29 mai 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SĂ VĂ MÂNDRIŢI CĂ SUNTEŢI ROMÂNI, SĂ NU LĂSAŢI PE NIMENI SĂ VĂ CALCE ACEASTĂ MÂNDRIE

8 martie 2017 р. | Categorie: Noutăţi

Cinstind una din cele mai frumoase tradiţii ale sale, în fiecare an, la început de februarie, Şcoala Medie din Boian îşi adună absolvenţii. Anul acesta au fost prezente la apel multe promoţii jubiliare, începând de la 5, 10 şi până la 40 de ani de la absolvire. Oaspeţii au fost întâmpinaţi de directoarea Angela Botă, primarul Gheorghe Demenciuc şi antreprenorul Ion Semeniuc, care a binevoit să contribuie la sponsorizarea sărbătorii.

Încă până la începerea solemnităţii, amintirile începu să se reverse din belşug, încât îmi era mai mare dragul să ascult. Mi-a fost deosebit de plăcut să urmăresc derularea scenariului, pregătit de diriginţii claselor a XI-a, Silvia Vaipan şi Vera Mihaluş. Am avut o mare bucurie, îndeosebi datorită faptului că totul s-a desfăşurat în limba română. Ţin să le spun şi prin intermediul „Zorilor Bucovinei” un mare „Bravo!” acestor două profesoare.

Aşa cum se obişnuieşte la asemenea întâlniri, foştii absolvenţi şi-au amintit cu nostalgie de anii de şcoală, întocmai cum scrie poetul din satul nostru P. Bileţchi: „Cărăruie, cărăruie/ De la poartă de la noi,/ Tu cândva m-ai scos în lume/ La izbânzi şi la nevoi”. În continuare o să vă povestesc despre jubiliarii care au ieşit din şcoală acum 40 de ani. Respectiva promoţie a avut trei clase de-a zecea – de tot 101 de elevi. Printre foştii elevi ai clasei X-A s-a aflat şi fiul meu, Nicolae Bizovi. Îmi pare rău că n-a avut posibilitatea să vină de la Chişinău la această întâlnire, dar a transmis un mesaj, pe care l-am citit printre lacrimi, mai ales următorul pasaj: „Cu gândul şi cu inima sunt alături de voi... Să petreceţi, aducându-vă aminte de copilăria noastră... Profesorilor şi colegilor le doresc multă sănătate, voie bună şi speranţe. Nu uitaţi să ridicaţi un păhar de vin şi-n sănătatea mea...”. Absolvenţii anului curent de învăţământ, 40 la număr (ce coincidenţă!), le-au dărui oaspeţilor cântece, dansuri populare şi moderne.

Din profesorii care i-au învăţat atunci, au rămas doar cinci în viaţă. La întâlnire au venit numai doi – dirigintele clasei a X-A, Leonid Morar, şi directorul adjunct din acea perioadă, Mihai Cozub. În memoria profesorilor şi colegilor de clasă trecuţi în lumea umbrelor s-a ţinut un minut de reculegere. Ca reprezentantă a primei promoţii, am luat cuvântul spre final, evidenţiind trecutul glorios al şcolii din Boian. Fiind legată de şcoală timp de 78 de ani, am multe pe suflet care se cer spuse. Aici în trecut a existat un muzeu, unic în regiune în acea perioadă. Cu timpul, toate exponatele au dispărut. În prezent, fosta mea elevă, Ludmila Paţurkivska, a început un lucru lăudabil, să pună temelia unui nou muzeu.

Jurnalista Maria Toacă ne îndeamnă într-un articol să cântăm colindele noastre tuturor. Mă alătur şi eu la acest gând şi-i îndemn pe părinţi, mai cu seamă pe bunei, să-i înveţe pe copii cântece româneşti, să le spună poveşti, întâmplări din viaţă... Astfel, copiii vor fi învăţaţi de mici să-şi iubească limba şi neamul, să nu uite că sunt români. Reamintesc aici de versurile poetului ucrainean Taras Şevcenko: „Oh! Volohi, volohi! Iac vas stalo trohi!”, ceea ce în româneşte ar suna cam astfel: „Ah! Români, români! Aţi rămas cât de puţini!”. De la data când au fost scrise aceste versuri am rămas şi mai puţini, iar limba română e cosită la pământ.

În pofida politicii îndreptate împotriva limbii române, noi nu ne-am pierdut identitatea. În toate timpurile vitrege nouă, străbunii au luptat pentru menţinerea neamului, pentru ţară, limbă şi credinţă. Românii n-au fost nicicând cuceritori, ci şi-au apărat pământul şi credinţa. Iată ce scrie despre poporul român francezul Jean Boniface într-o celebră Glosă: „Purtându-ţi fruntea în veci senină/ Urmează-ţi brazda înainte/ Departe de orice tină,/ Stăpân pe al tău gând cuminte.../ Să nu urăşti pe nimeni în lume,/ Destul de ură lumea-i plină/ Fii bun în al dreptăţii nume,/ Purtându-ţi fruntea-n veci senină”.

Adresându-mă absolvenţilor de ieri şi de azi, precum şi celor ce vor completa pleiada lor în viitor, vă doresc tuturor sănătate şi, cu fruntea senină, să vă mândriţi că sunteţi români. Să nu lăsaţi pe nimeni să vă calce această mândrie, să aveţi bucurii şi succese în viaţă. Dumnezeu să vă ajute să înfruntaţi toate greutăţile.

Eleonora BIZOVI, corespondentă netitulară