19 octombrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SĂ NU FIM CĂLCAŢI ÎN PICIOARE, CĂCI NU TRĂIM PE PĂMÂNTUL CUIVA, N-AM LUAT CASA NIMĂNUI…

26 septembrie 2017 р. | Categorie: Istoria neamului

Trăim într-o perioadă destul de complicată din toate punctele de vedere. Și aceasta nu-i altceva decât consecințele păcii nedrepte, încheiate după сel de-al doilea război mondial. Pacea a fost impusă după scenariul lui Stalin, neținându-se cont de nici o lege stabilită și respectată pe acest pământ. Noile frontiere au fost puse în tocmai cum a dorit Iosif Visarionovici, înstrăinând etnii, familii și biserici. Acele nedreptăți și abuzuri încep să apară pe ordinea zilei anume astăzi.

Și noi, românii, din nordul Bucovinei, am apărut ca etnie minoritară națională în urma războiului amintit. Doar se știe că nu tot timpul am fost minoritari: studiați rezultatele statisticii lui Rumeanțev, pustiirea pământurilor bucovinene de către armatele rusești sub conducerea generalului Minih, deportările din primii ani de stăpânire sovietică, când numai din satul meu de baştină au murit în Kazahstan 105 persoane, rusificarea și multe alte fărădelegi, care au dus la micșorarea etniei noastre. Devenind membră a UE, Ucraina trebuie să adopte și să aplice legi speciale referitoare și la minorități.

Ucraina încearcă să respecte indicațiile Europei referitoare la problematica dată, dar întâlnește unele obstacole din partea unor curente naționaliste, care cer ucrainizarea tuturor şcolilor cu orice preț. Aceste tendințe le simțim și noi, românii, din regiune. Unii politicieni ne învinuiesc de câte-n stele și-n lună – că avem prea multe drepturi, prea multe școli (iată spusele lui An.Tonescu din gazeta „Час ” №35, p.3 2017 : „Хоча цих шкіл на Буковині уже більше ніж румунських школярів”) („Cu toate că aceste şcoli din Bucovina depăşesc numărul şcolarilor români”) și că mai dorim ce nu ni se permite etc.

Citind  articolul aşa-numitului An.Tonescu „Vorbește limba română” din gazeta sus-amintită aflăm: denumirea articolului se referă la perioada 1941-1944, când legea lui I.Antonescu „interzicea” ucrainenilor bucovineni să vorbească ucraineana (parcă astăzi ucraineana nu-i limbă de stat și obligatorie pentru toți?). Mai departe se referă la formarea României Mari în 1918, prin „acapararea pământurilor”, parcă străine, ca Transilvania, Banatul de Vest, Maramureșul, Crișana, Dobrogea de Nord și nordul Bucovinei. Și tace chitic, nu spune de cine erau populate aceste regiuni și cui au aparținut ele într-adevăr. În ce privește Bucovina, se spune numai „ocupația din 1918” și atât. Se face mort în păpușoi referitor la tratatul de pace de la Saint-Germain din 1919, art.59, prin care  Austria se dezice de ducatul Bucovina în folosul României. Și ca să ne închidă gura ne mai amintește : „Bucovina a fost dată României de  către Hitler !?” Și numai „baioneta sovietică a pus România, cu poftele ei, la punct!”. Stranie poziție, când aceeași” baionetă în Estul Ucrainei e moscălească și fascistă” („Час” №43, 20.10.2011 p.10).

Basarabia s-a unit cu România la rugămintea Sfatului Țării. Unde vedeți aici tendințe imperialiste și cuceriri de pământuri străine? Din contra, România s-a dovedit a fi un adevărat prieten al Ucrainei, fiind prima țară care a recunoscut independența tânărului stat ucrainean.

O altă încercare de a provoca România, în timp ce Ucraina închide şcolile cu limba română de predare, e şi declaraţia naţionaliştilor ucraineni, publicată în aceeaşi publicaţie a „prietenului” românilor bucovinei, veneticului venit nu se ştie de unde – partidul „Corpul naţional” a informat că va picheta miercuri, 27 septembrie,  Consulatul general al României la Cernăuţi. Conform aceleiași surse, protestul ar fi generat de declaraţiile „organizațiilor șoviniste românești, reunite în „Alianța pentru Centenar”, privind drepturile românilor din Ucraina , hotărâri  adoptate  la 20 august curent, în cadrul Conferinței „Centenarul Unirii și Basarabia”, în Parlamentul de la București”.

I-a speriat”, probabil, cerințele  Declarației  celor 600 de reprezentanți ai asociaţiilor reunite la Bucureşti, la 20 august curent în„ALIANŢA PENTRU CENTENAR” cu privire la respectarea drepturilor minorității românești din Ucraina. Deşi, clasificarea noastră ca etnie minoritară ar trebui recunoscută într-un mod mai deosebit decât cea poloneză, evreiască, greacă, armeană ș.a. prin faptul că noi trăim din moși strămoși pe acest pământ și am devenit „minoritari” prin schimbarea frontierelor după poftele marilor hrăpăreți. Și să nu vă faceți păreri greșite despre cerințele acestei „Alianțe” ce n-a cerut altceva, doar  să triumfe adevărul,  ca în Ucraina, în sfârşit, să fie respectate drepturile etnicilor români, vă propun integral conţinutul respectivului document:

DECLARAŢIE PRIVIND DREPTURILE ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Noi, reprezentanţi ai societăţii civile româneşti din Ţară şi din afara graniţelor actuale, reuniţi astăzi, 20 august 2017, la Palatul Parlamentului din Bucureşti, în conferinţa „CENTENARUL UNIRII ŞI BASARABIA” şi constituiţi în „ALIANŢA PENTRU CENTENAR”

Ataşaţi principiilor de solidaritate şi unitate românească;

Călăuziţi de exemplul tuturor generaţiilor de români care s-au sacrificat pentru afirmarea şi consolidarea naţiunii române;

Determinaţi să ne conjugăm eforturile pentru ca românii din jurul graniţelor, fie ei din teritorii istorice româneşti, precum Bucovina de Nord, ţinutul Herţei, nordul şi sudul Basarabiei, Maramureşul de Nord, fie din alte regiuni unde formează minorităţi istorice, să beneficieze de drepturile civile, culturale şi politice specifice la standardul oferit de România minorităţilor sale;

CEREM:

  1. Menţinerea şcolilor cu predare în limba română din Ucraina şi încetarea oricăror încercări de a le închide.
  2. Redeschiderea tuturor şcolilor cu predare în limba română care au fost închise în Ucraina din anul 1991 până în prezent.
  3. Încetarea separărilor false de tip sovietic pe care autorităţile ucrainene le practică între „români”, „moldoveni” şi „volohi” şi recunoaşterea faptului că indiferent de denumire, este vorba de aceeaşi limbă şi etnicitate, deci de aceeaşi minoritate naţională.
  4. Adoptarea de către Rada din Kiev a unei noi legi a limbilor minoritare şi regionale care să acorde acest statut limbii române, fără false distincţii privind o inexistentă „limbă moldovenească”, şi care să dispună folosirea limbii române în administraţie şi justiţie în localităţile unde vorbitorii de limbă română, indiferent cum se autodenumesc, reprezintă cel puţin 20% din totalul locuitorilor.
  5. Alocarea de către statul român a fondurilor necesare deschiderii casei memoriale/muzeului „Aron Pumnul” la Cernăuţi .

Ce separatism vedeți aici? Aceste cerințe nu-s altceva decât cerințele UE referitoare la toate minoritățile și punctum. Astăzi toată Europa-i minorități și dogma leninistă „tî sovietskii grajdanin”  nu merge,n.a.). 

P.S. Nu așteptăm cocolirea cuiva, nici măriți pe nemeritat, dar avem dreptul să învăţăm în limba noastră maternă, să ne fie respectate drepturile constituţionale şi să nu fim călcaţi în picioare,  pentru că nu trăim pe pământul cuiva, n-am luat casa nimănui și nici pâinea de la gura altuia. Am fost şi suntem chiar prea buni şi toleranţi, nu escaladăm noi, românii umiliţi pe nedrept, situaţia, ci acei ce ne bagă beţe în roate, care ne-ar şterge ca neam de pe faţa pământului.

Todor NICOLAEVICI, corespondent netitular,

s. Suceveni, raionul Hliboca