14 august 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

NICI SĂ MORI, NICI SĂ TRĂIEȘTI SAU CUI SĂ MULȚUMIM PENTRU STAREA PRECARĂ A ”ZORILOR BUCOVINEI”?

27 martie 2017 р. | Categorie: Noutăţi

S-ar părea că ar trebui să ne bucurăm și să mulțumim frumos pentru că ni s-a aprobat și anul acesta proiectul înaintat de colectivul nostru Ministerului pentru Românii de Pretutindeni din cadrul MAE al României, care de curând a anunţat rezultatele sesiunii de finanţare pe 2017. În mod firesc, toate pretențiile și nemulțumirile pentru starea precară în care de ani de zile se zbate să supraviețuiască ziarul românilor din Ucraina ”Zorile Bucovinei” ar trebui să le înaintăm statului ucrainean, ai cărui cetățeni și contribuabili suntem. Doar în Patria noastră istorică, spre care ne îndreptăm toate speranțele de ajutorare, minoritățile naționale, explicit cea ucraineană, sunt protejate la cel mai înalt nivel european. Bunăoară, dintr-un raport al președintelui Fundației Naționale pentru Românii de Pretutindeni aflăm că statul român alocă de 30 de ori mai mulți bani pentru circa 2 milioane de minoritari din România decât românilor din afara granițelor, al căror număr ajunge la 10 milioane. Pentru necesitățile cultural-spirituale a aproape 60 mii de etnici ucraineni din România, câți s-au declarat la recensământul din 2011, statul român repartizează anual în jur de 2 milioane de euro. Pentru jumătate de milion de români din Ucraina, statul ucrainean, conform unor date din 2014, alocă în medie câte 20 mii de euro. Din suma direcționată minorităților cea mai veche și cu cel mai mare tiraj publicație în limba română din Ucraina de ani de zile nu primeşte nici o copeică.

Nici nu ne punem întrebarea de ce nu ne ajută statul, căci puterii ucrainene, după cum reiese din tot ce se întâmplă în ultimii ani, nu-i pasă de necesitățile minorităților naționale. Mai cu seamă, n-are nevoie de un ziar al românilor, așa cum e ”Zorile Bucovinei”, care promovează priorități naționale (desigur, în cadrul legislației ucrainene), abordează problemele în profunzime, dar nu se reduce numai la spoială și lucruri decorative.De fapt, acestea din urmă, în timpul de față, se bucură de mai mare popularitate. Ne-o dovedesc și link-urile la articolele postate pe Facebook. Ceva serios, care, într-adevăr, trebuie să ne alarmeze, este trecut cu vederea. Observăm că varianta electronică, spre deosebire de formatul clasic al ziarului, este pentru un contingent de cititori îndepărtați de problemele și durerile noastre, care apreciază ceea ce se vede doar cu ochii. Ziarul pe care îl primesc abonații noștri de la sate este cu totul altceva. Dacă întârzie poștașul sau s-a dereglat ceva în procesul transportării ziarului la oficiile poștale, cititorii noștri bat alarma. Chiar și cei care se pricep și au acces la Internet, preferă gazeta în formatu-i clasic.

Și dacă varianta electronică poate fi oferită cititorilor cu cheltuieli mai mici, din entuziasm, precum şi facem, apoi cea clasică necesită, pe an ce trece, sume tot mai mari. Nu mai amintim de munca noastră (a celor 4 jurnaliști care asigură apariția ”Zorilor Bucovinei”), remunerată la minimum, cu salarii de 2500 de grivne (aproximativ 90 de dolari). Vorba e de cheltuielile enorme pentru serviciile poștei (45-50% din banii de la abonare, adică jumătate din venit), pentru tipărirea și transportarea ziarului la cititori. Din acest an am început să edităm două pagini în culori (ziarul apare în format mare – A-2), ceea ce, de asemenea, necesită cheltuieli suplimentare. Nu e o ambiție a noastră, nici un tribut plătit modei. Am făcut acest pas, în detrimentul salariilor noastre, pentru a le aduce cititorilor o rază de bucurie în condițiile când viața devine tot mai sumbră.

Perfecționând exteriorul ziarului, am contat, îndeosebi, pe susținerea Patriei istorice, căci, după cum am relevat mai sus, alt sprijin nu avem, nici nu putem spera că vom avea vreodată. Doar, după cum am mai spus, Ucraina n-are nevoie de români conștienți de identitatea lor. E clar că mult mai comozi, mai bineveniți, sunt cei ”decorativi”, care defilează, cu sfincși egipteni, la Malancă și ascultă non-stop muzică la radio. Din păcate, se pare că nu doar Kyivul, ci nici Bucureștiul, n-are nevoie de „Zorile Bucovinei”. În orice caz, asta e concluzia ce reiese din suma acordată de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni pentru editarea ziarului ”Zorile Bucovinei” (61 mii de lei din cele 101. 276,65 mii de lei, solicitate de redacție ca minimum pentru tipărirea ziarului, din care 10.127, 66 lei o constituie suma de 10%, pe care trebuie s-o achite redacţia ziarului nostru). Cu toate că proiectul nostru a fost înaintat la sfârşitul anului trecut, nefiind prevăzute preţurile actuale. Se repetă întocmai situația din anul trecut, când am suportat un adevărat calvar și numai datorită bunăvoinței directorului tipografiei, dl S. Kliuciuk, care ne-a tipărit tirajul o bună perioadă pe datorie, ne-am onorat angajamentul față de abonați. Acum, din nou, trecem prin același DEJA-VU (deja văzut, deja trăit, deja simțit). Cu banii aprobați de la București, ziarul nu poate să trăiască, dar nici să moară nu avem dreptul să-l lăsam. Cel mai simplu pentru noi ar fi să lăsăm totul baltă și să ne îngrijim de propriile interese, să demarăm proiecte mult mai convenabile, așa cum o fac și alți conaționali. ”Zorile Bucovinei” însă, este boala și iubirea noastră, care nu ne lasă nici să murim, nici să trăim. Să murim nu ne putem permite, deoarece avem angajamente față de abonați. E simplu să scoți câteva numere de ziar sau o revistă (distribuite gratuit) o dată-de două ori pe an, atunci când îți sosesc banii, și cu totul altceva e să răspunzi în fața cititorilor care ne așteaptă în fiecare săptămână cu sufletul la gură. Să trăim tot nu e chip în condiții de nemaipomenită austeritate și neînțelegere din partea celor care ar trebui să ne audă strigătul de deznădejde.

 Nedumerirea noastră e mare: oare cei de care depinde finanţarea ţin cont şi de faptul că publicaţiile tipărite, în special cele ce apar săptămânal, precum „Zorile Bucovinei”, cu un tiraj de mii de exemplare şi nu sunt distribuite gratuit, ci, în cea mai mare parte prin abonare, fiind cheltuite sume mari pentru hârtie,tipărire şi serviciile Poştei (distribuire la cititori), nu pot fi comparate  nici cu cele ce apar de la ocazie la ocazie, nici cu mediile electronice ce au cheltuieli minime? Totodată, n-am vrea să credem că cei care decid soarta „Zorilor Bucovinei” au făcut-o intenţionat ca ziarul să nu obţină aproape jumătate din finanţarea solicitată…

Colectivul ziarului „ZORILE BUCOVINEI”