06 aprilie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CTITORII ŞI ALTE VALORI CULTURAL-NAȚIONALE DIN SEC. XVIII-XX RĂMASE MOŞTENIRE ROMÂNILOR HERŢENI DE LA NOBILA FAMILIE DE BOIERI HOLBAN (III)

16 mai 2013 р. | Categorie: Istoria neamului

Generalul ȘTEFAN HOLBAN (1869 – 1939), fiul lui Iorgu Holban şi nepot al spătarului Mihail Holban, ofiţer de carieră, atașat militar al României la Petersburg în anii 1910-1912.  Renumit pentru calitățile de strateg demonstrate în perioada primului război mondial la comanda Diviziilor 9 (Dobrogea, 1916-1917) și 2 (Moldova, 1917). S-a acoperit de glorie în fruntea Diviziei 6,  când a respins peste Tisa invazia comuniștilor unguri,  conduși de Bela Kuhn, ocupând Budapesta (iulie-august 1919); a instalat autoritățile române la Cluj și Târgu-Mureș (1918-1919), fapte de arme pentru care a fost decorat de Regele Ferdinand cu Ordinul “Mihai Viteazul”. 

 MIHAIL GRIGORE (cunoscut și Michel-Gregoire pe timpul studiilor și misiunilor diplomatice în Europa). HOLBAN (1861 – 1940(?) – fiul lui Grigore Holban, nepot al spătarului Mihail Holban și văr cu Generalul Ştefan Holban – se stabileşte la Mogoşeşti (1) în conacul Holbăneştilor (2) – (conac transformat în spital, bine conservat şi astăzi, datorită refacerii şi consolidării acestuia de către fiul său Michel Holban), ridicat (probabil de bunicul său) în apropierea bisericii cu hramul ”Naşterea Maicii Domnului”, ctitorită de strămoșul  său (frate cu străbunicul Vasile Holban,  fost ispravnic de Herţa), starostele SAVVA HOLBAN.  În perioada studiilor și misiunii diplomatice la Geneva și Lausanne o cunoaște pe frumoasa elvețiancă,  Louisa-Mathilde,  cu care se căsătorește și are doi fii: Michel și Arthur Holban. Deși, aflat mult timp departe de țară, nu-și va pierde niciodată iubirea de patrie și de ținutul natal – Herţa, unde se va întoarce și va contribui cu toate puterile sale la apropierea românilor de valorile europene, prin promovarea în Elveția și Franța a valorilor tradiționale românești cu vocație universală și, mai ales, a credinței creștin  ortodoxe și a limbii române. Viața și activitatea sa constituie, în acest sens, o adevărată  lecție pentru politicienii și diplomații români privind linia politică ce trebuie urmată pentru o integrare europeană demnă și eficientă. Om de cultură şi diplomat român, M.Gr. Holban a dovedit aptitudini spirituale deosebite,  reuşind să termine studiile medii la Lausanne (Elveţia) şi studiile superioare (juridice) la Sorbona (Paris, Franţa), şi la Cambridge (Londra, Anglia); ca urmare, la numai 33 ani este numit de Guvernul Regatului României (în vremea domniei Regelui Carol I) Consul General la Geneva în perioada 1894-1896; patriot și om cu credinţă, nu şi-a uitat niciodată neamul şi plaiurile natale – de aceea a ales să se întoarcă în România, la conacul din Mogoşeşti, unde l-a urmat și soţia  – Louisa-Mathilde (de origine elvețiana); el era convins că satul strămoșilor săi este acel mediu sănătos și cel mai prielnic, spiritual, atât  pentru creație, cât și pentru educația primară a celor doi copii. In această perioadă a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte (ales) al Consiliului Judeţean Dorohoi (1898-1907) şi a reprezentat România, de fiecare dată când a fost chemat, ca diplomat, la Congresele internaţionale de la Berlin, Londra, Paris, Haga, Geneva ş.a. A editat cu succes (în perioada 1903-1916) REVISTA IDEALISTĂ ,  mai întâi la Bucureşti şi apoi la MOGOŞEŞTI (3), revistă care propaga limba literară şi cultura română în toată România (cu precădere în nordul Moldovei), dar şi în străinătate (în Franţa, Elveţia, în special pentru studenţii români care învăţau departe de ţara lor). În această revistă avea o rubrică specială dedicată vieţii satului românesc, la care a ţinut atât de mult. Putem spune că M.Gr. Holban a făcut din Mogoşeşti şi din Ţinutul Herţa, la începutul sec. XX, adevărate centre de spiritualitate românească. M.Gr. Holban a avut doi fii: Mihai (Michele) și Arthur, educați în același spirit al iubirii de Patrie și credinței strămoșești. Moștenind de la tatăl lor aptitudinile și înclinațiile spre diplomație și ziaristică (inteligența și memoria deosebite, precum și spiritul creator, și aplecarea spre studiul limbilor străine), au urmat exemplul acestuia și s-au străduit să servească interesele României la cel mai înalt nivel. După pensionare, în jurul vârstei de 70 de ani, se retrage la Londra, unde va locui împreună cu familia fiului său Arthur (în imagine), care era diplomat (probabil atașat militar) la Londra.

MICHEL(MIHAI) ESPERANDIEU HOLBAN, fiul lui M.Gr. Holban, născut la Iași (la Losanne, Elvetia din alte surse) la 17 aprilie 1893, urmează studiile primare la Mogoşeşti și Cernăuţi, și studiile medii și superioare la Iași și Paris. Licențiat în Drept și Filologie, a fost corespondent al ziarului „L` Esprit Nouveau” și conferențiar, fiind invitat să ţină prelegeri și peste Ocean la Universitatea din Boston (S.U.A.), în perioada 1932-1938.  După  periplul european se întoarce definitiv (4) la baștina Mogoșești (ca și tatăl său), alături de soția sa – Margareta-Emmy (de origine elvețiană), unde își folosește toate resursele materiale și spirituale pentru ridicarea culturală a satului natal Mogoșești (restaurează biserica ortodoxă – monument istoric românesc,  ctitorită de strămoșul său, Savva Holban, dezvoltă și amenajează peisagistic parcul din Mogoșești  – parc care va deveni una din emblemele de civilizație herțeană (aflat acum în paragină, după trecerea tăvălugului comunist sovietic).

.................................................

(1) Mogoşeşti devine, pentru aproape 2 secole (XIX-XX), un adevărat centru al spiritualităţii româneşti din Ţinutul Herţa, prin strădania nobilei familii a holbăneştilor şi, mai ales, a celor doi mari ctitori ai acesteia: stareţul Savva (Ştefan) Holban şi omul de cultură Mihail Gr.Holban.

(2) În incinta acestui conac M.Gr. Holban a lăsat urmaşilor săi o bogată bibliotecă, cu mii de volume şi cărţi rare, despre care, din păcate, până astăzi nu mai ştim nimic! Desigur, în acei ani (1904-1916), conacul din Mogoşeşti, redacţia revistei, biserica veche medievală şi fostele chilii ale călugărilor, frumosul parc din apropiere, au fost vizitate de numeroase personalităţi culturale sau politice. Surprinzător, un sat – Mogoşeşti – din nordul Moldovei, devine la început de secol XX, un adevărat focar de cultură, un centru de spiritualitate românească. Mogoşeşti, la 1904, are editură şi redacţia  unei publicaţii româneşti, dar şi europene (o nouă dovadă a vocaţiei europene a valorilor culturii româneşti, indiferent de zona geografică) în acelaşi timp! Şi asta într-o vreme când editurile erau numărate pe degete, chiar şi în oraşele mari ale României. În acest fel, Mogoşeşti – o adevărată capitală spirituală a Ţinutului Herţa – a putut să dezvolte, după 1904, relaţii culturale cu o serie de localităţi, unde se tipărea Revista Idealistă (Bucureşti, Botoşani, Dorohoi).

(3)  „Revista Idealistă”, revistă fundată şi condusă de Mihail G. Holban, a apărut lunar, la Bucureşti şi Mogoşeşti, din martie 1903 până în septembrie 1916, având ca redactor pe N. Vaschide (1903-1907) şi ca secre¬tar pe N. Zaharia (1911- 1913). Deşi conservator şi adept al idealismului religios,  M.G. Holban a atras printre colabo¬ratori numeroşi ideologi, sa¬vanţi şi literaţi progresişti, ca A.D. Xenopol, M. Kogălniceanu, D. Drăghicescu, Şt. Antim, V. Babeş, I. Felix, Şt. Hepites, V. Anestin, M. Sadoveanu, E. Lovinescu ş.a.

(4) Am spus „definitiv” pentru că domiciliul declarat a fost tot timpul: sat Mogoșești, com. Buda, cum se poate constata din conținutul “listelor cu pasagerii vaselor de linie care plecau din Anglia spre SUA în sec. XX”, unde Michele(Mihail) Holban apărea înscris ca „proprietar sau fermier, ziarist din Mogoșești, com. Buda, plasa Herţa, jud. Dorohoi, România, invitat la Boston pentru a conferenția, cunoscător al limbilor: franceză, română, engleză, germană”; ca persoane de contact, la nevoie, erau trecute alternativ: Michele (Mihail) Gr. Holban-tata (în 1935) cu adresa din Londra, Arthur Holban-frate de la Legația României din Londra,  Margareta-soție cu adresa din România: Mogoșești, Buda, Herţa, Dorohoi în perioada 1930-1938. Toate aceste informații prețioase s-au păstrat și au fost descoperite pe INTERNET, prin voia lui Dumnezeu, de către Tania Holban, nepoata lui Michele Esperandieu Holban. Spunem că a fost un miracol această descoperire, căci marea majoritate a documentelor au fost distruse, Michel (Mihail) Holban fiind considerat un proscris de către comuniști, ca mai toți intelectualii români de elită și iubitori de Patrie. E clar că nu trebuia să se știe că un ziarist și diplomat român, care a apărat interesele României în străinătate, s-a întors în Patrie ca să ridice nivelul cultural-economic al satului strămoșilor lui, sat aflat ulterior (după 1940) sub ocupație sovietică! Fiii lui Michele (Mihail) Holban, fiind persecutați (în anii comunismului) pentru faptele “reacționare” ale tatălui, s-au temut sa vorbească pentru a-şi proteja familia; dar cum se spune, “Dumnezeu nu doarme”, și prin nepoata ziaristului și conferențiarului Michel (Mihail) Holban- ctitor român al Mogoşeştilor, Ţinutul Herţa, săvârșește Minunea și scoate adevărul la suprafață.

Eugenia CIMBOROVICI-TEODOREANU, preşedintele Fundaţiei civice raionale „Gheorghe Asachi” Herţa

În imagini: coperta ”Revistei Idealiste”  nr.1/1906, editată la Mogoşeşti, jud. Dorohoi; Mihail Grigore Holban la 73 de ani (fotografie din 1934); Michel (Mihai) Esperandieu Holban, împreună cu soţia Margareta-Emmy, refugiaţi în Bucureşti, imediat după război; în Mogoşeştii de azi (localitate botezată abuziv, Bairaky, de sovietici):urmele unei alei, în paragină, din străvechiul şi frumosul parc (adevărat monument peisagistic), care a aparţinut familiei Holban în perioada interbelică. 

(Va urma)