16 octombrie 2021
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ADIO, SCUMPĂ MAMĂ, VEI RĂMÂNEA MEREU CA O ICOANĂ SFÂNTĂ, PICTATĂ ÎN INIMA NOASTRĂ!

9 mai 2017 р. | Categorie: Noutăţi

Deşi înţeleg că toţi suntem muritori, de acum înainte nu va mai fi nicicând cum a fost, căci sufletu-i s-a rupt ca o petală de trandafir risipită de furtunile destinului şi s-a scuturat pe veci din pomul vieţii scumpei şi regretatei noastre mame Rodica ZAHARCIUC-NICHITA din Hruşăuţii Volocii. Noi, cei 4 copii – Nicolae, Viorel, Felicia şi Aurora, nu mai avem mamă. E sfâşietor de dureros… E trist şi dureros când te desparţi pentru totdeauna de fiinţa scumpă care ţi-a dat viaţă şi te-a crescut, înconjurându-te de bunătate şi iubire.

Buna şi iubita noastră mamă a fost un suflet blând şi bun ca pâinea cea caldă, evlavios şi generos. Dumnezeu i-a dăruit ani bogaţi, însă destinul i-a fost unul nefavorizat de soartă. S-a stins din viaţă la o vârstă venerabilă, la 15 august avea să-şi sărbătorească jubileul de 80 de ani, dacă  boala nemiloasă n-o răpea dintre noi. A plecat în lumea celor drepţi, lăsând un gol imens ce se tot extinde şi muşcă cu durere şi amar în sufletele noastre –  copiilor ei dragi, pe care ne-a crescut cu dragoste, credinţă şi iubire nemărginită de mamă, ne-a ocrotit şi îndrumat pe calea dificilă a vieţii pământeşti, ne-a sprijinit şi ajutat în clipe grele.

Ştiam că despărţirea de cei scumpi şi dragi provoacă mari dureri şi tristeţi. Nu mi-am închipuit însă că durerea pierderii celei mai scumpe şi iubitoare fiinţe de pe pământ – MAMA –  poate fi atât de sfâşietoare. O tristeţe profundă şi o durere acută mă năpădiră cu tăvălucul, îmbrăţişându-mă  în lacrimi amare,  când vegheam, pentru ultima oară, lângă sicriul cu trupul neînsufleţit al scumpei mele măicuţe, în noaptea când sufletul ei neprihănit şi curat ca lacrima zorilor în prourul dimineţii, după o boală chinuitoare de aproape un an de zile, s-a înălţat în sferele divine. Era ultima noapte când eram alături de ea, iar scumpa mea măicuță nu suferea, ci adormise doar şi-mi zâmbea, parcă se împăcase cu moartea, de care atâta timp fugise şi tot o amăgise. Cu inima sfâşiată de durere mă împăcai şi eu cu gândul că i s-au sfârşit chinurile cristice, că, sufletul ei blând, duios şi generos îşi va afla veşnicul repaus în Grădina Veşniciei,  în minte roindu-mi momente zguduitoare ale multor  nopţi nedormite, când în spital vegheam la căpătâiul suferinţei ei.

Cu uşile deschise, după tradiţia ritualului, nu simţeam atunci nici răceala nopţii din 5 mai, nici durerea ce îmi ţinea ca într-un cleştar întreg corpul. Cu inima în lacrimi şi sufletul îngheţat de  durere urmăream hora veselă a unui dalb, drăgălaş fluturaş ce tot zbura în jurul adormitei mele măicuţe, învârtind-o parcă în ultima ei noră a vieţii. Apoi fluturaşul s-a aşezat pe perdeaua de la geam, de lângă sicriul, unde  odihnea pe veci mama, stând astfel până dimineaţa, când s-au aprins zorii şi pe cerul azuriu a răsărit astrul zilei. Atunci ea îmi şopti că e sufletul ei…

Şi ziua de 7 mai, când, scumpă măicuţă, te-am petrecut în ultimul tău drum pământesc spre sferele celeste ale eternităţii, a fost însorită şi frumoasă, precum sufletul tău. Şi slujba divină, oficiată în sfântul lăcaş, unde, când erai în viaţă şi putere, îţi găseai liniştea şi bucuria duhovnicească, rugându-te cu mare credinţă Mântuitorului, şi frumoasele cuvinte de rămas bun, rostite cu evlavie de preacucernicul părinte Dumitru Tocar, parohul Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”din Hruşăuţi (Plaiul lui Vodă), înălţată în memoria Voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt, Apărătorul Creştinătăţii, ne-a întărit în credinţă că Dumnezeu te-a chemat în Grădina Raiului, unde nu există durere şi nici amar, doar viaţa veşnică. De-acum înainte, dragă mamă, ne vei veghea liniştea şi fericirea, ne vei ocroti din ceruri, precum ai făcut-o cât ai trăit pe pământ.

Iartă-mă, scumpă măicuţă, căci eu, aflându-mă mai mult la patul suferinţei tale, cel mai mult ţi-am greşit. Ne închinăm cu toţii şi îngenunchem în faţa amintirii tale, îţi sărutăm mânuțele muncitoare, care ne-au crescut cu dragoste şi alintat.

Adio, buna şi scumpa noastră mamă, vei rămânea mereu ca o icoană sfântă, pictată în inima noastră! Fie-ţi ţărâna uşoară, Dumnezeu să te ţină mereu în dreapta Sa printre aleşii Săi în Împărăţia  veşnică a Raiului!

Candela memoriei au aprins-o, cu profundă durere în inimă, fiicele Felicia şi Aurora cu familiile lor, fiii Nicolae şi Viorel cu familia sa, nepoţii şi strănepoţii