CÂND PROFESIA DEVINE DESTIN

Fericiţi sunt oamenii care au bucurie din munca lor, când profesia le este mai mult decât o îndeletnicire ce le asigură existenţa… E un mare dar de la Dumnezeu ca profesia, oricare ar fi ea, să ne fie în unison cu pasiunile, să corespundă vocaţiei şi dragostei pentru ceea ce facem. Spun toate acestea în cunoştinţă de cauză, fără nici un pic de îndoială. Şi, sunt sigură, fiecare din membrii colectivului nostru, precum şi colegii care au ţinut decenii în şir viabilitatea „Zorilor Bucovinei” gândesc la fel, copleşiţi de acelaşi noian de sentimente pentru frumoasa, nebunatica, mistuitoarea muncă de creaţie, dar mereu dătătoare de inspiraţie optimistă – ziaristica. E o înjugare de care n-am vrea să scăpăm niciodată, o boală de care nu dorim să ne tratăm, deoarece „însănătoşirea” ar însemna trecerea pe linie moartă.

Am putea în fiecare zi să facem astfel de confesiuni, dar am apărea banali şi poate chiar ridicoli în faţa unor pragmatici, care cred mai mult în bani decât în dragoste faţă de profesie. De aceea, ţin să precizez că „lirica” de mai sus îşi are un motiv întemeiat, fiind un ecou de la sărbătorirea Zilei Jurnalistului la redacţia „Zorilor Bucovinei”. Mai demult, când trăiam în imperiul sovietic, sărbătoarea profesională a jurnaliştilor (Ziua presei) se marca la 5 mai – în spiritul timpurilor şi potrivit ideologiei de atunci, într-o atmosferă extrem de oficială. Nici nu ne trecea prin cap să mai petrecem şi la redacţie, poate şi din cauză că, chinuiţi de chingile cenzurii, această dată nu se lipea de sufletele noastre.

De când ne ducem traiul în Ucraina independentă, şi ni s-a mutat sărbătoarea la 6 iunie, nu prea ne ţinem de oficialităţi, dar în cercul restrâns al colectivului am stat întotdeauna la un păhar de vorbă, la o masă mai mult sau mai puţin bogată, aşa cum se obişnuieşte de zile mari. De câţiva ani buni, de când am rămas puţini de tot, redactorul-şef Nicolae Toma, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, a lărgit cercul, avându-i de oaspeţi dragi pe foştii colegi, pe unii din cei mai fideli corespondenţi netitulari.

De data această, în preajma sărbătorii profesionale, ne-au onorat cu prezenţa diplomaţii români la Cernăuţi – viceconsulul Denisa Gabor şi consulul Corneliu Cibotaru, făcându-ne plăcerea de a-i avea nu numai ca oaspeţi, ci şi de a-i regăsi printre cititorii noştri.

Deşi nu trăim la mari depărtări unii de alţii, ne întâlnim rar cu cei care ne-au fost îndrumători, Ziua Jurnalistului fiind un minunat prilej de a ne revedea, a depăna amintiri, a asculta părerile despre faţa de astăzi a ziarului, pe care le dorim, desigur, să fie mângâietoare auzului. Dar nici critica nu ne supără, acceptând-o şi înţelegând că-i chiar mai de folos decât laudele. Iar pentru tinerii porniţi pe acest drum frumos şi spinos – Diana Toma, Dan Zegrea – întâlnirea cu „zoriştii” din generaţia premergătoare este şi o utilă universitate a vieţii.

La sărbătoarea din acest an am mai avut o surpriză plăcută: dl Mihai Huţcal, preşedintele organizaţiei primare a Uniunii regionale a Jurnaliştilor din Ucraina, a înmânat carnete de membru corespondentului nostru netitular Gheorghe Melnic şi fostului coleg, Nicolae Hauca. De fapt, suntem mai mulţi nu numai cu aceşti doi membri. Or, mii de abonaţi şi cititori formează familia noastră. Astfel, nu numai în paginile ziarului, ci şi atunci când ne adunăm la o masă de sărbătoare, vă avem pe toţi cu gândul şi cu sufletul aproape.

Maria TOACĂ

Fotografii de Nicolae Hauca