13 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CU BUCURIE ŞI DURERE VĂ SCRIU DE LA ROPCEA…

1 iunie 2013 р. | Categorie: Din poşta redacţiei

Dragă redacţie a ziarului „Zorile Bucovinei”, cu mare bucurie, dar şi cu sentimente de durere, vă scriu de la Ropcea. Am participat şi eu la adunarea satului, la care s-a luat hotărârea ca limba română să fie regională în localitatea noastră. Am citit în „Zorile Bucovinei” materialele de încurajare, adresate românilor noştri care luptă pentru dăinuirea limbii materne, îndeosebi mesajele adresate ropcenilor. E şi meritul Dumneavoastră că, totuşi, am reuşit să mişcăm carul din loc, să învingem indiferenţa şi rea voinţa unora care încă îşi mai zic români.

Sunt o simplă ţărancă, dar îmi dau seama de pericolul ce ne paşte, dacă vom lăsa limba noastră în paragină. Vă mulţumesc din suflet pentru că ne susţineţi, sunteţi alături de noi în clipele de cumpănă şi apăraţi cu atâta curaj şi putere neamul nostru românesc, menţinând dragostea de limba mamei în satele româneşti din ţinutul Cernăuţiului. Poate, cu Doamne ajută, de acum înainte vom fi mai puţin nepăsători. E drept, cei mai mulţi dintre noi suntem indiferenţi, totuşi sufletul ne doare. Ne străpunge ceva la inimă atunci când ne pomenim în pericolul de a ne pierde ca români. Pe bună dreptate am ajuns să ne fie ruşine de limba ce-o vorbim, pentru că am tulburat apele curate ale românei noastre frumoase, am încâlcit-o cu rusisme, ucrainisme, încât vecinele sporovăiesc cam în felul următor: „Am închis „zakrutki di persiki” şi ele au strilit”.

E şi de râs, şi de plâns. Dar, în sfârşit, ne-a luminat Dumnezeu. Am încercat să-mi exprim şi în câteva rânduri de poezie bucuria ce mi-a umplut sufletul în ziua când participanţii la adunarea satului au votat pentru limba română: „De mulţi ani stă în drum carul,/ Cu amar e plin paharul,/ Ni se pun tot beţe-n roate,/ Încâlcind limba în toate./ În căruţă stă un sac/ Şi în el – legat un drac.// Am dat carul la o parte,/ Răsturnat-am din el sacul,/ Ce să facem azi cu dracul?!// Dă-ne, Doamne, curaj, putere/ S-apăram a mamei avere,/ Oriunde-am pleca de-acasă/ Ne cheamă sfânta limba noastră,/ La Ropcea noastră frumoasă”.

Gheorghina PASCAL, satul Ropcea, raionul Storojineţ