19 octombrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

PENTRU CĂ NE DOARE RANA LIMBII NOASTRE… (VIDEO)

31 august 2017 р. | Categorie: Limba noastră cea română


Chemarea de acum 3 ani a ”Zorilor Bucovinei” de a marca Ziua Limbii Române în unison cu toți conaționalii a fost auzită și bine primită în spațiul românesc din ținutul Cernăuțiului, sărbătoarea prinzând vigoarea unei tradiții înrădăcinată în patrimoniul redacției noastre. Servind necontenit cuvântului românesc, putem spune că trăim în permanență, nu doar la 31 august, această supremă stare de sărbătoare, dar și de durere, și de mare neliniște pentru soarta Limbii Române la noi acasă. Și pentru că ne simțim parte din sufletul celor care vorbesc românește, pentru că ne doare această tot mai adâncă, mai sângerândă rană a limbii noastre, am lansat către românii din nordul Bucovinei apelul de a nu lăsa să treacă fără un cântec de dor, fără o mărturisire de credință, Ziua când în tot spațiul românesc se cinstește graiul din străbuni. E un fericit prilej de a ne plimba portul popular pe strada domnească a lui Iancu Flondor, de a lumina cu un mândru Tricolor melancolia de pe chipul de bronz al lui Eminescu, adunându-ne la statuia-i din centrul Cernăuțiului. Acestea sunt clipele când, în pofida numeroaselor probleme, ne simțim norocoși că ne-am născut români, că ne-a dat Dumnezeu o limbă atât de bogată și de frumoasă.

Cum prețuim și cum ne folosim de incomensurabila avere dăruită atât de generos de Marele Creator, desăvârșită până la strălucirea celor mai scumpe diamante de geniul eminescian? Un răspuns la această întrebare îl putem găsi și în cununa omagială, împletită cu mult drag pentru Limba Română la redacția ”Zorilor Bucovinei”. Inițiatorul și moderatorul manifestării, Nicolae Toma, redactorul-șef al ziarului și președintele Societății Jurnaliștilor Români Independenți din regiunea Cernăuți, a avut onoarea să fie sprijinit în realizarea acestei idei de Consulatul General al României la Cernăuți, ministrul consilier Ionel Ivan împreună cu inimoasa sa soție Mioara fiind prezenți, alături de numeroși reprezentanți ai comunității noastre românești, la depunerea de flori la monumentul lui Mihai Eminescu. A fost plăcut să-l vedem printre noi, cu un superb buchet de trandafiri pentru Luceafărul românesc, și pe viceprimarul Cernăuțiului Oleksandr Paskar, însoțit de încă doi lucrători de la Consiliul Orășenesc. Gestul dumnealui ar putea fi primit și ca îndeplinirea datoriei de demnitar, ceea ce nu-i diminuează importanța. Toți ceilalți veniserăm la Eminescu mai mult din dragoste decât din simțul datoriei, aceste alese sentimente fiind manifestate de cântările corului ”Dragoș Vodă”, ale ”Fetelor din Bucovina”, precum și de florile din partea membrilor Asociației cadrelor didactice de etnie română din Ucraina, a tinerilor din Boian, Stănești, Voloca, a octogenarului volocean Ion Semeniuc, colegului nostru Mihai Huțcal, gătit din cap până în picioare într-un ansamblu autentic al costumului popular, îndrăgitelor interprete Victoria Costinean și Maria Dovghei, prietenilor ziarului Maria Gaisan, Arcadie Vasca, Porfir Ciucălău, Dumitru Fedorcea și multora altora care au răspuns apelului din anunțul publicat în paginile ”Zorilor Bucovinei”.

În elogiul rostit la monumentul lui Eminescu de Ministrul Consilier Ionel Ivan, adjunct al Consulului General al României la Cernăuți, a răsunat îndemnul de a ne purta cu demnitate această minunată, veșnic modernă haină – Limba Română, cu care România a intrat în Uniunea Europeană: ”Româna este limba care se numără printre celelalte alte 27 vorbite la Bruxelles. Să nu vă fie rușine cu limba română, să n-o vorbiți numai acasă, vorbiți-o pretutindeni. Nu vă îndemn astăzi să nu cunoașteți, să nu vorbiți limba ucraineană. Dar să nu uitați de limba maternă. Sperăm ca și ucraineana să devină limbă oficială a Uniunii Europene, odată cu aderarea Ucrainei la acest spațiu comun, la cel mai select club din lume, în care fiecare intră cu limba lui, cu cultura lui…”.

La sediul redacției, cum se întâmplă și la alte manifestări, casa mare a devenit prea mică pentru oaspeții noștri, printre care scriitorul Vasile Tărâţeanu, preşedintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, şi adjunctul său, dr. Eugen Pătraş, scriitorul Ştefan Hostiuc, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, Octavian Bivolaru, şi preşedintele Societăţii regionale „Golgota”, dr. doc. Ilie Popescu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu”, dna Elena Vântu-Tărâţeanu, președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești, Iurie Levcic, reprezentantul ARS, Myroslav Midvidi...

Însă, după cum s-a exprimat gazda, Nicolae Toma, oricât am lărgi pereții, spațiul tot va fi prea mic, mai ales când e vorba de Limba Română, anunțând să începem cu un minut de reculegere pentru cei care și-au jertfit viața ca să avem o Țară, o limbă și să fiu un unic popor. Cu cele mai bune gânduri ni s-a adresat Ambasadorul României în Ucraina, Excelența Sa Cristian-Leon Țurcanu. Din răspunsul la invitația de a participa la manifestarea dedicată Zilei Limbii Române, făcut public de redactorul-șef Nicolae Toma, vom cita câteva pasaje care ne fac cinste: ”Profit de ocazie să felicit colectivul ziarului ”Zorile Bucovinei” și Societatea Jurnaliștilor Români Independenți din regiunea Cernăuți pentru această inițiativă și să vă adresez sincere mulțumiri pentru aportul dumneavoastră deosebit în transformarea Zilei Limbii Române într-o adevărată sărbătoare pentru comunitatea românească din regiunea Cernăuți. … Îmi exprim convingerea că și în viitor veți demonstra aceeași dedicare în vederea realizării unor evenimente importante pentru comunitatea românească cu scopul conservării identității și spiritualității noastre. De asemenea, îmi exprim speranța că un rol aparte al publicației pe care o conduceți va fi acela de a fi liantul cunoașterii reciproce între poporul român și ucrainean”.

Angajați în organizarea unor evenimente de profundă respirație românească, rămânem totuși în captivitatea datoriei de fiecare zi – de a de promova valorile naționale, a reflecta problemele ce-i frământă pe românii noștri și a-i mobiliza la căutarea unor soluții pentru a nu ne pierde identitatea. ”Zorile Bucovinei” fiind în primul rând tribuna de liberă exprimare a opiniilor pentru membrii comunității române, dl Nicolae Toma i-a rugat pe participanții la sărbătoare să vorbească deschis despre ce-i doare, cu ce probleme se confruntă în pledoaria lor pentru apărarea limbii materne. Or, pe acest front pentru noi nu există motiv de destindere. Că avem destule forțe, tărie de caracter și dragoste sufletească au dovedit-o cei care au vorbit, au cântat, au recitat poezii, dar, poate nu mai puțin, și cei care au păstrat tăcerea, momente ce l-au determinat pe domnul Ministru Consilier Ionel Ivan să-și exprime din nou satisfacția că se află în mijlocul vorbitorilor de limba română și admirația pentru costumele populare purtate de aproape toți care ne-au onorat cu prezența, inclusiv de membrii colectivului nostru: ”Desigur, nu ziua de 31 august, declarată în urmă cu câțiva ani, face din limba română o sărbătoare. Limba noastră este o veșnică sărbătoare de peste 2 mii de ani, e ca și vârsta națiunii noastre române. N-am venit eu de la București din România să vă țin dumneavoastră lecții de istorie. Dumneavoastră sunteți profesori pentru noi. De când am venit aici cu soția, cu ceilalți colegi, am învățat permanent de la dumneavoastră ce înseamnă să fii român, să fii patriot. Vreau să vă spun că statul român încearcă să rezolve problemele – cele ale limbii, culturii, civilizației, ale intereselor noastre comune. Ne pare rău că nu putem să acoperim în totalitate cerințele care vin din regiunea Cernăuți, sperăm ca odată cu înființarea Ministerului pentru Românii de Pretutindeni să se găsească soluții mai bune. După vizita secretarului de stat Ovidiu Iane au început discuții constructive, un mesaj constructiv se va transmite la Kyiv la ședința Comisiei interguvernamentale mixte pentru minoritățile naționale. Cred personal și chiar în numele Consulatului general pot să spun că suntem pe un drum foarte bun cu partea ucraineană. Din 2014 Ucraina ne-a devenit un real prieten. Așa cum spuneam și în fața statuii lui Eminescu, sperăm ca și limba ucraineană să devină oficială în UE. Vreau să-i felicit pe zoriștii noștri că au ”zorit” și au fost primii pentru a marca această sărbătoare. Urmează sărbătorirea acestei zile la Societatea ”Mihai Eminescu”, împreună cu ”Junimea” și Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți, domnii Vasile Tărâțeanu și Eugen Pătraș (Centrul Cultural Român ”Eudoxiu Hurmuzachi”), vor organiza o manifestare dedicată limbii române pe 6 septembrie. Așadar, seria manifestărilor continuă”.

Iniţiativa noastră a fost apreciată şi de reprezentantul Administraţiei Regionale de Stat Myroslav Midvidi. Prezent la manifestarea colectivului „Zorilor Bucovinei”.

Dna Lilia Govornean, președinta Asociației cadrelor didactice de etnie română, cunoaște în egală măsură atât continua sărbătoare, cât și munca zilnică ce-o necesită limba română. Propunând ca în zi de sărbătoare să lăsăm sufletul să se bucure, iar ”problemele la final”, dumneaei a menționat, totuși, că există probleme și ele se rezolvă: ”În limba maternă respirăm, gândim, ne alinăm durerea. Oriunde ne-am afla, noi românii ne înțelegem unii cu alții. Atât timp cât va fi vie limba română, cât vom păstra această podoabă, vom exista ca națiune. Suntem prezenți aici câțiva membri ai asociației noastre, profesori de limba română. Încercăm să ne rezolvăm problemele, alcătuim programe școlare, manuale. Ne bucurăm că ministerul chiar ne ajută, primim gratuit manuale, vocile și cerințele noastre sunt auzite. Când îți iubești profesia și limba maternă, este o onoare să fii profesor de limba română. 

Vă mulțumesc pentru invitația de a sărbători împreună Ziua Limbii Române și vreau să mă adresez către conaționali cu apelul: păstrați, iubiți, promovați limba română, fiindcă atât cât va exista limba noastră vom exista și noi ca popor”. Acestea au fost cuvintele dnei Lilia Govornean, ilustrate viu prin prezența fiicei sale Tatiana, elevă la Gimnaziul nr. 6 cu predarea în limba română din Cernăuți, care a declamat cu deosebită emoție artistică poemul ”Din străinătate” de Mihai Eminescu.

Relevantă a fost prezența directorului ȘM Voloca, dl Gheorghe Poclitar și adjunctei sale Maria Onofreiciuc, care au găsit timp în ajunul începerii noului an de învățământ să vină la manifestarea noastră. De menționat că școala din Voloca poate servi drept model de rezistență în fața ucrainizării învățământului în limba română. Directorul și-a împărtășit din experiența sa, care le poate fi și altora de mare folos: ”Când a apărut pericolul deschiderii claselor ucrainene am convocat adunarea părinților, la care s-a hotărât ca școala din Voloca să rămână românească pentru totdeauna. Cei care vor să-și dea copiii în clase ucrainene pot să-i ducă în alte sate ori la Cernăuți, că au unde. Problema noastră este că încă n-am izbutit ca școala să poarte numele lui Ștefan cel Mare, însă continuăm demersurile. Doar la noi a fost adus primul bust al Domnitorului”

Trăind cu aceleași aspirații, profesorul emerit al Ucrainei, rapsodul Nicolae Mintencu, a observat că dacă părinții și colectivul pedagogic în frunte cu directorul manifestau slăbiciune, își trădau graiul, acum la Voloca s-ar vorbi într-un mod deocheat ca la Cuciurul Mare, iar școala n-ar avea atâtea talente artistice, orchestră, colective coregrafice, vocaliști. La sărbătoarea noastră tinerii artiști voloceni au fost reprezentați de cei mai buni declamatori, ce-au adus elogii limbii materne – elevele Ana-Cristina Poclitar și Andreea Sofia Onofreiciuc.

 Iar profesorul Nicolae Mintencu a turnat balsam la inima limbii române cu vocea-i melodioasă, amintind de starea omului ajuns ca ”zăpada pe brad verde”. Revenind la demersul pentru conferirea numelui lui Ștefan cel Mare școlii din Voloca, un argument ar putea fi și cuvintele oaspetelui nostru din America Mihai Bocancea: ”Dacă nu era Ștefan cel Mare, nemții ar vorbi turcește la Berlin”. Sosit într-o vizită la Cernăuți, orașul unde s-a născut și de unde părinții i s-au refugiat la București, dl Bocancea a aflat întâmplător de adunarea noastră, fiind fericit să ”descopere” această oază de românitate. Îndeosebi l-a impresionat anturajul dominat de tabloul cu Mănăstirea Voroneț, icoana Sfintei Născătoare, portretele lui Eminescu, Ștefan cel Mare și Iancu Flondor. Românul care de aproape 40 de ani locuiește peste Atlantic ne spune să folosim limba și ca o armă, aşa cum folosea viteazul voievod sabia şi crucea. Pictorul Mihai Alisavetei, autorul portretelor lăudate de oaspetele american, a venit cu un original cadou pentru satul Oprişeni - un basorelief al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.

Profesorul docent Ilie Popescu s-a referit la directorii de școală care se țin de fotolii, de dragul șefiei își pun la mezat graiul: ”Problemele sunt ale noastre, trebuie să mergem prin sate, să stăm de vorbă cu părinții, să le dovedim că limba română are perspective frumoase”. Nu ca să-l combată, ci ca o ilustrare a convingerii prin fapte, Iurie Levcic, președintele Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești, a relatat despre cum lucrează cu mai mult de 117 copii și părinții lor promovând limba română, cultura națională, portul popular nu numai în regiune, în Ucraina, dar și în alte țări. Alături de el erau patru talente dintre cele care au înregistrat performanțe deosebite – Sabrina Palamariu, Stas Chiriac, Constantin Vicovan și Ana Maria Calancea. În palmaresul lor strălucesc trofeele unor prestigioase festivaluri internaționale, la care se adaugă și darul primit de la conducătorul Centrului de Ziua Limbii Române – fiecăruia câte o carte de istorie a românilor, într-o excelentă executare poligrafică. Toate performanțele discipolii Centrului le dobândesc după principiul: dorință-muncă-rezultate. Am rămas cu impresia că răsculătorul cântec-rugăciune, interpretat de Ana Maria Calancea, ”Doamne, ocrotește-i pe români”, a răsunat îndeosebi pentru conaționalii din Noua Suliță, unde după cum s-a exprimat dl Iurie Levcic, nu mai este loc pentru limba română: ”E imposibil să vorbești sau să cânți în limba română la Noua Suliță. Șefa de la învățământ nu le permite copiilor să iasă în scenă cu cântece românești, la concertul aniversar al interpretei Natalia Andrieș șeful Administrației Raionale de Stat a părăsit sala din cauză că spectacolul era prezentat în limba română. La Liceul considerat cu predarea în limba română, în realitate, nu există nici o clasă românească”. La acest capitol și-a spus cuvântul fostul director de școală, dl Octavian Voronca: ”Există un statut al școlilor, unde negru pe alb este scris care e limba de predare. Dacă e limba română, directorii, nici alți superiori nu au dreptul să schimbe acest statut. Să nu uităm de cuvintele lui Mihai Eminescu ce ne atenționează că copilul învață a gândi și simți românește dacă vorbește corect” La subiect a fost intervenția profesorului școlar Dorin Misichevici despre practica dăunătoare a lipsirii copiilor de dreptul la învățământul în limba maternă. Românii din satele ucrainizate n-au personalități cu care s-ar putea mândri.

În fagurele limbii române trăiește și își perpetuează tinerețea ansamblul ”Izvoraș” din Ropcea. Conducătoarea lui, neschimbată deja de 35 de ani, profesoara Victoria Costinean, lucrătoare emerită a culturii din Ucraina, prima a început să culeagă folclor de la izvoare, să scoată din lăzile de zestre costumul popular autentic. La etapa actuală ”Izvorașul” de la Ropcea reprezintă românii în Ucraina, dar și în România (când este invitat). Din anul 2000, Victoria Costinean se îngrijește de muzeul de etnografie și folclor, înființat în cadrul CIE Ropcea. Potențialul ei creator ne impresionează de fiecare dată, când evoluează cu melodii proprii la manifestările de la ”Zorile Bucovinei”. 

Evocând numele regretatului ei soț Ștefan, profesor de limba română, autorul versurilor multor cântece, a interpretat unul dintre cele mai dureroase, ”Doamne, dacă-ar fi vreo dată să venim la judecată…”. Ca la judecată se simt românii din Ceahor, localitate cunoscută odinioară prin mari personalități românești. De la 40 încoace Ceahorul suferă din cauza marginalizării limbii române, fapt mărturisit cu amărăciune de profesoara universitară, dr. doc. Veronica Hrițcu: ”Mama ne citea românește din Biblie, ne spunea povești, ne învăța cântece. Îmi pare bine că am reușit să contribui la formarea ansamblului ”Șoimii” și introducerea în repertoriul lui a mai multor cântece românești. Dar îmi pare rău că, de fiecare dată când vorbesc în fața conaționalilor mei trebuie să-mi cer scuze pentru limba mea română. Am observat că studenții mei care vin din școlile românești sunt foarte capabili, bine instruiți”.

Printre aceste luări de poziție, abordări de probleme, s-a revărsat mirul cuvântului și cântecului românesc. Cea mai mică dintre toți mesagerii valorilor artistice, Veronica Andrieș din grupa românească a grădiniței nr.1, Cernăuți, s-a lăudat cu floarea-i cerească, pe care o va stropi cu iubire, o va feri de răul cel străin, să-i fie lumină vie în casa mare a sufletului. 

Maestrul dirijor, Dumitru Caulea, a lansat, acompaniind la acordeon pe cel mai tânăr învățăcel al său, un băiat cu vocație vădită de cântăreț, Alexandru Timcu din Hreațca. ”Fetele din Bucovina” cu Luminița Demianic și Dumitru Caulea, au ajuns cu cântecul până la ”Ștefan la cetate, ca să-și vadă neamurile toate”. 

Câștigându-și faima departe de hotarele Bucovinei, dansatorii ”Mioriței”din Boian au produs un cutremur de vreo 10 grade, coregrafa Maria Basaraba învățându-i că ”Jocul fără de strigat, e ca grâul scuturat”. Verdele din cămășile fetelor și pieptarele flăcăilor răspândește aroma ierbii de acasă, poartă lacrima limbii române de pe obrazul vetrei lor. 

Un încântător curcubeu pe cerul limbii române au așternut tinerele vocaliste de la CIE Stănești, însoțite de dna profesoară Dorina Iațeniuc, fondatoarea unui extraordinar muzeu al portului popular. Spiritul creativ al îndrumătoarei, dar și dragostea de grai și-au găsit expresie în repertoriul și ținuta vestimentară a discipolelor ei. E adevărat că costumul popular întinerește, îl face pe om mai luminos. În hainele scumpe de zile mari, fidela noastră cititoare, dna Eugenia Balan-Ciocoboc din Tereblecea, era de recunoscut până când a ieșit să citească din versurile de preamărire a limbii materne.

După acordurile finale cu melancolie eminesciană ale ”Fetelor din Bucovina” am rămas și noi cu ”un singur dor” – cel de a ne vedea limba română stăpână pe inimile și cugetele noastre. Cuvintele de mulțumire ale redactorului-șef Nicolae Toma pentru susținerea de care ne bucurăm din partea Consulatului General al României la Cernăuți s-au contopit cu îmbrățișarea Ministrului Consilier Ionel Ivan și zâmbetul cald al doamnei Mioara, în care se oglindea bucuria de a fi împreună.


 


 Maria TOACĂ

Foto şi VIDEO: "Zorile Bucovinei!