17 noiembrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

LĂSAŢI-NE ÎN LEGEA NOASTRĂ!

24 octombrie 2017 р. | Categorie: Limba noastră cea română

STIMAŢI COLEGI, JURNALIŞTI, DE CE AVEŢI ATÂTA URĂ FAŢĂ DE NOI, ROMÂNII?

Stimaţi colegi, jurnalişti ucraineni, de ce aveţi atâta ură faţă de noi, românii autohtoni, care, ca şi străbunii noştri, n-am „căzut” de undeva de pe aiurea, precum s-au statornicit pe aceste meleaguri mioritice unii dintre voi, aici ne-au tăiat buricul, pe pământul nostru strămoşesc? Lăsaţi-ne în legea noastră! În limba română au vorbit părinţii, buneii şi străbuneii noştri, în legea aceasta dorim să trăim şi noi. Doar pentru faptul că ne apărăm paşnic şcolile de ucrainizare forţată scrieţi că suntem „separatişti”, să nu „ni se permită să vorbim în limba noastră maternă”, „că războiul în Donbas a început tot astfel”. „Хто понесе відповідальність за прояви сепаратизму на Буковині?”(„ Cine va purta responsabilitate pentru intenţiile separatiste în Bucovina?”), scrie „prietenul” românilor, pe care îl cunoaşteţi foarte bine. Or, nu mai avem dreptul nici să respirăm, nici să ne exprimăm în public doleanţele? Nici să ne apărăm drepturile garantate de Constituţia Ucrainei,  de  „Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre  România şi Ucraina"?

De ce vă faceţi singuri duşmani, ca apoi să luptaţi ca Don Quijote cu morile de vânt?  Oare noi suntem cei ce declanşăm războaie, nu voi, prin atitudinea duşmănoasă, ura faţă de etnicii români? De ce nu scrieţi adevărul,  dar ne învinuiţi de „separatism”, de încercarea de a „clătina situaţia politică”, de a „aţâţa focul duşmăniei” ş.a.m.d. Dacă ceva nu vă convine ne numiţi „separatişti, duşmani, oameni ai lui Putin”, „coloana a 5-a”.  „Duşmani ai poporului” eram catalogaţi şi de  „eliberatorii” ruşi, când  au anexat Bucovina şi Ţinutul Herţei. Pentru ce să vă iubim? Pentru atitudinea voastră duşmănoasă, pentru că doriţi să ni se ia şi aerul cu care respirăm – limba maternă?

Manifestaţi măcar un minim respect faţă de noi, românii, căci suntem oameni paşnici şi toleranţi, nu războinici, nici tâlhari de la drumul mare. N-am acaparat teritorii străine, trăim de veacuri pe pământul străbunilor şi nu e vina noastră că acest pământ, stropit cu sângele înaintaşilor, l-au râvnit mulţi stăpânitori. Am protestat paşnic, avem tot dreptul,  împotriva articolului 7 al legii educaţiei ce ne scoate limba română din şcoli,   cu mic şi mare, şi nu 100-200, precum aţi scris, ci, cel puţin am fost de două ori mai mulţi, susţinuţi prin rugăciune de preacucernicii noştri preoţi, dar nu 10, precum iarăşi aţi minţit, ci de cel puţin trei ori mai mulţi, care s-au rugat pentru pace în Ucraina.  V-am demonstrat din nou că suntem un popor răbdător, tolerant, dar înţelept, o naţiune ce are dreptul la viaţă,  dreptul constituţional la educaţie în limba maternă ca popor băştinaşi, cu rădăcini adânci de veacuri în Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare. V-am spus-o şi vă spun din nou: n-am inventat nimic, precum fac alţii. Vă place sau nu, acesta e adevărul istoric. E istoria noastră, a acestor ţinuturi, scrisă cu sângele martirilor  masacraţi la Lunca, Fântâna Albă, deportaţi în Siberia, Kazahstan, distruşi de comuniştii sovietici în gulaguri staliniste, duşi cu forţa la munci silnice în lagărele morţii din Onega etc. Istorie scrisă  nu doar de savanţi români, dar şi de istorici ucraineni, francezi, italieni şi nimeni, cât de mult şi-ar dori, nu poate s-o schimbe. Ea e scrisă cu sânge în inima noastră, rană ce sângerează cu o nouă dramă – cea a limbii noastre române.

Nu consider tolerantă şi nici corectă atitudinea unor colegi jurnalişti ucraineni ce ne-au numit iarăşi „coloana a  5-a”, dar nici a celor ce urmau să vegheze acţiunea noastră paşnică de protest din 17 octombrie. Sau nu în acest scop a fost convocată poliţia? Până a trece redutele de poliţie spre conaţionalii protestatari am fost verificată de două ori, prezentând legitimaţia de membru al Uniunii jurnaliştilor din Ucraina. Şi aici apare o întrebare firească, cum a trecut  cele trei redute  de „apărare” acel bărbat „român” ce vorbea în rusă cu presa de limbă ucraineană (audiovizualul), dacă, după cum spun colegii ucraineni, „mirosea de la el a alcool de la o poştă”?.  De ce la TV n-a apărut şi interviurile cu tinerii noştri români care au vorbit atât de frumos în  ucraineană despre limba lor maternă? Probabil, colegii noştri ucraineni aveau o altă misiune, de a ne ponegri, de a înşira minciuni gogonate la adresa noastră, precum şi unele portaluri şi publicaţii de limba ucraineană din ţinut. Referitor la ponegrirea noastră şi a memoriei înaintaşilor noştri în ziarul „Bucovyna”, publicaţie pe care o consideram prietenă,  avem o singură replică: „Şi tu, Brutus?”.

Minciunile continuă să curgă cu veninul de pe buzele colegilor ucraineni. Acum au născocit că  românii băştinaşi „sunt nevoiţi să plece la muncă în ţări străine pentru a-şi asigura existenţa”, deoarece „nu cunosc limba ucraineană,  nu se pot integra în societate”. Iarăşi nu scriu adevărul că la muncă peste hotare pleacă şi ucraineni, ca să scape de sărăcia din Ucraina, să câştige o bucată mai bună de pâine, ca să-şi asigure familiile, căci cu „salariul minim majorat dublu” de guvern, care „are mare grijă de popor”, după cum scriu „prietenii”, în Ucraina poţi muri de foame. De ce atâtea minciuni? Să nu poată colegii trăi fără ele sau sunt bine plătiţi?

„Tot ceea ce au reuşit să obţină cei ce au elaborat legea – au certat Ucraina cu vecinii din UE, dezlănţuind un agiotaj stupid nemotivat, etichetându-i jignitor pe reprezentanţii minorităţilor naţionale, care sunt patrioţi şi respectă legile, fapt ce mărturiseşte  şi participarea lor la acţiunile antiteroriste”, scrie pe site-ul său  Ghenadi Moskal, guvernatorul regiunii Transcarpatice, referindu-se la incompetenţa ministrului Grinevyci. „Mi-i ruşine că în guvern activează neprofesionişti care, în primul rând, prin incompetenţa lor, au etichetat pe nedrept Transcarpatia drept o regiune separatistă, în al doilea rând, au făcut ceea ce în ultimii trei ani nu i-a  reuşit Rusiei, cu toate serviciule ei secrete – au certat Ucraina cu ţările vecine din Uniunea Europeană”. …” În final, scandaloasa lege a fost făcută praf la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APSE). Clar lucru, concluzia Comisiei veneţiene va fi aceeaşi, dacă nu şi mai dură. La ultimele două întâlniri cu delegaţia maghiară, ministrul învăţământului şi ştiinţei, Grynevyci, s-a predat fără luptă, a cedat totalmente, dând motiv pentru titluri de tipul “Ucraina a capitulat în faţa Ungariei” (în presa  ucraineană însă continuă să se accentueze altă minciună – că ungurii au cedat şi sunt de acord să treacă la ucrainizarea treptată a şcolilor din regiunea Transcarpatică).

La fel, „separatişti”,  am fost etichetați şi noi, românii din nordul Bucovinei istorice. Cine atunci „declanşează războaiele”?  Dacă înainte de elaborarea legii educaţiei, dată criticii şi de  APCE, Ministerul Învăţământului şi Ştiinţei cunoştea măcar conţinutul unui document - Tratatul cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre Ucraina şi România”, semnat în 1997, atunci între Ucraina şi românii autohtoni nu apărea nici o problemă, nici o neînţelegere. Oare România n-ar trebui să-l denunţe, deoarece Ucraina nu-l respectă?


DRAGI FRAŢI ROMÂNI, NU NE PRESĂRAŢI  ŞI VOI SARE PE RANĂ!

Dureros e şi faptul că, practic, nici o agenţie de presă din România n-a scris, la 17 octombrie, despre protestul românilor din inima Cernăuţiului, care au ieşit să-şi apere şcolile de ucrainizare forţată. În schimb, au reflectat, în repetate rânduri, doar protestul, organizat în aceeaşi zi, de Saakaşvili la Kiev. S-a găsit şi un frate român, Buda Daniel  care, rupt de realitate, habar nu are că Cernăuţiul nu e Basarabia şi nici Cetatea Albă din regiunea Odessa, în ce condiţii au rezistat şi luptă împotriva asimilării românii din nordul Bucovinei istorice. În loc să ne susţină moral, ne mai pune sare pe rană,  învinuindu-ne de indiferenţă, ne scrie: „treziţi-vă!”. Ne bucurăm  pentru el, pentru alţi fraţi români din Ţară, care gândesc la fel, că n-au simţit pe propria piele „raiul” în care am trăit noi, că odraslele lor n-au trebuit şi nu trebuie să înveţe forţat nici în rusă, nici în ucraineană. Vă asigurăm, dle Buda,  ne-am „trezit” demult”, dar nici n-am dormit, nici nu dormim precum credeţi, nu ne judecaţi după sine. Albe ne sunt nopţile, lipsite de linişte pentru viitorul copiilor şi nepoţilor, al  neamului nostru românesc.

Dragi conaţionali! „Prieteni” avem de ambele părţi. Dar să nu încetăm să ne apărăm paşnic şcolile, demonstrându-le „prietenilor” că suntem un popor tolerant, dar înţelept, ştim să ne ocrotim cu demnitate LIMBA, IDENTITATEA NAŢIONALĂ, că nu suntem oi blânde, să ne mulgă cine şi cum doreşte, apoi să ne ducă la abator!

Felicia NICHITA-TOMA

Foto: Zorile Bucovinei