17 iulie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Un bariton care promite: Dumitru Caulea

31 mai 2013 р. | Categorie: Noutăţi

Sala cu Orgă din incinta Bisericii armeano-catolice din Cernăuţi – admirabilă construcţie de secol XIX care a fost realizată de arhitectul ceh Josef Hlavka, ca şi fosta Reşedinţă Mitropolitană – a găzduit luna aceasta, la 12 mai, un concert, mai bine zis, o seară de creaţie a tânărului bariton Dumitru Caulea.

Pentru comunitatea românească din oraşul Cernăuţi şi împrejurimile lui, săptămâna luminată s-a încheiat simbolic şi impresionant, deoarece de ani buni încoace scenele din Cernăuţi n-au mai găzduit un solist român, dacă facem abstracţie de ansamblul „Plai” (conducător artistic şi dirijor, maestrul Nicolae Hacman, artist emerit al Ucrainei) al Filarmonicii din Cernăuţi. Duminica Tomei din anul acesta ne-a oferit această fericită ocazie, iar noi, spectatorii care eram prezenţi în sală, am crezut cu toţii în această minune. Am crezut, dar am şi „cercetat”, bineînţeles, cei ce eram în sală, ascultând cu mult interes evoluţia tânărului cântăreţ de operă. Din păcate, au fost inadmisibil de puţini spectatori, cu toate că anunţul şi afişul au fost publicate în ziarul „Libertatea Cuvântului”. De ce s-a întâmplat ca sala să fie aproape goală? Oare să fi fost la mijloc costul biletului de intrare?! Oare să ne fi speriat afişul din oraş care anunţa un recital de muzică clasică?! Sau poate la mijloc e acea indiferenţă faţă de cultură, care ne-a intrat în sânge şi care ne bântuie din ce în ce mai mult, de la generaţie la generaţie. Oare cum am fi putut rămâne indiferenţi, mai ales horecenii, care trebuiau să fie prezenţi de la mic la mare în sala de concert. Să-l asculţi pe un horecean de viţă veche, care este fiul lui Gheorghe Caulea, unul dintre soliştii de bază care a stat la începuturile corului „Dragoş Vodă” al Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, nu ni se pare un lucru lipsit de importanţă. Societatea cea mai prestigioasă a comunităţii româneşti din regiune a fost reprezentată de o singură persoană – adevărat că era din conducere,– dar oricum, prestanţa ei nu a acoperit mai mult de trei sferturi de scaune goale din sală. Dar celelalte societăţi? Preşedintele Societăţii „Junimea” a semnat un articol despre prezenţa lui Dumitru Caulea la Cernăuţi (Vitalie Zâgrea, Dumitru Caulea a revenit acasă de dorul Bucovinei, în „Libertatea Cuvântului”, nr. 16 (523), 2 mai, 2013, p. 6), lansând şi o invitaţie pentru seara de 12 mai, la concertul din Sala cu Orgă. Cu toate acestea, nici un junimist nu a fost prezent în sală. Dar Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Româneşti, unde, după cum a mărturisit solistul Dumitru Caulea, dânsul este angajat să colaboreze... Unde au fost cei de la Centru, ce conservează şi ce promovează dumnealor?! De fapt, se ştie că ei promovează cu abilitate diverse defaimări la adresa persoanelor care nu le convin... Dar nu aceasta ne interesează, ci faptul cum promovează ei cultura, sau poate o ambalează doar? Rămâne de văzut. Trist că nu a fost lumea, în afară de câteva rude şi câţiva cunoscuţi. Au avut de pierdut spectatorii care nu au fost prezenţi, or concertul a fost bogat, cu piese variate, selectate de solist şi de către Filarmonică.

Tânărul solist Dumitru Caulea s-a născut într-o familie de cântăreţi. Bunelul său cânta în corul Bisericii de la Horecea, pe care l-a şi dirijat un timp. Tatăl lui Dumitru, Gheorghe Caulea, este înzestrat cu un auz muzical nativ foarte bun. A fost mulţi ani la rând solist al corului „Dragoş Vodă” din Cernăuţi. Se înţelege de la sine că băiatul a moştenit talentul părinţilor, de aceea, nu este întâmplătoare şcolirea lui muzicală. Trecut prin Şcoala de muzică pentru copii nr. 2 din Cernăuţi, apoi între anii 1993-1997 - Secţia muzicală a Colegiului Pedagogic al Universităţii „Iu. Fedkovyci” (a învăţat vocalul cu profesoara Alla Kasianenko), Dumitru Caulea ajunge să intre la Conservatorul din Chişinău, unde a beneficiat de concursul maestrului Ioan Paulencu, artist al poporului din Republica Moldova, un copământean cu Bucovina în suflet. După ce absolvă trei ani de studiu la Chişinău, se transferă, în 2000, la Conservatorul din Bucureşti. Toate aceste realizări au fost posibile datorită perseverenţei tânărului bucovinean care a dorit de mic copil să devină cântăreţ de operă.

Să revenim la concertul lui Dumitru Caulea. De la bun început menţionăm că acest bariton tânăr se anunţă a fi un artist de factură lirică. Piesele care au fost interpretate în concert sunt arii sau canţonete care percep o interpretare lirică de mare intensitate. De la prima piesă Pieta Signore, semnată de Alessandro Stradella, am înţeles că suntem în compania unui bariton liric, care şi-a ales repertoriul pe măsură. Piesa a fost interpretată în limba italiană, ca de altfel şi aria Ombra mai fu din opera Xerxes de Georg Friedrich Händel, arie cunoscută şi interpretată de toate vocile în concert, ea fiind scrisă pentru contra-tenor. La cea de a treia piesă am fost martorii unei interpretări melodice superbe a celebrei Ave Maria de Franz Schubert. Solistul a dat dovadă de o înţelegere profundă a mesajului textual al piesei. Păcat că piesa nu a fost interpretată în limba originalului. Or, Dumitru Caulea a cântat în italiană, în franceză, în rusă şi în română.

Un bariton liric, cantabil, cu o coloratură în surdină, cu o voce de taină, aşa s-a prezentat solistul aproape în toate piesele, atât cele acompaniate la pian, cât şi piesele care au fost interpretate a cappella. Cele mai reuşite piese au fost Caro Mio Ben de Giuseppe Giordani, Chanson d’amour din ciclul vocal La bonne chanson de Charles Gounod, interpretat în limba franceză, Core’ngrato de Carrillo, Ti voglio tanto bene de Ernesto de Curtis, canţoneta Passione de Ernesto Tagliaferri şi altele.

O interpretare academică cu o ţinută scenică impecabilă au fost prezente şi în celelalte piese interpretate de Dumitru Caulea. Cu toate că articulaţia mai lasă de dorit, s-a simţit din plin pregătirea academică a solistului şi în piesele destul de complicate ale compozitorului Serghei Rahmaninow. În romanţele Не пой красавица при мне (Nu mai cânta în preajma mea, frumoaso), pe versurile lui Aleksandr Puşkin şi Все отнял у меня (M-ai lăsat fără nimic) pe versuri de Tiutcev, ambele interpretate de solist în limba rusă, am putut urmări puritatea liniei melodice din vocea solistului, baritonul demonstrând în acelaşi timp şi originalitatea şcolii bucureştene de belcanto. Cunoscuta Serenadă de Schubert, care este cântată de toţi artiştii mari ai lumii şi care a fost transpusă şi în variantă instrumentală, a fost interpretată de către Dumitru Caulea în limba germană. Interpretarea a răscolit sufletele celor câţiva spectatori, care l-au aplaudat îndelung pe solist. Dar cred că una din cele mai elegante audiţii din concert a fost piesa Panis angelicus de César Franck, interpretată de către baritonul Dumitru Caulea în duet cu soprana Maria Sanduleac, solistă şi ea la Filarmonica din Cernăuţi. Soprana spinto Maria Sanduleac a absolvit Conservatorul din Bucureşti cu un an în urmă. În cadrul concertului, ea a mai interpretat solo piesa Hristos a înviat de Rahmaninow pe versurile lui Merejkovski.

Interpretarea academică în canon a piesei Panis angelicus a demonstrat pregătirea serioasă a artiştilor şi ne-a convins încă o dată că muzica este „o ipostaziere a divinităţii”, după cum menţiona într-o emisiune televizată marele interpret român, pianistul Dan Grigore.

Pentru românii care erau în sală piesa Să-mi cânţi cobzar..., care aparţine penei inspirate a bucovineanului Isidor Vorobchievici a fost o surpriză dintre cele mai plăcute. Aproape că se fredona împreună cu solistul: „căci bani ţi-oi da / şi vin ţi-oi da, / şi haina de pe mine”. Piesa a fost primită foarte bine, în pofida faptului că au fost făcute câteva modificări în text. Spectatorii aproape că nici nu le-au sesizat. De altfel, nici nu ar fi înţeles motivul acestor modificări. A contat melodia cunoscută şi îndrăgită de toată lumea şi dăruirea cu care a fost interpretată de solist.

La înălţimea aşteptărilor a fost şi maestrul de concert, pianista Evghenia Nesterenko, de care a depins mult recitalul baritonului Dumitru Caulea, recital care s-a transformat într-o adevărată seară de creaţie a artistului. Evghenia Nesterenko a interpretat Elegia pentru pian de Serghei Rahmaninow.

La bis, baritonul Dumitru Caulea a interpretat binecunoscuta şi incitanta piesă Funiculi, Funicula de Luigi Denza, care electrizează orice sală de concert şi care nu lasă indiferent nici un spectator. De altfel, această piesă intra şi în repertoriul de concert al lui Luciano Pavarotti.

Concertul lui Dumitru Caulea s-a încheiat cu aplauze prelungi. Când am ieşit afară din splendida Sală cu Orgă, în urechi mai reverberau frânturi din ariile interpretate de solist, care îndemnau spre limpezimile înalte ale muzicii clasice, unde întâlnim îndemnul, asemenea celui pascal: „Veniţi, ascultaţi şi luaţi lumină”. Muzica înnobilează şi uneşte.

Prof. univ. dr. Ilie LUCEAC