18 decembrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

E BINE SĂ NE ŢINEM DE NEAMURI: UN NOU ÎNDEMN LA UNIRE

4 august 2017 р. | Categorie: Noutăţi

Deși deocamdată se desfășoară pe principii benevole, reforma administrativă a descentralizării, care, de fapt, înseamnă unirea mai multor localități într-o comunitate, decurge dificil, încetinel, chiar dureros în cele mai multe cazuri. Aș zice că e asemenea unei căsătorii, puse la cale de părinți, dar luându-se în seamă și dragostea dintre tinerii însurăței. Mai bine spus, e ca o căsnicie din dragoste, dar și din mare interes. E inutil să ne punem întrebarea ce e mai important pentru o viață fericită și prosperă – dragostea sau interesul? Or, ambele sunt la fel de necesare. Despre aceasta ne mărturisește și Adresarea deputaților din Boian către deputaţii Consiliului sătesc Priprutie.

Stimaţi deputaţi ai Consiliului sătesc Priprutie!

Noi, deputaţii Consiliului sătesc Boian, ne adresăm către Dumneavoastră cu îndemnul să dăm dovadă de atitudine conștientă, de rațiune lucidă, lăsând ambiţiile fără temei şi interesele minore ale unor persoane, și să adoptăm o decizie corectă în privința unirii satelor noastre. Să privim mai departe, în viitor, să ne gândim, în primul rând, la datoria de a le asigura urmaşilor noştri un viitor prosper şi îndestulat, să nu fim blestemaţi că, având şansa, n-am corectat greşeala istorică săvârşită de regimul totalitar bolşevic, care ne-a destrămat comunitatea puternică formată prin sânge şi sudoare, prin munca asiduă comună, prin lacrimi şi bucuria comună a multor generaţii de-ale noastre.

Când Tomenii din Hliniţa Boianului şi Vaipanenii din Lehucenii Boianului, precum şi alte familii de la baștina noastră au ajuns pe pământurile străine ale continentului nord-american, întemeind o localitate nouă ei nu au numit-o altfel decât Boian, pentru că ştiau, că sunt dintr-un sat, dintr-o comunitate unită.

Să nu trădăm memoria strămoşilor noştri, care în vâltoarea primului război mondial au fost duşi cu forţa în imperiul rus. În pofida tuturor greutăţilor, ei s-au reîntors la baştină, n-au schimbat Prutul mic pe apele mari ale Volgăi-„matuşka”, ci s-au adunat împreună, adică lehucenii, hucovenii, hlinicenii şi cei din Centru şi Vatra Boianului. Prin unire a renăscut din cenuşă Marele Boian (cum era numit din timpurile străvechi), aşa ca pasărea legendară Phoenix!

Trebuie să ne trezim din euforia amăgitoare, căci acсizurile de la realizarea carburanţilor nu vor exista veşnic. Ar trebui să înțelegem că acestea sunt o aşa numită „bombonică” temporară, care a apărut din cauza unor controverse ale legilor fiscal-bugetare. E bine că aceşti bani au apărut şi este clar că ei trebuiau undeva folosiţi de către primăria Dumneavoastră, fiind posibilă îmbunătățirea stării drumurilor, fapt ce a jucat un rol important în sporirea prestigiului primăriei în mijlocul locuitorilor, dornici de mult timp de a vedea ceva nou în sat. Dar dacă într-o bună zi ne trezim cu «досить», adică destul, deoarece oamenii, care au mijloace de transport, de exemplu, din Mălineşti sau Rachitna, dar nu au staţiuni de alimentare cu carburanţi pe teritoriul localităților lor, de asemenea, au dreptul la aceşti bani. Şi atunci ce ne facem?

Însă principalul constă în altceva: până în prezent unirea, după cum se spune, este de bună voie, iar mai târziu va fi cu forţa, adică, dacă nu ne vom înțelege, vom fi alipiți la cine vor dori „acei de sus”, iar noi, ambele localităţi, vom deveni nişte cătune ale altei primării. Oare urmaşii noştri au să ne ierte aceasta? Nu e de neglijat nici faptul că pierdem dotaţiunile, ajutoarele financiare ce putea statul să ne repartizeze în cazul formării comunității. Însă și mai obijduitor este că Boianul, având un important potenţial economic, nu poate folosi rodul muncii oamenilor, din cauză că cea mai mare parte a impozitelor nimereşte direct în buzunarul statului. Din calculele şi spusele specialiştilor, cu care am studiat întrebarea formării comunităţii noastre, comparativ cu alţii, noi avem cea mai favorabilă situaţie şi cea mai bună perspectivă.

Stimaţi colegi, fraţi, surori şi neamuri, credem, că a venit timpul să privim real la situația creată, să ne debarasăm de cuvintele goale, să ne amintim ziua de ieri şi, trăind cu ziua de azi, să ne gândim şi la cea de mâine, la viitorul copiilor noștri!

Să ne ajute Dumnezeu!

În Ziua Mare a Apostolilor Petru şi Pavel, 12 iulie 2017

Pătrunzând în mesajul acestei emoționante Adresări, mi s-a părut firesc faptul că boincenii îi ”pețesc” pe vecinii lor, între care întotdeauna a existat și dragoste frățească și interes reciproc. Doar sunt oameni de același sânge, care în diverse perioade istorice au format un tot întreg. Anume pe această latură sentimentală se pune accentul în respectiva Adresare, publicată mai sus. Însă în ziua de azi mai actuală decât ”dreptatea istorică” și legăturile de rudenie pare a fi zicala ”Frate frate dar brânza-i cu bani”.

Ce se întâmplă și de ce până acum nu s-a reușit formarea unei comunități cu centrul la Boian, când, se pare, între cele două sate există condiții prielnice pentru unire? Pe marginea acestui subiect am discutat zilele trecute dl Gheorghe Demenciuc, primarul Boianului, care s-a născut la Priprutie și a absolvit Școala de nouă ani de acolo. Adică, fiind om al locului, nu poate fi suspectat de intenții nebinevoitoare față de baștina sa. Revenind la comparația ”ca o căsătorie”, în privința ”dragostei” totul e clar. Rămâne să vedem cum se prezintă starea de lucruri la capitolul intereselor. Boincenii se străduiesc să-i convingă pe vecinii lor că nu vor avea nimic de pierdut, dimpotrivă, se vor alege cu beneficii. Iată ce ne spune primarul Gheorghe Demenciuc, cu speranța ca argumentele sale să ajungă la inima locuitorilor din Priprutie:

”Lucrul cu privire la formarea comunității a început din primăvara anului 2015. Totul mergea bine. A avut loc adunarea generală a satului Boian și sesiunile deputaților – la noi și la Priprutie, la care nimeni n-a fost împotrivă. Unica întrebare era dacă ni se va permite să înregistrăm o comunitate cu un număr de circa 7.260 de locuitori, din care 4.600 din Boian. Am primit învoirea guvernatorului regiunii, am anunțat Cabinetul de Miniștri că ne formăm ca o comunitate, începusem formalitățile juridice. Dar la acel moment erau deputații de legislatura precedentă. Cei de la Priprutie au lăsat ca decizia definitivă privind unirea cu Boianul s-o adopte deputații de noua legislatură. În ianuarie 2016 boincenii și-au exprimat din nou dorința de a se uni, iar vecii noștri au început să dea înapoi”.

Cauzele, după cum explică dl Gheorghe Demenciuc, sunt mai multe, cea mai răspândită fiind temerea lucrătorilor primăriei că își vor pierde locurile de muncă sau că ”boincenii o să ne ia totul”. Însă primarul Boianului afirmă că acestea n-au nici un temei: ”În caz că ne unim, sediul primăriei rămâne unde a fost, satul va avea un staroste și angajații nu vor rămâne fără de lucru. Eu nu mă țin de scaun, la alegeri oricine-și poate înainta candidatura, cu cine vor vota oamenii, acela va fi primar. În schimb, comunitatea va dispune de banii de la impozitarea salariilor, care acum merg la stat. Având pe teritoriul satelor noastre trei școli, câteva întreprinderi, inclusiv ”Izvorașul” care are mulți angajați, am aduna destule finanțe pentru dezvoltarea infrastructurii localităților. Și de la stat am primi un ajutor consistent după formarea comunității. E obijduitor că având o asemenea șansă, putem s-o pierdem. Mâine, poimâine trece trenul, și rămânem cu biletele în buzunar. Timpul zboară în detrimentul nostru. N-a rămas mult până în 2020, când vor fi alegeri la toate nivelurile în Ucraina. Și-atunci nu ne va întreba nimeni de dorințele noastre”.

Boincenii nu uită cine au fost cândva, au ambiții legate de istorie, dar, totuși, în timpul de față, accentul se pune pe aspectul pragmatic al problemei. În Boian, în ultimii ani, cu susținerea primăriei s-au făcut lucruri bune. S-a lărgit și reparat grădinița de copii, s-au creat condiții pentru funcționarea serviciului de pompieri, s-a pietruit 4 kilometri de drum, la Arboreni s-a reparat capital clubul, unde a fost amenajată o sală modernă pentru școala primară, efectuându-se și alte lucrări mai mărunte. Însă, dacă s-ar înregistra comunitatea, ar apărea posibilități pentru formarea unei structuri comunale care să aibă grijă de cimitire, drumuri, s-ar investi mai mult în asistența medicală, cultură, s-ar putea implementa proiecte privind atragerea directă a investițiilor din străinătate. Acestea sunt doar câteva din beneficiile ce urmează să le obțină satele Priprutie, Boianivca, Arboreni, Boian, unite într-o comunitate.

Maria TOACĂ