Chemarea de acum 3 ani a ”Zorilor Bucovinei” de a marca Ziua Limbii Române în unison cu toți conaționalii a fost auzită și bine primită în spațiul românesc din ținutul Cernăuțiului, sărbătoarea prinzând vigoarea unei tradiții înrădăcinată în patrimoniul redacției noastre. Servind necontenit cuvântului românesc, putem spune că trăim în permanență, nu doar la 31 august, această supremă stare de sărbătoare, dar și de durere, și de mare neliniște pentru soarta Limbii Române la noi acasă. Și pentru că ne simțim parte din sufletul celor care vorbesc românește, pentru că ne doare această tot mai adâncă, mai sângerândă rană a limbii noastre, am lansat către românii din nordul Bucovinei apelul de a nu lăsa să treacă fără un cântec de dor, fără o mărturisire de credință, Ziua când în tot spațiul românesc se cinstește graiul din străbuni. E un fericit prilej de a ne plimba portul popular pe strada domnească a lui Iancu Flondor, de a lumina cu un mândru Tricolor melancolia de pe chipul de bronz al lui Eminescu, adunându-ne la statuia-i din centrul Cernăuțiului. Acestea sunt clipele când, în pofida numeroaselor probleme, ne simțim norocoși că ne-am născut români, că ne-a dat Dumnezeu o limbă atât de bogată și de frumoasă.
Cum prețuim și cum ne folosim
de incomensurabila avere dăruită atât de generos de Marele Creator, desăvârșită
până la strălucirea celor mai scumpe diamante de geniul eminescian? Un răspuns
la această întrebare îl putem găsi și în cununa omagială, împletită cu mult
drag pentru Limba Română la redacția ”Zorilor Bucovinei”. Inițiatorul și
moderatorul manifestării, Nicolae Toma, redactorul-șef al ziarului și
președintele Societății Jurnaliștilor Români Independenți din regiunea
Cernăuți, a avut onoarea să fie sprijinit în realizarea acestei idei de
Consulatul General al României la Cernăuți, ministrul consilier Ionel Ivan
împreună cu inimoasa sa soție Mioara fiind prezenți, alături de numeroși
reprezentanți ai comunității noastre românești, la depunerea de flori la
monumentul lui Mihai Eminescu. A fost plăcut să-l vedem printre noi, cu un
superb buchet de trandafiri pentru Luceafărul românesc, și pe viceprimarul
Cernăuțiului Oleksandr Paskar, însoțit de încă doi lucrători de la Consiliul
Orășenesc. Gestul dumnealui ar putea fi primit și ca îndeplinirea datoriei de
demnitar, ceea ce nu-i diminuează importanța. Toți ceilalți veniserăm la
Eminescu mai mult din dragoste decât din simțul datoriei, aceste alese sentimente
fiind manifestate de cântările corului ”Dragoș Vodă”, ale ”Fetelor din
Bucovina”, precum și de florile din partea membrilor Asociației cadrelor didactice
de etnie română din Ucraina, a tinerilor din Boian, Stănești, Voloca, a
octogenarului volocean Ion Semeniuc, colegului nostru Mihai Huțcal, gătit din
cap până în picioare într-un ansamblu autentic al costumului popular, îndrăgitelor
interprete Victoria Costinean și Maria Dovghei, prietenilor ziarului Maria
Gaisan, Arcadie Vasca, Porfir Ciucălău, Dumitru Fedorcea și multora altora care au răspuns apelului din anunțul
publicat în paginile ”Zorilor Bucovinei”.
În elogiul rostit la monumentul
lui Eminescu de Ministrul Consilier Ionel Ivan, adjunct al Consulului General
al României la Cernăuți, a răsunat îndemnul de a ne purta cu demnitate această
minunată, veșnic modernă haină – Limba Română, cu care România a intrat în
Uniunea Europeană: ”Româna este limba
care se numără printre celelalte alte 27 vorbite la Bruxelles. Să nu vă fie
rușine cu limba română, să n-o vorbiți numai acasă, vorbiți-o pretutindeni. Nu
vă îndemn astăzi să nu cunoașteți, să nu vorbiți limba ucraineană. Dar să nu
uitați de limba maternă. Sperăm ca și ucraineana să devină limbă oficială a
Uniunii Europene, odată cu aderarea Ucrainei la acest spațiu comun, la cel mai
select club din lume, în care fiecare intră cu limba lui, cu cultura lui…”.
La
sediul redacției, cum se întâmplă și la alte
manifestări, casa mare a devenit prea mică pentru oaspeții noștri, printre
care scriitorul Vasile Tărâţeanu, preşedintele
Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, şi adjunctul său, dr. Eugen
Pătraş, scriitorul Ştefan Hostiuc, preşedintele Societăţii „Golgota” a
românilor din Ucraina, Octavian Bivolaru, şi preşedintele Societăţii regionale
„Golgota”, dr. doc. Ilie Popescu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu”, dna
Elena Vântu-Tărâţeanu, președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii
Tradiționale Românești, Iurie Levcic,
reprezentantul ARS, Myroslav Midvidi...
Însă, după cum s-a exprimat gazda, Nicolae Toma, oricât am lărgi pereții, spațiul tot va fi prea mic, mai ales când e vorba de Limba Română, anunțând să începem cu un minut de reculegere pentru cei care și-au jertfit viața ca să avem o Țară, o limbă și să fiu un unic popor. Cu cele mai bune gânduri ni s-a adresat Ambasadorul României în Ucraina, Excelența Sa Cristian-Leon Țurcanu. Din răspunsul la invitația de a participa la manifestarea dedicată Zilei Limbii Române, făcut public de redactorul-șef Nicolae Toma, vom cita câteva pasaje care ne fac cinste: ”Profit de ocazie să felicit colectivul ziarului ”Zorile Bucovinei” și Societatea Jurnaliștilor Români Independenți din regiunea Cernăuți pentru această inițiativă și să vă adresez sincere mulțumiri pentru aportul dumneavoastră deosebit în transformarea Zilei Limbii Române într-o adevărată sărbătoare pentru comunitatea românească din regiunea Cernăuți. … Îmi exprim convingerea că și în viitor veți demonstra aceeași dedicare în vederea realizării unor evenimente importante pentru comunitatea românească cu scopul conservării identității și spiritualității noastre. De asemenea, îmi exprim speranța că un rol aparte al publicației pe care o conduceți va fi acela de a fi liantul cunoașterii reciproce între poporul român și ucrainean”.
Angajați în organizarea unor
evenimente de profundă respirație românească, rămânem totuși în captivitatea
datoriei de fiecare zi – de a de promova valorile naționale, a reflecta
problemele ce-i frământă pe românii noștri și a-i mobiliza la căutarea unor
soluții pentru a nu ne pierde identitatea. ”Zorile Bucovinei” fiind în primul
rând tribuna de liberă exprimare a opiniilor pentru membrii comunității române,
dl Nicolae Toma i-a rugat pe participanții la sărbătoare să vorbească deschis
despre ce-i doare, cu ce probleme se confruntă în pledoaria lor pentru apărarea
limbii materne. Or, pe acest front pentru noi nu există motiv de destindere. Că
avem destule forțe, tărie de caracter și dragoste sufletească au dovedit-o cei
care au vorbit, au cântat, au recitat poezii, dar, poate nu mai puțin, și cei
care au păstrat tăcerea, momente ce l-au determinat pe domnul Ministru
Consilier Ionel Ivan să-și exprime din nou satisfacția că se află în mijlocul
vorbitorilor de limba română și admirația pentru costumele populare purtate de
aproape toți care ne-au onorat cu prezența, inclusiv de membrii colectivului
nostru: ”Desigur, nu ziua de 31 august, declarată în urmă cu câțiva ani, face
din limba română o sărbătoare. Limba noastră este o veșnică sărbătoare de peste
2 mii de ani, e ca și vârsta națiunii noastre române. N-am venit eu de la
București din România să vă țin dumneavoastră lecții de istorie. Dumneavoastră
sunteți profesori pentru noi. De când am venit aici cu soția, cu ceilalți
colegi, am învățat permanent de la dumneavoastră ce înseamnă să fii român, să
fii patriot. Vreau să vă spun că statul român încearcă să rezolve problemele –
cele ale limbii, culturii, civilizației, ale intereselor noastre comune. Ne
pare rău că nu putem să acoperim în totalitate cerințele care vin din regiunea
Cernăuți, sperăm ca odată cu înființarea Ministerului pentru Românii de
Pretutindeni să se găsească soluții mai bune. După vizita secretarului de stat
Ovidiu Iane au început discuții constructive, un mesaj constructiv se va
transmite la Kyiv la ședința Comisiei interguvernamentale mixte pentru
minoritățile naționale. Cred personal și chiar în numele Consulatului general
pot să spun că suntem pe un drum foarte bun cu partea ucraineană. Din 2014
Ucraina ne-a devenit un real prieten. Așa cum spuneam și în fața statuii lui
Eminescu, sperăm ca și limba ucraineană să devină oficială în UE. Vreau să-i
felicit pe zoriștii noștri că au ”zorit” și au fost primii pentru a marca
această sărbătoare. Urmează sărbătorirea acestei zile la Societatea ”Mihai
Eminescu”, împreună cu ”Junimea” și Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți,
domnii Vasile Tărâțeanu și Eugen Pătraș (Centrul Cultural Român ”Eudoxiu
Hurmuzachi”), vor organiza o manifestare dedicată limbii române pe 6
septembrie. Așadar, seria manifestărilor continuă”.
Iniţiativa noastră a fost apreciată şi de reprezentantul Administraţiei Regionale de Stat Myroslav Midvidi. Prezent la manifestarea colectivului „Zorilor Bucovinei”.
Dna Lilia Govornean, președinta
Asociației cadrelor didactice de etnie română, cunoaște în egală măsură atât
continua sărbătoare, cât și munca zilnică ce-o necesită limba română. Propunând
ca în zi de sărbătoare să lăsăm sufletul să se bucure, iar ”problemele la
final”, dumneaei a menționat, totuși, că există probleme și ele se rezolvă: ”În limba maternă respirăm, gândim, ne
alinăm durerea. Oriunde ne-am afla, noi românii ne înțelegem unii cu alții.
Atât timp cât va fi vie limba română, cât vom păstra această podoabă, vom
exista ca națiune. Suntem prezenți aici câțiva membri ai asociației noastre,
profesori de limba română. Încercăm să ne rezolvăm problemele, alcătuim
programe școlare, manuale. Ne bucurăm că ministerul chiar ne ajută, primim
gratuit manuale, vocile și cerințele noastre sunt auzite. Când îți iubești
profesia și limba maternă, este o onoare să fii profesor de limba română.
Vă
mulțumesc pentru invitația de a sărbători împreună Ziua Limbii Române și vreau
să mă adresez către conaționali cu apelul: păstrați, iubiți, promovați limba
română, fiindcă atât cât va exista limba noastră vom exista și noi ca popor”. Acestea au fost cuvintele dnei Lilia Govornean, ilustrate viu prin prezența
fiicei sale Tatiana, elevă la Gimnaziul nr. 6 cu predarea în limba română din
Cernăuți, care a declamat cu deosebită emoție artistică poemul ”Din
străinătate” de Mihai Eminescu.
Relevantă a fost prezența
directorului ȘM Voloca, dl Gheorghe Poclitar și adjunctei sale Maria
Onofreiciuc, care au găsit timp în ajunul începerii noului an de învățământ să
vină la manifestarea noastră. De menționat că școala din Voloca poate servi
drept model de rezistență în fața ucrainizării învățământului în limba română.
Directorul și-a împărtășit din experiența sa, care le poate fi și altora de
mare folos: ”Când a apărut pericolul deschiderii claselor ucrainene am convocat
adunarea părinților, la care s-a hotărât ca școala din Voloca să rămână
românească pentru totdeauna. Cei care vor să-și dea copiii în clase ucrainene pot
să-i ducă în alte sate ori la Cernăuți, că au unde. Problema noastră este
că încă n-am izbutit ca școala să poarte numele lui Ștefan cel Mare, însă
continuăm demersurile. Doar la noi a fost adus primul bust al Domnitorului”.
Trăind cu aceleași aspirații, profesorul emerit al Ucrainei, rapsodul Nicolae
Mintencu, a observat că dacă părinții și colectivul pedagogic în frunte cu
directorul manifestau slăbiciune, își trădau graiul, acum la Voloca s-ar vorbi
într-un mod deocheat ca la Cuciurul Mare, iar școala n-ar avea atâtea talente
artistice, orchestră, colective coregrafice, vocaliști. La sărbătoarea noastră
tinerii artiști voloceni au fost reprezentați de cei mai buni declamatori, ce-au
adus elogii limbii materne – elevele Ana-Cristina Poclitar și Andreea Sofia
Onofreiciuc.
Iar profesorul Nicolae Mintencu a turnat balsam la inima limbii
române cu vocea-i melodioasă, amintind de starea omului ajuns ca ”zăpada pe
brad verde”. Revenind la demersul pentru conferirea numelui lui Ștefan cel Mare
școlii din Voloca, un argument ar putea fi și cuvintele oaspetelui nostru din
America Mihai Bocancea: ”Dacă nu era Ștefan cel Mare, nemții ar vorbi
turcește la Berlin”. Sosit într-o vizită la Cernăuți, orașul unde s-a
născut și de unde părinții i s-au refugiat la București, dl Bocancea a aflat
întâmplător de adunarea noastră, fiind fericit să ”descopere” această oază de
românitate. Îndeosebi l-a impresionat anturajul dominat de tabloul cu
Mănăstirea Voroneț, icoana Sfintei Născătoare, portretele lui Eminescu, Ștefan
cel Mare și Iancu Flondor. Românul care de aproape 40 de ani locuiește peste
Atlantic ne spune să folosim limba și ca o armă, aşa cum folosea viteazul
voievod sabia şi crucea. Pictorul Mihai Alisavetei, autorul portretelor lăudate
de oaspetele american, a venit cu un original cadou pentru satul Oprişeni - un
basorelief al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Profesorul docent Ilie Popescu
s-a referit la directorii de școală care se țin de fotolii, de dragul șefiei
își pun la mezat graiul: ”Problemele sunt
ale noastre, trebuie să mergem prin sate, să stăm de vorbă cu părinții, să le
dovedim că limba română are perspective frumoase”. Nu ca să-l combată, ci
ca o ilustrare a convingerii prin fapte, Iurie Levcic, președintele Centrului
Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale
Românești, a relatat despre cum lucrează cu mai mult de 117 copii și părinții
lor promovând limba română, cultura națională, portul popular nu numai în
regiune, în Ucraina, dar și în alte țări. Alături de el erau patru talente
dintre cele care au înregistrat performanțe deosebite – Sabrina Palamariu, Stas
Chiriac, Constantin Vicovan și Ana Maria Calancea. În palmaresul lor strălucesc
trofeele unor prestigioase festivaluri internaționale, la care se adaugă și
darul primit de la conducătorul Centrului de Ziua Limbii Române – fiecăruia
câte o carte de istorie a românilor, într-o excelentă executare poligrafică. Toate
performanțele discipolii Centrului le dobândesc după principiul:
dorință-muncă-rezultate. Am rămas cu impresia că răsculătorul cântec-rugăciune,
interpretat de Ana Maria Calancea, ”Doamne, ocrotește-i pe români”, a răsunat
îndeosebi pentru conaționalii din Noua Suliță, unde după cum s-a exprimat dl
Iurie Levcic, nu mai este loc pentru limba română: ”E imposibil să vorbești sau să
cânți în limba română la Noua Suliță. Șefa de la învățământ nu le permite copiilor
să iasă în scenă cu cântece românești, la concertul aniversar al interpretei
Natalia Andrieș șeful Administrației Raionale de Stat a părăsit sala din cauză
că spectacolul era prezentat în limba română. La Liceul considerat cu predarea
în limba română, în realitate, nu există nici o clasă românească”. La
acest capitol și-a spus cuvântul fostul director de școală, dl Octavian
Voronca: ”Există un statut al școlilor,
unde negru pe alb este scris care e limba de predare. Dacă e limba română,
directorii, nici alți superiori nu au dreptul să schimbe acest statut. Să nu
uităm de cuvintele lui Mihai Eminescu ce ne atenționează că copilul învață a
gândi și simți românește dacă vorbește corect” La subiect a fost
intervenția profesorului școlar Dorin Misichevici despre practica dăunătoare a
lipsirii copiilor de dreptul la învățământul în limba maternă. Românii din
satele ucrainizate n-au personalități cu care s-ar putea mândri.
În fagurele limbii române
trăiește și își perpetuează tinerețea ansamblul ”Izvoraș” din Ropcea.
Conducătoarea lui, neschimbată deja de 35 de ani, profesoara Victoria
Costinean, lucrătoare emerită a culturii din Ucraina, prima a început să
culeagă folclor de la izvoare, să scoată din lăzile de zestre costumul popular
autentic. La etapa actuală ”Izvorașul” de la Ropcea reprezintă românii în
Ucraina, dar și în România (când este invitat). Din anul 2000, Victoria
Costinean se îngrijește de muzeul de etnografie și folclor, înființat în cadrul
CIE Ropcea. Potențialul ei creator ne impresionează de fiecare dată, când
evoluează cu melodii proprii la manifestările de la ”Zorile Bucovinei”.
Evocând
numele regretatului ei soț Ștefan, profesor de limba română, autorul versurilor
multor cântece, a interpretat unul dintre cele mai dureroase, ”Doamne, dacă-ar
fi vreo dată să venim la judecată…”. Ca la judecată se simt românii din Ceahor,
localitate cunoscută odinioară prin mari personalități românești. De la 40
încoace Ceahorul suferă din cauza marginalizării limbii române, fapt mărturisit
cu amărăciune de profesoara universitară, dr. doc. Veronica Hrițcu: ”Mama ne citea românește din Biblie, ne
spunea povești, ne învăța cântece. Îmi pare bine că am reușit să contribui la
formarea ansamblului ”Șoimii” și introducerea în repertoriul lui a mai multor
cântece românești. Dar îmi pare rău că, de fiecare dată când vorbesc în fața
conaționalilor mei trebuie să-mi cer scuze pentru limba mea română. Am observat
că studenții mei care vin din școlile românești sunt foarte capabili, bine
instruiți”.
Printre aceste luări de
poziție, abordări de probleme, s-a revărsat mirul cuvântului și cântecului
românesc. Cea mai mică dintre toți mesagerii valorilor artistice, Veronica
Andrieș din grupa românească a grădiniței nr.1, Cernăuți, s-a lăudat cu
floarea-i cerească, pe care o va stropi cu iubire, o va feri de răul cel
străin, să-i fie lumină vie în casa mare a sufletului.
Maestrul dirijor,
Dumitru Caulea, a lansat, acompaniind la acordeon pe cel mai tânăr învățăcel al
său, un băiat cu vocație vădită de cântăreț, Alexandru Timcu din Hreațca. ”Fetele
din Bucovina” cu Luminița Demianic și Dumitru Caulea, au ajuns cu cântecul până
la ”Ștefan la cetate, ca să-și vadă neamurile toate”.
Câștigându-și faima
departe de hotarele Bucovinei, dansatorii ”Mioriței”din Boian au produs un
cutremur de vreo 10 grade, coregrafa Maria Basaraba învățându-i că ”Jocul fără
de strigat, e ca grâul scuturat”. Verdele din cămășile fetelor și pieptarele
flăcăilor răspândește aroma ierbii de acasă, poartă lacrima limbii române de pe
obrazul vetrei lor.
Un încântător curcubeu pe cerul limbii române au așternut tinerele vocaliste de la CIE Stănești, însoțite de dna profesoară Dorina Iațeniuc, fondatoarea unui extraordinar muzeu al portului popular. Spiritul creativ al îndrumătoarei, dar și dragostea de grai și-au găsit expresie în repertoriul și ținuta vestimentară a discipolelor ei. E adevărat că costumul popular întinerește, îl face pe om mai luminos. În hainele scumpe de zile mari, fidela noastră cititoare, dna Eugenia Balan-Ciocoboc din Tereblecea, era de recunoscut până când a ieșit să citească din versurile de preamărire a limbii materne.
După acordurile finale cu
melancolie eminesciană ale ”Fetelor din Bucovina” am rămas și noi cu ”un singur
dor” – cel de a ne vedea limba română stăpână pe inimile și cugetele noastre.
Cuvintele de mulțumire ale redactorului-șef Nicolae Toma pentru susținerea de
care ne bucurăm din partea Consulatului General al României la Cernăuți s-au
contopit cu îmbrățișarea Ministrului Consilier Ionel Ivan și zâmbetul cald al
doamnei Mioara, în care se oglindea bucuria de a fi împreună.
Maria TOACĂ
Foto şi VIDEO: "Zorile Bucovinei!