06 aprilie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Ctitorii şi alte valori cultural – naţionale din sec. XVIII-XX rămase moştenire românilor herţeni de la nobila familie HOLBAN

30 mai 2013 р. | Categorie: Istoria neamului

În ultima parte a serialului jurnalistic, pe care l-am dedicat nobilei familii Holban din Ţinutul Herţa, mă voi opri asupra a două personalităţi ale acestei familii, persecutate de comuniştii instalaţi la putere în România după 1948 numai pentru că au refuzat colaborarea cu acest regim criminal.

ARTHUR HOLBAN – fiul cel mic al lui M.Gr.Holban, născut în satul Lozna (una din moşiile holbăneştilor), plasa Herţa, jud. Dorohoi (după alte surse la Lausanne, Elveţia), la data de 11 decembrie 1896, face studiile primare la Mogoşeşti şi Cernăuţi, şi cele medii şi superioare la Iaşi şi la Geneva. Îl regăsim în perioada 1930 - 1938 ca diplomat, angajat al Legaţiei României din Londra. In timpul războiului îl întâlnim în Bucureşti ca ofiţer al Secţiei a II-a a Marelui Stat Major al Armatei Române, cu gradul de căpitan, detaşat în septembrie 1944 (şi ca bun cunoscător al limbii engleze) pe lângă echipa americană de cercetări tehnico-tactice, condusă de colonelul Crown. Raportul tehnic întocmit şi tradus în limba engleză de Cpt. Holban cu această ocazie a constituit baza unor studii şi cercetări ulterioare pentru aviaţie şi artilerie antiaeriană, apreciate în România şi SUA; este şi motivul pentru care acest raport se păstrează în arhivele M.Ap.N. Din nefericire comuniştii, conform lozincii lor: “Cine nu e cu noi e împotriva noastră”, nu i-au recunoscut meritele în slujba patriei, ci dimpotrivă, au considerat activitatea lui trecută ca “reacţionară”, l-au arestat şi condamnat, aşa cum au procedat cu majoritatea ofiţerilor superiori români (chiar dacă au luptat şi împotriva Germaniei hitleriste), fiind întemniţat în închisorile comuniste, unde si-a găsit sfârşitul la 20 octombrie 1952, rămânând în memoria noastră colectivă ca martir român.

ALEXANDRU HOLBAN, fiul lui Michel, născut la 27 octombrie 1927, în satul Mogoşeşti, com. Buda, refugiat, după intrarea agresorului sovietic în Ţinutul Herţa în luna iunie 1940, împreună cu familia la Dorohoi şi apoi la Bucureşti. Face studiile primare la Mogoşeşti şi Cernăuţi, unde se dovedeste un strălucit elev, cu talent la limbi străine, reuşind să absolve două clase intr-un an, după cum ne mărturiseşte fostul lui coleg de clasă şi de bancă – Acostăchioae, acum (în 2009) un bătrân de peste 80 de ani, fericit că a putut să transmită - înainte de a părăsi această lume, aceste mărturii păstrate cu sfinţenie - Taniei Holban – fiica lui Alexandru. Persecutat pentru vederile “capitaliste reacţionare” ale părinţilor sai, Alexandru Holban nu poate să-şi valorifice calităţile spirituale deosebite prin studii corespunzătoare, făcându-şi în schimb un ideal din a-si creşte copilul în spiritul moralei creştine şi cu aceleaşi convingeri şi idealuri ale strămoşilor, fără a le pronunţa numele, având credinţa că Dumnezeu le va arăta odată adevărul; şi aşa a fost! Căci unica sa fiică, rămasă de tânără în seama lui Dumnezeu, a aflat întregul adevăr, tatăl Alexandru trecând la cele veşnice în 18 mai 1981, doborât de boală la numai 54 de ani, probabil din cauza amărăciunilor şi frustrărilor care s-au adunat.

Eugenia Cimborovici-Teodoreanu,preşedintele Fundaţiei civice raionale „Gheorghe Asachi” Herţa

În imagini: Artur Holban cu bunicul M.Gr.Holban, soţia şi cei 6 copii, pe când era diplomat la Londra; Alexandru Holban, tatăl Taniei Holban; Tania Holban, pentru prima dată pe aleea, odinioară îngrijită – acum sălbatică – a parcului din Mogoşeşti, creaţie a străbunilor ei holbăneşti.