri de sec – sarmale, bob şi grâu fiert, acestea simbolizând Sfânta Treime. După tradiţia ucrainenilor, pe masă se pun douăsprezece feluri de bucate. După ce preotul binecuvântează masa, ajunăm şi primim colindătorii. Fânul îl luăm de pe masă abia după Bobotează, împărţindu-l la animale şi orătănii din gospodărie, ca să se înmulţească precum firul ierbii.
Acestea povestindu-vă, vă rog dragă redacţie, să mă primiţi cu un colind de la Ostriţa:
Colind cu îngeri
De multe ori tresar în somn
Cu visul pe la zori,
Iisus mă scoate din abis
Şi mă cuprind fiori.
Alerg, colind şi spun la toţi –
Bătrâni, copii, nepoţi
Că Pruncul Sfânt
Coboară pe pământ.
Suluri de zăpadă
Torc din cer
Afară e noapte cu ger –
Semn de la Prunc,
Vine anul cu belşug
Şi Moş Crăciun în sănioară
Vine de la oraş,
Trasă de doi iepuraşi.
Sănioara divină
Opri la casa cu lumină
Să lase covrigi şi ţucate,
Apoi porni mai departe,
Vestind naşterea lui Iisus,
Colind cu îngerii de Sus!
Domnica MIHĂLESCU-LUCHIANIUC, s. Ostriţa, raionul Herţa