17 noiembrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

STIMAŢI COLEGI, JURNALIŞTI, DE CE AVEŢI ATÂTA URĂ FAŢĂ DE NOI, ROMÂNII? LĂSAŢI-NE ÎN LEGEA NOASTRĂ!

21 octombrie 2017 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Stimaţi colegi, jurnalişti ucraineni, de ce aveţi atâta ură faţă de noi, românii autohtoni, care, ca şi străbunii noştri, n-am „căzut” de undeva de pe aiurea, precum s-au statornicit pe aceste meleaguri mioritice unii dintre voi, aici ne-au tăiat buricul, pe pământul nostru strămoşesc? Lăsaţi-ne în legea noastră! În limba română au vorbit părinţii, buneii şi străbuneii noştri, în legea aceasta dorim să trăim şi noi. Doar pentru faptul că ne apărăm paşnic şcolile de ucrainizare forţată scrieţi că suntem „separatişti”, să nu „ni se permită să vorbim în limba noastră maternă”, „că războiul în Donbas a început tot astfel”. „Хто понесе відповідальність за прояви сепаратизму на Буковині?”(„ Cine va purta responsabilitate pentru intenţiile separatiste în Bucovina?”), scrie „prietenul” românilor, pe care îl cunoaşteţi foarte bine. Or, nu mai avem dreptul nici să respirăm, nici să ne exprimăm în public doleanţele?  De ce vă faceţi singuri duşmani, ca apoi să luptaţi ca Don Quijote cu morile de vânt?  Oare noi suntem cei ce declanşăm războaie, nu voi, prin atitudinea duşmănoasă, ura faţă de etnicii români? De ce nu scrieţi adevărul,  dar ne învinuiţi de „separatism”, de încercarea de a „clătina situaţia politică”, de a „aţâţa focul duşmăniei” ş.a.m.d. Dacă ceva nu vă convine ne numiţi „separatişti, duşmani, oameni ai lui Putin”, „coloana a 5-a”.  „Duşmani ai poporului” eram catalogaţi şi de  „eliberatorii” ruşi, când  au anexat Bucovina şi Ţinutul Herţei. Pentru ce să vă iubim? Pentru atitudinea voastră duşmănoasă, pentru că doriţi să ni se ia şi aerul cu care respirăm – limba maternă?

Manifestaţi măcar un minim respect faţă de noi, românii, căci suntem oameni paşnici şi toleranţi, nu războinici, nici tâlhari de la drumul mare. N-am acaparat teritorii străine, trăim de veacuri pe pământul străbunilor şi nu e vina noastră că acest pământ, stropit cu sângele înaintaşilor, l-au râvnit mulţi stăpânitori. Am protestat paşnic, avem tot dreptul,  împotriva articolului 7 al legii educaţiei ce ne scoate limba română din şcoli, cu mic şi mare, şi nu 100-200, precum aţi scris, ci, cel puţin am fost de două ori mai mulţi, susţinuţi prin rugăciune de preacucernicii noştri preoţi, dar nu 10, precum iarăşi aţi minţit, ci de cel puţin trei ori mai mulţi, care s-au rugat pentru pace în Ucraina.  V-am demonstrat din nou că suntem un popor răbdător, tolerant, dar înţelept, o naţiune ce are dreptul la viaţă,  dreptul constituţional la educaţie în limba maternă ca popor băştinaşi, cu rădăcini adânci de veacuri în Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare. V-am spus-o şi vă spun din nou: n-am inventat nimic, precum fac alţii. Vă place sau nu, acesta e adevărul istoric. E istoria noastră, a acestor ţinuturi, scrisă cu sângele martirilor  masacraţi la Lunca, Fântâna Albă, deportaţi în Siberia, Kazahstan, distruşi de comuniştii sovietici în gulaguri staliniste, duşi cu forţa la munci silnice în lagărele morţii din Onega etc. Istorie scrisă  nu doar de savanţi români, dar şi de istorici ucraineni, francezi, italieni şi nimeni, cât de mult şi-ar dori, nu poate s-o schimbe. Ea e scrisă cu sânge în inima noastră, rană ce sângerează cu o nouă dramă – cea a limbii noastre române.

Nu consider tolerantă şi nici corectă atitudinea unor colegi jurnalişti ucraineni ce ne-au numit iarăşi „coloana  5-a”, dar nici a celor ce urmau să vegheze acţiunea noastră paşnică de protest din 17 octombrie. Sau nu în acest scop a fost convocată poliţia? Până a trece redutele de poliţie spre conaţionalii protestatari am fost verificată de două ori, prezentând legitimaţia de membru al Uniunii jurnaliştilor din Ucraina. Şi aici apare o întrebare firească, cum a trecut  cele trei redute  de „apărare” acel bărbat „român” ce vorbea în rusă cu presa de limbă ucraineană (audiovizualul), dacă, după cum spun colegii ucraineni, „mirosea de la el a alcool de la o poştă”?.  De ce la TV n-a apărut şi interviurile cu tinerii noştri români care au vorbit atât de frumos în  ucraineană despre limba lor maternă? Probabil, aveau o altă misiune, de a ne ponegri.

„Tot ceea ce au reuşit să obţină cei ce au elaborat legea – au certat Ucraina cu vecinii din UE, dezlănţuind un agiotaj stupid nemotivat, etichetându-i jignitor pe reprezentanţii minorităţilor naţionale, care sunt patrioţi şi respectă legile, fapt ce mărturiseşte  şi participarea lor la acţiunile antiteroriste”, scrie pe site-ul său  Ghenadi Moskal, guvernatorul regiunii Transcarpatice, referindu-se la incompetenţa ministrului Grinevyci. „Mi-i ruşine că în guvern activează neprofesionişti care, în primul rând,  prin incompetenţa lor, au etichetat pe nedrept Transcarpatia drept o regiune separatistă, în al doilea rând, au făcut ceea ce în ultimii trei ani nu i-a  reuşit Rusiei, cu toate serviciule ei secrete – au certat Ucraina cu ţările vecine din Uniunea Europeană”.

La fel, „separatişti”,  am fost etichetați şi noi, românii din nordul Bucovinei istorice. Cine atunci „declanşează războaiele”?  Dacă înainte de elaborarea legii educaţiei, dată criticii şi de  APCE, Ministerul învăţământului cunoştea măcar conţinutul unui document - „Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina”, semnat în 1997, atunci între Ucraina şi românii autohtoni nu apărea nici o problemă, nici o neînţelegere. Oare România n-ar trebui să-l denunţe, deoarece Ucraina nu-l respectă?

DRAGI FRAŢI ROMÂNI, NU NE PRESĂRAŢI  ŞI VOI SARE PE RANĂ!

Dureros e şi faptul că, practic, nici o agenţie de presă din România n-a scris, la 17 octombrie, despre protestul românilor din inima Cernăuţiului, care au ieşit să-şi apere şcolile de ucrainizare forţată. În schimb, au reflectat, în repetate rânduri, doar protestul, organizat în aceeaşi zi, de Saakaşvili la Kiev. S-a găsit şi un frate român, Buda Daniel  care, rupt de realitate, habar nu are că Cernăuţiul nu e Basarabia şi nici Cetatea Albă din regiunea Odessa, în ce condiţii au rezistat şi luptă împotriva asimilării românii din nordul Bucovinei istorice. În loc să ne susţină moral, ne mai pune sare pe rană,  învinuindu-ne de indiferenţă şi chemând: „treziţi-vă!”. Ne bucurăm  pentru el, pentru alţi fraţi români din Ţară, care gândesc la fel, că n-au simţit pe propria piele „raiul” în care am trăit noi, că odraslele lor nu trebuie să înveţe forţat nici în rusă, nici în ucraineană. Vă asigurăm, dle Buda,  ne-am „trezit” demult”, dar nici nu am dormit precum credeţi. Albe ne sunt nopţile, lipsite de linişte pentru viitorul identitar al copiilor şi nepoţilor, al  neamului nostru românesc.

Felicia NICHITA-TOMA

Video şi foto: Zorile Bucovinei