„…O PLOAIE DE VISE-NTRE CER ŞI PĂMÂNT ”

Sub acest generic, la Şcoala Medie din Oprişeni, raionul Hliboca, s-a desfăşurat întâlnirea cu fostul elev şi consătean, cărturarul Dumitru COVALCIUC, publicist, folclorist, istoric, cunoscut pentru ampla-i activitate în întreg arealul românesc. De fapt, festivitatea respectivă a fost o continuare a manifestărilor ce s-au desfăşurat cu ocazia septuagenarului autorului la Cernăuţi şi, desigur, nu putea să nu aibă loc şi în satul de baştină, unde revine la casa părintească, de care are grijă, la locurile natale de câte ori are posibilitatea.

Fiind întâmpinat cu tradiţionala pâine şi sare de doi elevi îmbrăcaţi în haine naţionale româneşti, însoţite de cuvinte de felicitare şi recunoştinţă ce au fost urmate de destăinuirea lui Nicolae Bodnariuc, directorul instituţiei, care l-a asemuit pe sărbătorit cu asemenea personalităţi ca Maximilian Hacman, Ion Bileţchi-Albescu, academicianul Nicolae Bileţchi din Chişinău, care în acest an îşi va sărbători jubileul de 80 de ani, înmânându-i un cadou din partea colectivului pedagogic şi elevilor un cadou.

Nicolae Popovici, primarul satului, adresându-i lui Dumitru Covalciuc călduroase felicitări din partea comitetului executiv local şi corpului de deputaţi, i-a înmânat jubiliarului o Diplomă de onoare şi o icoană ce-l va ocroti în continuare.

Moderatoarea Valentina Plantus şi elevii claselor superioare au adus în faţa celor prezenţi în sala arhiplină fapte concrete despre activitatea de publicist şi scriitor, istoric şi folclorist, editor şi activist public a lui Dumitru Covalciuc – a lucrat aproape toată viaţa la unicul pe atunci ziar românesc din Ucraina, la „Zorile Bucovinei”, a publicat romanele „Revolta” şi „Tinereţea lui Doxachi Hurmuzachi”, monografia „ Oprişeni, un sat la răspântia istoriei”, continuată de „ Pagini oprişenene”, a valorificat folclorul din majoritatea localităţilor româneşti din nordul Bucovinei, pe care-l publică în vreo 10 broşuri aparte, elaborează şi editează revistele „Mioriţa”şi „Codrii Cosminului”, almanahul „Ţara Fagilor” (26 de volume), a înfiinţat şi conduce Societatea culturală „Arboroasa”, a aşezat prima cruce-simbol la Varniţa de lângă localitatea Fântâna Albă, a iniţiat pelerinajele românilor bucovineni la Stejarul lui Ştefan cel Mare din Cosmin şi repararea mormintelor şi criptelor iluştrilor noştri predecesori care-şi dorm somnul de veci în Cimitirul Central di Cernăuţi etc.

Diverse amintiri şi întâmplări vesele despre anii de şcoală la Oprişeni şi Tereblecea, de studenţie la secţia de Limba şi Literatura Franceză a Facultăţii de Filologie Romano-Germanică a Universităţii Cernăuţene au relatat foştii colegi Leon Nimigean şi Ilie Bezuşco, consătenii Constantin Romaniuc, Ion Goian, antreprenorul Vasile Nicoară, profesoara Angela Seniuc, Vasile Bâcu, preşedintele Societății „Mihai Eminescu”, despre diverse cazuri şi momente au povestit oaspeţii –  Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului „Zorile Bucovinei”, Iurie Levcic, directorul Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti Cernăuţi, Iurie Zegrea din Stăneşti.

În decursul întregii întâlniri elevii clasei întâi şi cei din clasele superioare i-au dedicat sărbătoritului colinzi şi pluguşoare tradiţionale, cântece populare şi patriotice, dansuri populare şi moderne.

Mulţumindu-le consătenilor pentru primirea caldă şi sinceră, Dumitru Covalciuc şi-a expus planurile actuale şi de viitor: „ În prezent trebuie să-mi apară monografia satului Godineşti, lucrez asupra monografiei suburbiei Sadagura şi a unei noi cărţi despre Oprişeni, iar până în 2018, când vom sărbători centenarul Unirii, urmează să-mi apară două lucrări importante, dedicate acestui eveniment… Cred că numai nepoţica îmi va continua calea. În prezent e în Anglia cu părinţii şi la vară o dau în clasa românească…”, referindu-se la unele epizoade ce-l dor: „Aflându-mă la mormintele părinţilor din cimitirul satului, am observat că panţirenii în ultimii ani îşi scriu pe cruci numele de familie şi prenumele cu litere cirilice – în limbile rusă sau ucraineană, cu toate că meşterii sunt români din satul nostru. E dureros că oamenii, pe care i-ai ajutat cândva, afli apoi că te-au vândut, caută să le împiedice copiilor mei”. Într-un cuvânt, Dumitru Covalciuc a rămas acelaşi din totdeauna.

T. NICOLAE