21 aprilie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

HARUL ŞI BELŞUGUL SĂ VI SE REVERSE ABUNDENT DIN IZVORUL FERICIRII, TOAMNELE SĂ VĂ CÂNTE MEREU SIMFONIILE IUBIRII

15 noiembrie 2017 р. | Categorie: Destine

N-aş fi sinceră dacă aş afirma că, în căutarea de noi modele, am descoperit  persoana dlui Nicolae MINTENCU, profesor de română la Şcoala Medie Voloca, raionul Hliboca (fostul Adâncata), un om cu o personalitate puternică şi cu o bogăţie lăuntrică deosebită. Îl cunosc ca pe un excelent dascăl încă de când eram elevă la această instituţie de învăţământ. Şi acum e printre pedagogii fruntaşi,  printre cei mai fideli apărători şi susţinători ai limbii române. Or, ştiindu-l ca pe un ctitor de înalte idealuri şi preţuindu-i rodnicia activităţii, merituosu-i curaj de a păstra şi perpetua valorile identitare româneşti, ziarul„Zorile Bucovinei”, Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, l-au înaintat la onorificul titlu de Învăţător Emerit al Ucrainei, redactorul-şef Nicolae Toma insistând pe lângă autorităţile de atunci ca distinsul dascăl să-l obţină, căci îl merită cu prisosinţă.

Pedagog prin vocaţie, înnobilat cu iubire de Neam, dl Nicolae Mintencu de peste cinci decenii le altoieşte discipolilor săi dragostea pentru graiul matern, învăţându-i să preţuiască şi să înmulţească valorile spirituale ale neamului, afirmându-se  şi în calitate de autor a câtorva cărţi de valoare. Din aceste considerente, rapsodul şi pedagogul Nicolae Mintencu a fost desemnat de „Zorile Bucovinei” „Profesorul anului” la Gala Românilor anului 2016. În calitatea-i de poet şi mesager al comorilor folclorice, inegalabil interpret de muzică populară, a adunat în palmaresul creaţiei nenumărate premii, trofee, lansând câteva generaţii de profesori,  poeţi şi interpreţi. De altfel, la 17 octombrie curent, rapsodul şi profesorul Nicolae Mintencu, Cetăţean de Onoare al comunei Voloca,  s-a aflat în prima linie, printre puţinii profesori prezenţi la protestul  românilor din ţinut împotriva distrugătorului articol nr. 7 ce ne scoate limba română din şcoli. 

-Sunteţi unul dintre cei mai buni şi premiaţi profesori. Dacă nu greşesc, unicul Învăţător Emerit al Ucrainei de română din nordul Bucovinei . Vă consideraţi un dascăl model?

- Nu. Întotdeauna m-am străduit să fiu un profesor bun, ca exemplul, poveţele, învăţămintele mele să ajungă la sufletul discipolilor. Am fost distins cu Premiul raional literar „Olga Kobyleanska”,  cu Diploma de Onoare a Administraţiei Raionale de Stat, a Departamentului Învăţământ şi Ştiinţă a ARS, a Ministerului Învăţământ şi Ştiinţă al Ucrainei, am fost desemnat învăţător-metodist, mi s-a conferit înaltul titlu de Învăţător Emerit al Ucrainei, am fost desemnat de ziarul „Zorile Bucovinei” „Profesorul anului” la Gala Românilor anului 2016.

- Aveţi în spate o experienţă pedagogică de peste 50  de ani, aţi îmbinat armonios pedagogia cu cântecul şi poezia. De câţi ani activaţi în aceste 3 posturi?

-Sunt mândru că activez pe tărâmul pedagogiei de 55 de ani. Am depus multe eforturi ca munca de profesor de limba română s-o îmbin cu poezia, cu cântecul popular. Probabil, anume acest har, pus în inima mea de Bunul Dumnezeu, mi-a ajutat să ajungă la sufletul elevilor frumuseţea, bogăţia folclorului nostru, creaţia Marelui Eminescu. Activez în această direcţie de 45 de ani.

-Aţi avut, probabil, dascăli excelenţi, care dintre ei v-au fost mentori?

-Da, am avut dascăli foarte buni, care au avut şi au în inima mea un loc deosebit. Unul dintre ei este fostul diriginte de clasă Lazăr Ropcean. Profesori dragi şi iubiţi, care mi-au altoit dragostea faţă de dulcea limbă română, au fost Viorica şi Ion Gainiceru, fostul director al şcolii noastre, de la care am învăţat să cânt romanţele lui Mihai Eminescu, căci avea o voce ca un adevărat solist de operă. Sunt sigur că dragostea de profesie, de inginer al sufletului copiilor, mi-a altoit-o dumnealui, fapt pentru care-i sunt recunoscător pentru toată viaţa.

- Cum au fost începuturile carierei dumneavoastră în învăţământ?

-Primii paşi în pedagogie au fost timizi, dar treptat elevii mi-au dat curaj să trec peste multe greutăţi, ajungând ceea ce sunt.

- Tinerii de azi sunt pasionaţi de calculator, inclusiv de noile tehnologii. Cum reuşiţi  să-i motivaţi să aleagă folclorul, să-l iubească pe Eminescu, literatura clasică românească, teatrul?

-Sincer vorbind, e foarte greu, totul depinde de talentul, erudiţia şi metodele ce le aplică în munca sa dascălul prin exemplul personal.

- Cât de greu sau cât de uşor este să ajungi la inima discipolilor?

- E foarte complicat. Cred că poate face faţă doar învăţătorul devotat acestei munci cu trup şi suflet.

 

- Când e greu, cum depăşiţi situaţiile neplăcute? Mă refer la elevi dificili…

-Să învingă aceste obstacole poate doar profesorul erudit, generos,un bun cunoscător al psihologiei copilului. E de dorit să fii un adevărat şi bun prieten pentru el.

- Care sunt principalele calităţi pe care încercaţi să le transmiteţi elevilor?

-Hărnicia, onestitatea, sârguinţa, omenia ce e o virtute.

-Cum aţi defini Excelenţa în educaţie?

-Un profesor excelent e acela pentru care profesia e o vocaţie, care îşi iubeşte munca ca pe sine însuşi.

-Nu contează metodele şi instrumentele atâta timp, cât pui suflet în ceea ce faci?

- Fiecare profesor îşi alege metodele de muncă cu elevii ce dau rezultate scontate. 

Contează sufletul, oricine poate fi profesor, dar foarte puţini pot fi dascăli?

-Nu fiecare albină strânge miere. Culege nectarul acel profesor  care-şi pune pe altarul educaţiei ce are mai scump – sufletul şi sănătatea.

-Aţi schimba ceva în privinţa programei şcolare, dacă aţi avea posibilitatea să decideţi?

-Nu sunt omul care caută nod în papură, dar cam prea des conţinutul programei şcolare nu duce la sporirea nivelului de cunoştinţe al elevului, ci viceversa.

- Cum ar trebui să fie profesorul ideal?

- Un geniu.

-Dascălul este părintele elevilor lui. Care a fost cea mai plăcută experienţă, pe care aţi trăit-o, ca profesor de română?

-În 2015, elevii şcolii noastre, membri ai cercului literar „Tânărul actor”, al căror îndrumător şi conducător sunt,  pentru înscenarea poemului „Luceafărul” de M. Eminescu au fost distinşi cu Premiul I la Festivalul de teatru ce s-a desfăşurat în Suceava, România.

--Le-aţi insuflat multor elevi dorinţa de a urma pedagogia, actoria, muzica?

-Pe parcursul anilor, în munca mea de diriginte şi profesor, m-am străduit să le altoiesc discipolilor dragostea de maternă şi sunt mândru de faptul că 27 de absolvenţi ai şcolii noastre au studiat limba şi literatura română la Universitatea „Iu. Fedkovyci” din Cernăuţi.

- Cum e să fii profesor astăzi?  Mai iubesc elevii limba română?

-Elevii mei iubesc limba română. Aceasta confirmă şi rezultatele frumoase, obţinute de discipoli la diverse olimpiade şi concursuri raionale, regionale.

- Cum credeţi, ce perspectivă are Materna după promulgarea  legii învăţământului, în special articolul 7 ce ne scoate graiul străbun din şcoli?

-Ca şi majoritatea profesorilor de limba română, sunt sigur că articolul 7 al legii respective va fi anulat şi graiul matern va triumfa pe plaiul nostru ca din poveşti.

-- Sunteţi autorul a 7 volume –poezie, folclor, recenta carte vizează istoria Şcolii cu limba română de predare din Voloca. Cât de dificilă a fost editarea ei?

-Pe parcursul a 12 ani am editat 7 cărţi. Recent am terminat munca asupra unui nou volum – „Şcoala din Voloca – izvor de cunoştinţe”. Sper că la finele săptămânii va fi scoasă de sub teascurile tiparului.  Ce-i drept, am muncit la alcătuirea ei 10 luni de zile.

- La ce cărţi reveniţi atunci când aveţi timp? Ce cântec vă alungă melancolia toamnei?

-În primul rând, cele ce se cer citite la expunerea materialului prevăzut în programa de învăţământ la literatura română şi universală. Am mai multe cântece ce-mi alină tristeţea toamnei: „Doina mea în codru-i scrisă”, „Tinereţea este trecătoare”, romanţa lui Eminescu „Vezi rândunelele se duc” etc.

 - Sunteţi un bărbat fericit, cu soţie harnică şi iubitoare şi o activitate de suflet. Aveţi doi copii talentaţi şi nepoţi deştepţi. Cum vedeţi viitorul lor? Ce vă mai doriţi pentru a vă simţi împlinit?

-Mă mândresc cu harnica, frumoasa mea soţie Maria, cu fiica Lilia, fiul Marin, cu nepoţii Alexandru, Vadim-Nicolae, nepoţica Ana-Maria, că sunt deştepţi şi frumoşi la trup şi suflet. Mă rog lui Dumnezeu să le dea sănătate, fericire, să aibă parte de un viitor prosper, norocos şi de pace.

-Ce le doriţi consătenilor şi românilor din ţinut?

-Tuturor românilor din frumoasa şi bogata comună Voloca, din dulcea noastră Bucovina şi nu în ultimul rând colegilor de serviciu, le doresc tot binele ce-l seamănă în jur să li  se întoarcă înzecit şi să le facă traiul fericit, ca limba noastră cea română să fie peste noi stăpână, să înflorească şi să rodească pe plaiul nostru mioritic.

-Vă mulţumesc, Maestre, urându-vă, din partea mea personal, a publicaţiei „Zorile Bucovinei” şi Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, mulţi ani rodnici de împliniri, alături de cei scumpi şi dragi sufletului Dumneavoastră, harul şi belşugul să vi se reverse abundent  din izvorul fericirii, iar toamnele să vă cânte mereu simfoniile iubirii. Deşi indiferent câte primăveri, veri şi toamne s-au perindat în viaţa Dumneavoastră, câte ierni vor sosi, la 75 de ani viaţa oricum e frumoasă şi continuă cu un nou zbor. Să vă fie el cât mai înalt şi reuşit, vâslind precum vulturul, cu aripi  noi spre culmea idealurilor şi împlinirilor.

A consemnat: Felicia NICHITA-TOMA