17 noiembrie 2017
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

REGAL CINEMATOGRAFIC ROMÂNESC, OFERIT CU DRAGOSTE ROMÂNILOR DIN CERNĂUŢI

13 noiembrie 2017 р. | Categorie: Noutăţi

Pentru noi, cei dezmoşteniţi de Patria istorică, absolut deosebite sunt toate evenimentele ce vin din partea României – orice întâlnire cu oameni valoroşi, orice dar de suflet de la fraţi. Ceea ce pentru românii din Ţară poate fi un simplu spectacol, o obişnuită proiecţie de film, pentru noi e o sărbătoare de zile mari, un rar prilej de cuminicare cu valorile naţionale. Dl Dumitru Pohuşi, promotorul Caravanei filmului românesc pentru românii din Ucraina, precum şi importantele personalităţi ale cinematografiei româneşti prezente în duminica de 12 noiembrie la Cernăuţi ne-au intuit acest dor nestins, această acută nevoie de a ne contopi cu tot ce respiră şi freamătă româneşte, aducându-ne în premieră absolută filmul artistic „Portrete în pădure” şi două pelicule documentare.

Farmecul acestei rare întâlniri la Cernăuţi cu filmul românesc a fost aprofundat de prezenţa reputatului regizor Dinu Tănase şi renumitului actor Dan Condurache. Astfel, proiecţia unui film „în condiţii precare” (vorba regizorului), în sala necorespunzătoare a Palatului Academic al Universităţii Bucovinene de Medicină, a fost primită, totuşi, ca un adevărat regal cinematografic. Doar, mai mult ca sigur, puţini români din ţară au avut prilejul ca, după derularea filmului, să stea atât de aproape de creatorii lor, să discute de la inimă la inimă cu Dinu Tănase, să-i adreseze întrebări lui Dan Condurache, să-i sugereze idei pentru noi proiecte tânărului producător Sebastian Condurache.

Dar până a expune aprecierile profesioniste şi binemeritate ce au răsunat la final, se cer câteva referiri la conţinutul filmului pentru cei care n-au fost la curent cu proiecţia lui la Cernăuţi. Or, prezenţa minimă în sală poate fi explicată doar prin faptul că foarte puţină lume a fost informată despre această premieră. Nu poate fi o scuză nici faptul că a doua zi Caravana avea să poposească la Herţa şi Molniţa. Aşadar, Dinu Tănase, nume consacrat în cinematografia românească, se impune în calitate dublă de scenarist și regizor. Prin povestea unui comisar de poliţie, el dezvăluie cum întâmplarea poate zdruncina destine. Deşi a fost apreciat de exegeţi ca thriller-poliţist, filmul, inspirat de romanul „Duminica mironosiţelor” de Dana Dumitriu, este o răscolitoare dramă, cu final tragic. Numit autor de „filme-metafore”, unde e mult vis şi poezie, în această creaţie regizorul reflectă realitatea dură care nicidecum nu e ca în filme. Într-un moment fericit al carierei, eroul central, polițistul, primește o lovitură care-l debusolează pentru multă vreme. După ce şi-a prins nevasta mult iubită în pat cu amantul, renunță la toate avantajele unei cariere de succes și se retrage în rutina de polițist dintr-un cartier mărginaș. Zi şi noapte este preocupat de întâmplări banale, de prinderea găinarilor. Unicul lucru captivant din trecutul său prosper este acela de a studia fizionomiile celor din jur, de a descifra dincolo de aparențe stări și motivații ascunse.

Şi iată că ocrimă săvârşită în pădurea din apropierea orașului îi reanimează vechea pasiune pentru investigații. Portretele ce-i acoperă unul din pereţii biroului, imaginar, se transpun în pădure, unde se declanşează tragedia unui cuplu. Certându-se cu soţul, o doamnă intră nervoasă în acea „pădure blestemată”, cum o numeau localnicii. Ghinionul face să întâlnească doi golani în căutarea unei „aventuri galante”. Aventura lor trece în agresiune sexuală. La strigătele femeii apare soţul acesteia, care este înjunghiat mortal în încăierarea cu violatorii. Concomitent cu anchetarea acestei crime, trecutul se întoarce feroce contra comisarului, dedat la gesturi necugetate și violenţă. Din acuzator devine el însuşi acuzat. Totuși, este lăsat să ducă la capăt ancheta. Inevitabil apare şi pedeapsa, prin personajul negru (om sau stafie) ce-l cheamă după el în pădure, eliberându-l de frământările sufleteşti.

Norocoşi de a-i avea alături pe realizatorii filmului, ne-am folosit de prezenţa domniilor lor pentru a descifra mai uşor metafora „portretelor din pădure”. Ne-a venit în ajutor şi consulul Edmond Neagoe, prezent la premieră împreună cu soţia sa, doamna Carmen. Domnul diplomat a vorbit de la inimă, ca un subtil cunoscător al frumosului românesc, şi oficial din partea Consulatului General al României la Cernăuţi. A mărturisit că este foarte emoţionat că Bucovina şi Cernăuţiul „ne-a oferit bucuria unică de a fi alături de aceşti mari regizori şi actori români, care şi-au consacrat viaţa cinematografiei”: „De cinci ani urmăresc apariţia acestui film. Au fost multe dificultăţi, dar nu vreau să intru în amănunte, pentru că de felul meu sunt o fire pozitivă. Aşteptăm cu mult drag să vedem o nouă producţie a regizorului şi formatorului de tinere talente, pentru că este cel mai mare dintr-o familie de cineaşti”. Cu plecăciune s-a adresat dl Edmond Neagoe maestrului Dan Condurache, originar din Botoşani, menţionând că este un geniu actoricesc şi, în tandemul cu Dinu Tănase, ne aduce „doza de speranţă aşteptată cu atâta drag de noi, cei din Cernăuţi”. Interesant că pe ambii îi leagă nostalgice amintiri de oraşul nostru. Bunicul regizorului Dinu Tănase venea la Cernăuţi să cumpere cărţi, iar în buletinul mamei actorului Dan Condurache scrie că s-a născut la Cernăuţi.

Împătimiţi de cinematografie, aceşti doi mari artişti le-au implantat şi fiilor dragostea lor. Alături de Dan Condurache şi-a etalat creaţia fiul său Sebastian, cu pelicule – „Domnul S” – un documentar de scurt metraj despre zbuciumul omului între vis şi realitate, şi „Bryan Ilie” – o abordare sentimentală a problemei abandonului de copii şi adopţiilor copiilor români de către străini, precum şi a căutării rădăcinilor.

Reamintind de numărul regretabil de mic al conaţionalilor noştri prezenţi la premieră, de dragul cărora au venit maeştrii cinematografiei române, sperăm că la următoarea Caravană partenerii cernăuţeni ai proiectului, în persoana Societăţii „Mihai Eminescu”, vor avea grijă de o publicitate mai bună şi că anunţurile vor fi transmise astfel ca să nu apară probleme cu „deschiderea” file-lor şi preluarea lor din poşta electronică, aşa cum s-a întâmplat în cazul respectiv în poşta redacţiei „Zorilor Bucovinei”. Cu gândul la „doza de speranţă”, ce străbate de la Bucureşti, aşteptăm să devină realitate îndemnul dlui Dumitru Pohuşi către Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, de a contribui împreună la amenajarea unei săli pentru proiecţia filmelor româneşti la Cernăuţi.

Maria TOACĂ