NU NE FURAȚI LIMBA ROMÂNĂ! (VIDEO)

NU NE FURAȚI LIMBA ROMÂNĂ!

Dacă n-am şti cât de "iubiţi" suntem la noi, ACASĂ,  şi dacă nu se anunţa prealabil despre protestul românilor din regiunea Cernăuţi, care s-au adunat la 17 octombrie curent în faţa Administraţiei Regionale de Stat Cernăuţi în număr de peste 400 de persoane pentru a-şi apăra de ucrainizare, în mod paşnic, civilizat şi democratic, şcolile cu limba română de predare, protestând vehement faţă de articolul 7 al noii legi a educaţiei ce limitează dreptul minorităţilor naţionale la învăţământ în limba maternă, practic, în cazul nostru, pune cruce pe învăţământul în limba română,  se crea  impresia că românii din ţinut  sunt cei mai apăraţi şi ocrotiţi de poliţia cernăuţeană, căci până la locul manifestării trebuia să treci câteva redute. Îi păzeau bine pe reprezentanţii  „Corpului naţional”,  care au ocupat intrarea în clădirea cu lei cu mult mai înainte de a se aduna românii şi care au încercat, de câteva ori, să-i provoace pe protestatarii veniţi să-şi apere graiul, scandând: „Statul nostru, legile noastre”, „Ia aminte, române, eşti cetăţean al Ucrainei!”, „Fraţi români, determinaţi-vă, sunteţi cu Ucraina ori cu Putin?”. Nu înţelegem poziţia "activiştilor" ucraineni: ce legătură are Putin cu faptul că ne apărăm graiul şi neamul? Or, atunci, când am fost „eliberaţi”, deportaţi, masacraţi, omorâţi prin foamete şi munci silnice în lagărele morţii de sovietici, ne-a întrebat cineva dacă dorim? Ca şi acum, când ne lipsesc de limba maternă? Trăind într-o ţară democratică şi civilizată precum pretinde a fi Ucraina, nu mai avem dreptul la propria opinie,la  graiul strămoşilor şi identitate naţională? Or, din nou se încearcă să ne învinuiască pe noi, românii, cetăţeni toleranţi ai statului în care trăim, de separatism, că suntem duşmani ai ucrainenilor?

Chiar până a începe manifestarea, Oksana Paliiciuk, şefa Departamentului Învăţământ şi Ştiinţă a ARS, a ţinut să liniştească spiritele aprinse ale românilor prin faptul că cei de la conducerea regiunii sunt oricând gata de dialog : „aşteptăm expertiza comisiei veneţiene, însă Legea e lege şi trebuie s-o îndeplinim”. Ce-i drept, dialogul trebuia început încă până la adoptarea şi promulgarea legii. Dacă eram auziţi, înţeleşi, drasticul articol nr.7  era modificat sau exclus, nu se ajungea la proteste şi indignarea opiniei minorităţilor naţionale. Cuvintele conducătorului învăţământului din regiune  au trezit  revolta protestatarilor, care au început să scandeze: „Ганьба!” („Ruşine!”).

Nu avem experiență, nu suntem instruiți în ale protestelor de tot felul așa cum sunt activiștii ucraineni. I-am văzut cât de organizați și cât de uniți sunt întru ura față de băștinașii români din ținutul Cernăuțiului și față de români în genere, la pichetarea Consulatului General al României la Cernăuți, în ziua de 27 septembrie a.c. Atunci, bărbații din Corul ”Dragoș Vodă”, care veniseră să demonstreze că limba română nu este singură în fața unor slogane ostile, au fost poftiți politicos să se retragă cât mai departe de incinta Consulatului, rugăminte pe care au îndeplinit-o cu loialitate. Cu totul alta a fost situația la pichetarea Administrației Regionale de Stat de către comunitatea românească în semn de protest față de art. 7 al legii învățământului, prin care limba română este scoasă din școli.

Oare atât de mult se teme puterea executivă de români, încât și-a asigurat un scut din forțele naționaliste, care fluturau steagurile de stat, țineau pancarte cu lozinci sfidătoare la adresa românilor, vociferau provocător?! Polițiștii, datori să asigure ordinea, n-au avut nici o pretenție față de aceștia, nu i-au îndepărtat, dimpotrivă, i-au lăsat în ușa Casei cu Lei, clădirea Administrației, (de parcă românii s-ar fi pregătit s-o ia cu asalt), încurajându-i în cerința lor de a fi înlăturate drapelele tricolore.

 Corecți și pașnici în acțiunea de apărare a graiului matern, susținuți de rugăciunile și cântările duhovnicești ale celor peste 30 de preoți din cele patru raioane românofone din ţinut, în frunte cu protopopii, oamenii noștri, totuși, n-au cedat, apărându-și dreptul la simbolul național, la Tricolor. Nu ne amintim ca în ultimul timp în Ucraina să fi fost o manifestare de protest mai pașnică, de un imperativ spiritual mai mare. Păcat doar că doleanțele noastre, exprimate public cu mare întârziere, nici de data aceasta n-au fost auzite. Dorința de a ne instrui copiii în limba maternă a fost întoarsă pe dos de șefa învățământului, imputându-ne că nu dorim să învățăm, să vorbim limba de stat, că uităm cărui stat aparținem…

Protestatarii, dimpotrivă, au ieșit în stradă să demonstreze că sunt cetățeni ucraineni și, deoarece trăiesc în Ucraina, servesc acestei țări, dar cer să li se respecte drepturile garantate de Constituție, cer să fie respectați ca cetățeni egali în drepturi cu națiunea titulară. Și-apoi cum pot fi învinuiți că servesc lui Putin copiii de la Lunca Herței, localitate în apropierea căreia au fost împușcați de ”eliberatorii” de la Răsărit sute de români! Ar fi trebuit să ne adunăm mai mulți la acest întârziat protest, căci revolta clocotește în inimile mult mai multor români decât au fost la 17 octombrie în fața ARS. Dar și cei câți am avut curaj, am arătat că ne pasă, că ne doare, ne alarmează forțatul proces de asimilare a etniei noastre. Au fost copii de la Centrul de artă pentru conservarea și promovarea culturii tradiționale românești, condus de Iurie Levcic, au fost micuți aduși de părinții care, într-adevăr, se îngrijesc de viitorul lor, au apărat Tricolorul bărbații corului ”Dragoș Vodă”  cu dirijor Dumitru Caulea. Am văzut mulți români de la Roșa, Crasna,  Ciudei, Voloca, Boian, Culiceni, Igeşti, profesori și părinți ai elevilor  de la Gimnaziul nr. 6, profesori de la Ropcea, români din satele raionului Noua Suliță, în care procesul ucrainizării școlilor a început cu mulți ani înainte de această lege. De la Chișinău a sosit să ne încurajeze profesorul, autorul albumelor fotografice ale românilor de pretutindeni, Vasile Șoimaru.  În fruntea protestatarilor se aflau și studenți de la Catedra de Filologie Română și Clasică a Universității Cernăuțene, și elevi din raionul Herța. Nu-i vom nominaliza pentru a nu abate neplăceri asupra lor. Însă români ca Gheorghe Moraru din Bănceni, Eleonora Bizovi, Florin Dârda, Vasile Botă, Eleonora Sfeclă din Boian, Adrian Iliuţ, Gheorghe Motrescu din Ciudei, Nicolae Mintencu, Marin Penteleiciuc din Voloca, Nicolae Paulencu şi Ionică Semeniuc din Hruşăuţi,  chiar ne-au rugat să le scriem numele, declarând că nu se tem de nimic. Bibliotecara de la Molnița, Ludmila Alazaroae (cu mamă ucraineancă), ne-a mărturisit că fiul ei, student la Universitatea din Cernăuți, a însușit cu ușurință limbi străine, având o bază bună de acasă, datorită cunoașterii limbii române.  

Organizatorii pichetării moderați de Vasile Tărâțeanu, președintele Centrului Cultural Român ”Eudoxiu Hurmuzachi” , lideri de societăți, care au semnat petiția către organele de stat, au exprimat în luările de cuvânt dorința întregii comunități, dezideratele  fiind înscrise și pe pancartele purtate de protestatari. Dna Aurica Bojescu, secretara Uniunii interregionale ”Comunitatea Românească din Ucraina”, a vorbit atotcuprinzător, în română și ucraineană, despre cerințele legitime ale românilor la învățământul în limba maternă, cerințe susținute și de structurile europene.   Aceleași imperative și îndemn la treaza rațiune către autorități au înaintat în luările de cuvânt Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, Dumitru Caulea, Iurie Levcic, Vasile Bâcu, președintele Societății ”Mihai Eminescu”, Elena Nandriș, primarul comunei Mahala, poetul Ilie T. Zegrea, președintele Uniunii Scriitorilor Români din Cernăuți, Valentina Cârciu, mamă a doi copii de la gimnaziul nr. 6. Micuța Veronica Andrieș, din grupa românească a grădiniței nr. 1 din Cernăuți, și-a exprimat în versuri duioase dorința de a învăța în limba părinților și bunicilor ei.

 "Lăsați-ne școlile, suntem cetățeni cinstiți ai Ucrainei, stimăm statul, dar nu renunțăm la limba noastră", a declarat Iurie Levcic; "Suntem un popor pașnic, însă pașnic nu înseamnă și fricos, ci înţelept", a spus sus și tare Dumitru Caulea, dirijorul Corului „Dragoş Vodă”. Deși slabă ne este speranța că protestul nostru va schimba art. 7 sau că vor fi luate în considerație obiecțiile instanțelor europene, totuși am demonstrat că nu suntem o turmă bună de dus la abator, că nu ne vom lăsa îngropați de vii. Acest protest a arătat că suntem apți să ne apărăm drepturile, să opunem cu demnitate  rezistență valului feroce de nimicire a identității noastre.

Maria TOACĂ, Felicia NICHITA-TOMA

Foto : „Zorile Bucovinei”

Pentru mai multe poze accesaţi Facebook Zorile Bucovinei