19 octombrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

PARTEA UCRAINEANĂ A PREZENTAT ÎN CULORI TRANDAFIRII CONDIŢIA ROMÂNILOR DIN REGIUNEA CERNĂUŢI

14 septembrie 2017 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Nu sunt la curent cu toate detaliile şi dedesubturile sesiunii Comisiei interguvernamentale mixte româno-ucrainene privind protecția persoanelor aparținând minorităților naționale, însă mi se pare doar o coincidenţă faptul că a avut loc în momente dramatice pentru românii din Ucraina, când a devenit real pericolul lichidării şcolilor cu limba română de predare. Or, data convocării şedinţei respective, la Kiev, a fost fixată înainte de votarea de către parlamentul ucrainean a legii învăţământului, discriminatorie pentru minorităţile din Ucraina. Oricum, în situaţia în care ne-am pomenit, orice dialog româno-ucrainean pare a fi oportun şi ne-am pus mari speranţe în reluarea, după o întrerupere de zecea ani, a activităţii acestei comisii.

Însă din cele aflate din comunicatul de presă privind declaraţia comună a Comisiei, am impresia că vom rămâne doar cu „regretul profund” al părţii române. Partea ucraineană, în special delegaţia din Cernăuţi, condusă de primul adjunct al şefului Administraţiei Regionale de Stat, Myhailo Pavliuk, a desenat în culori trandafirii situaţia minorităţii române din ţinut. După cum precizează în postarea pe pagina sa de Facebook, luând cuvântul la sesiunea plenului reprezentantul puterii executive a regiunii a vorbit despre asigurarea la cel mai înalt nivel a necesităţilor culturale, informaţionale, instructive ale minorităţii româneşti pe teritoriul ţinutului Cernăuţi. Demnitarul ucrainean şi-a exprimat neabătut convingerea că la baza oricăror tratative privind drepturile ucrainenilor în România şi a românilor în Ucraina trebuie să stea ca punct de pornire principiul parităţii. Şi a adus ca exemplu „vechea poveste”: în Bucovina (a se înţelege regiunea Cernăuţi) există 20 de publicaţii locale pentru cititorii de limba română, 63 de grădiniţe şi 63 de şcoli cu predarea în limba română, finanţate din bugetele locale, 25% din timpul de antenă al radiodifuziunii şi televiziunii locale e în limba română. De asemenea, M. Pavliuk i-a liniştit pe membrii comisiei, încredinţându-i că „va trece puţin timp şi noi, partenerii de pe ambele părţi ale frontierei, vom înţelege că noua lege a învăţământului este orientată la susţinerea limbii de stat, la asigurarea competitivităţii cetăţenilor ucraineni...”. Mai pe scurt, legea care ne scoate limba maternă din şcoli este în folosul nostru, ne va ajuta să devenim, în sfârşit, şi noi oameni, adică ucraineni.  

Era de aşteptat ca partea ucraineană să manipuleze cu aşa-numitul principiu al parităţii, cu numărul „fabulos” de şcoli şi grădiniţe unde copii sunt educaţi în limba română. Dar unde a fost replica?! De ce membrii comisiei din partea regiunii Cernăuţi care trebuiau să ne apere interesele n-au adus argumente incontestabile?! Numai în regiunea Cernăuţi numărul şcolilor cu limba română de predare s-a redus de două ori în perioada independenţei Ucrainei, copiii din satele româneşti din grădiniţă sunt crescuţi în spirit căzăcesc, publicaţiile în limba română, cu excepţia celor 3-4 raionale şi  ziarului „Concordia”, nu beneficiază de finanţare de la stat. De ce nu s-a adus ca argument numărul populaţiei româneşti din Ucraina, inclusiv regiunea Cernăuţi, care este de zece ori mai mare decât al ucrainenilor din România. Despre ce fel de paritate poate fi vorba? Meritul statului ucrainean este de a ne făuri un viitor luminos fără limba maternă, fără dreptul la propria istorie şi identitate naţională, fără a ne considera popor autohton.

Maria TOACĂ