19 februarie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

O FAMILIE CU INIMA ROMÂNĂ

25 februarie 2017 р. | Categorie: Noutăţi

E o mare fericire când suntem înconjurați de oameni cumsecade, buni gospodari, de la care avem ce învăța. La Ropcea sunt multe familii demne de respect, despre care putem spune și scrie doar cuvinte frumoase. Printre acestea, un loc de frunte revine familiei lui Dumitru Vicovan, cel de-al cincilea copil al soților Istrate și Elizaveta din cătunul Priban.

Născut la 17 august 1950, Dumitru a absolvit școala medie din sat, după care a urmat cursurile de buldozerist, iar mai apoi și șoferia. În perioada anilor 1969-1971 și-a făcut serviciul militar, iar degrabă după demobilizare, în 1973, se căsătorește cu o tânără din Camenca – Viorica Zelenivscaia. Și aleasa inimii sale provenea dintr-o familie numeroasă de români, fiind al doilea copil din cei șapte.

Viorica și Dumitru au adus la lumina zilei și au crescut cu drag șase copii – două fiice și patru fii. Părinții s-au făcut luntre și punte să-și crească copiii în bunăstare, să le asigure un viitor frumos. Toți s-au ținut de carte, au învățat bine, fiind deprinși și cu munca de pe lângă casa. Astăzi toți sunt căsătoriți, având temeinice cămine familiale. Trei au obținut studii superioare, iar alți trei au studii medii de specialitate. Părinții le-au servit drept model de hărnicie, demonstrându-le prin modul lor de viață cum se câștigă banul prin muncă cinstită. Soții Vicovan, de rând cu meseriile practicate, au rămas legați de glie, lucrând cu tragere de inimă pământul. Dumitru, bunăoară, este cunoscut ca un tâmplar de înaltă marcă, care 42 de ani a lucrat la un atelier din Hliboca. Viorica a lucrat și ca inginer în construcții, și contabilă în gospodăria agricolă din Ropcea.

Ca buni români, părinții le-au altoit copiilor dragostea de limba maternă. Nu întâmplător, fiul Vasile și fiica Elena au studiat la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității din Cernăuți. Dna Elena predă limba și literatura română la CIE Ropcea. Gheorghe, numai cu un an mai mare decât fratele Vasile, și-a ales specialitatea de jurist. A absolvit Facultatea de Drept la Ploiești, România. Dintre toți frații și surorile, Gheorghe se laudă cu cea mai mare familie. Împreună cu soția educă patru feciori – Anton, David, Gabriel și Rafael. Ceilalți au deocamdată câte doi copilași, cu excepția Mariei, în familia căreia crește o singură fiică, Ana-Diana. Astfel, bunicii pensionari au fericirea să se bucure de 13 nepoței. Toţi membrii acestei familii, de la mic la mare, sunt pasionaţi de lecturi, fiind cei mai frecvenţi vizitatori ai bibliotecii săteşti.

Pe bună dreptate, Dumitru și Viorica Vicovan, în pofida greutăților întâmpinate pe drumul vieții, se pot considera un cuplu fericit și împlinit. Dumnezeu le-a dăruit tot ce poate fi mai scump pe lume: copiii lor au devenit oameni stimați în comunitate, nepoții cresc sănătoși și înțelepți. Acești consăteni sunt exemplari în toate privințele, evidențiindu-se prin modestie, prin relațiile armonioase dintre membrii familiei, atitudinea respectuoasă față de vecini, deschiderea sufletească și disponibilitatea de a veni în ajutorul celor din jur. Capul familiei, Dumitru, a lăsat urme frumoase pretutindeni pe unde a lucrat. El și-a îndeplinit cinstit datoria, fiind lăudat, menționat, apreciat. Le-a insuflat și copiilor aceeași seriozitate, dublată de responsabilitatea față de îndeplinirea datoriilor de serviciu, dar mai ales în relațiile cu sătenii. N-o spun din auzite, ci pot afirma cu încredere acest lucru, căci, pe Dumitru și fiul său Gheorghe, i-am avut de elevi – din clasa a cincea și până la absolvire.

S-a integrat de minune în comunitatea ropcenilor, câștigând stima noastră, și Viorica, harnică nevastă și mamă grijulie. Timp de două decenii, cât a lucrat în contabilitatea gospodăriei colective, n-a avut conflicte cu lumea din sat, bucurându-se și de aprecierea șefilor. A fost răbdătoare, înțelegătoare cu oamenii din jur, răspunzând blând și binevoitor celor ce-i cereau un sfat, o explicație…

Nu există om să treacă pe lângă poarta lor fără a nu se opri pe câteva minute ca să le admire gospodăria. Impresionează ordinea, curățenia, aranjamentul estetic din ogradă și din afara curții. Nu departe de casă au o parcelă de grâu. E atât de îngrijit și frumos, crește des ca peria, nu găsești cu lumânarea vreo buruiană pe lanul lor. Așa-i această pereche – iubitoare de ordine și frumos. Din tot ce fac ei trage și satul foloase, căci soții Vicovan nu trăiesc numai cu propriile interese. Dumitru e prezent cu propuneri prețioase la adunările sătenilor, participă la rezolvarea problemelor ce apar în localitate, pune umărul acolo unde e nevoie de ajutor. În câteva rânduri a fost ales deputat în consiliul local. Ca bun creștin, se îngrijește și de suflet. Face parte din comitetul bisericesc, a acordat ajutor bănesc pentru înălțarea noului locaș de închinare cu hramul Ștefan cel Mare și Sfânt, nu refuză să contribuie la sponsorizarea unor activități culturale. Cu asemenea oameni satul are viitor.

Valeria MIHAILIUC, corespondentă netitulară