19 octombrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

CU DEMNITATE, CURAJ ŞI DRAGOSTE DE NEAM ÎŞI PROMOVEAZĂ IDEALURILE

7 august 2017 р. | Categorie: Zorile Bucovinei

Un subtil cunoscător al naturii feminine spunea că femeia nu numai că este capabilă să înţeleagă ce este sacrificiul, dar ştie să se sacrifice. Se mai spune că omul talentat este talentat în toate şi munceşte ca nimeni altul pentru a reuşi şi a fi primul în ceea ce face, conştient că orice culme se atinge prin dăruire totală, că numai prin greutăţi se poate ajunge la stele. Toate acestea i se potrivesc de minune colegei noastre, jurnalistei Felicia Nichita-Toma, care, ca un far de veghe stă la straja luminii „Zorilor Bucovinei”, mai ales atunci când apar nori negri la orizont.

În situaţia când norii negri aproape că n-au lipsit, ba chiar au devenit şi mai ameninţători, dna Felicia a trebuit chiar de la începutul activităţii jurnalistice să depăşească sfiala specifică omului care încearcă o nouă ocupaţie. Pe de o parte, a avut şi noroc, integrându-se în colectiv într-o perioadă când chingile ideologiei comuniste începuse să slăbească, lăsându-ne să respirăm mai liber, să scriem ce ne dictează conştiinţa, nu doar „partidul”. Însă simţul dreptăţii şi a propriei demnităţi, curajul de a spune adevărul în faţă au caracterizat-o şi în alte împrejurări, şi în procesul altor activităţi. Doar oamenilor de caracter, cu dor de libertate nimeni nu poate să le pună jug pe suflet sau juvăţ pe gând.

Felicia Nichita-Toma şi-a ales conştient acest drum, cunoscând de la soţul ei Nicolae Toma, actualul redactor-şef al „Zorilor Bucovinei”, ce povară îşi asumă. De fapt, de la înfiriparea familiei, în casa lor a dominat această nestinsă dragoste pentru cuvântul românesc şi zbucium permanent pentru soarta ziarului. Dar mai înainte de a ajunge să poarte numele de familie Toma, dragostea de neam, limba maternă, interesul pentru trecutul românesc al ţinutului i-au fost cultivate în leagănul baştinei, în casa părintească de la Hruşăuţi, unde după cum se destăinuieşte într-o sinceră confesiune: „Îmi părea că fiecare firicel de iarbă, fiecare floricică, tăinuieşte un miracol din trecutul istoric al glorioasei mele baştine”.

Tot acolo mărturiseşte că în profesia, îmbrăţişată cu mare drag, călăuză i-au fost sfaturile bunilor părinţi: „De ce lucru te vei apuca, fă-l bine, din toată inima”. Ca fiică ascultătoare şi iubitoare, a urmat neabătut acest sfat, îndeplinind cu dragoste lucrul care îi place – la masa de scris, în faţa calculatorului sau, când are o clipă de răgaz, „vrăjind” asupra unor elegante modele la maşina de cusut. Astfel, culege rodul bucuriei, munca nefiindu-i o corvadă, ci un prilej permanent de delectare în albia fericirii. În realitate, aşa pot crede cei de mai departe, care nu ştiu ce înseamnă „munca de creaţie” la „Zorile Bucovinei”, muncă ce nu ne permite destinderi, nici timp pentru a ne consacra, într-adevăr, creaţiei de înaltă probă când poţi să-ţi permiţi luxul de a scrie doar în clipele de înaltă inspiraţie. Or, oricâtă dragoste am avea pentru profesia aleasă, orice om are nevoie de un respiro, de o retragere în sine.

Nonconformistă şi chiar incomodă prin dăruirea nerezervată drumului ales, Felicia Nichita-Toma nu dă semne de oboseală, entuziasmul din primii ani de lucru la ziar înnobilându-i-se cu maturitate civică şi o mai aprigă combativitate în promovarea intereselor naţionale, a netrecătoarelor valori româneşti. Aceleaşi calităţi le altoieşte fiicei Diana care, având în familie modele vii de slujire românismului, nici n-a putut să nu-şi aleagă jurnalistica – profesia ce ne oferă mai multe modalităţi de a ne promova valorile şi a ne apăra patrimoniul spiritual.

La drept vorbind, nici mama, nici fiica n-au nevoie de publicitate, căci cuvintele şi faptele lor sunt bine cunoscute miilor de cititori ai ziarului nostru, Diana Toma fiind o prezenţă activă în mass-media electronică şi în mediul tinerilor ziarişti români de pretutindeni, în calitatea-i de preşedintă a filialei Cernăuţi a Forumului Internaţional al Jurnaliştilor Români. Aceste rânduri, însă, vin în întâmpinarea unui tânăr jubileu în viaţa dnei Felicia Toma, ce-i pune în lumină un urcuş nu uşor, căci a urca înseamnă a te sacrifica. Aptă de sacrificii de dragul profesiei transformate în destin, de dragul familiei, a mamei de care a avut grijă până la ultima suflare (a pierdut-o în primăvara acestui an), primeşte în dar de la Dumnezeu marea fericire de a culege bucurii din tot ce face.

Grăbindu-ne s-o luăm înaintea numeroşilor admiratori şi prieteni de pe Facebook, pe care îi are şi în virtutea administrării SITE-ului „Zorilor Bucovinei”, din partea micului colectiv al redacţiei, precum şi a numeroşilor membri ai Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, îi dorim distinsei noastre colege şi părtaşe la durerile neamului românesc din Bucovina să-i înflorească visele şi toate dorinţele în frumoase realizări. Să-i fie auzite semnalele de alarmă, să i se deschidă uşile la care bate şi inimile ce le sensibilizează prin publicaţiile combative. Mulţi ani rodnici pe ogorul ziaristicii, dragă colegă, prosperitate şi fericire în familie! Să-ţi dăruiască Bunul Dumnezeu sănătate, răbdare, să descoperi şi adevăruri mai dulci, nu doar amare!

Colectivul ziarului „ZORILE BUCOVINEI”, membrii Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi