17 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

„MÂNDRU CĂ SUNT ROMÂN” NU E PATRIOTISM IEFTIN PENTRU NOI

8 decembrie 2017 р. | Categorie: Noutăţi

De obicei, în preajma unor mari sărbători naţionale sau evenimente deosebite reţelele de socializare, mai ales Facebook-ul, sunt pline de utilizatori care postează lozinci de genul: „Sunt mândru că sunt (m-am născut) român”. Şi acum, în ajunul Zilei Naţionale a României, am întâlnit pe Facebook, prieteni virtuali şi cunoscuţi din viaţa reală, care şi-au reîmprospătat profilurile pe fundalul drapelului tricolor, sub sloganul „Mândru că sunt român”. Le-am urmat exemplu, deşi nu m-am grăbit s-o fac imediat. Şi nu din cauză că mi-aş pune la îndoială simţirile naţionale sau că m-aş ruşina de propria identitate. La prima vedere mi s-a părut ceva neserios, un joc copilăresc, un fel de cochetările cu patriotismul.

Pe de o parte, poate aşa şi este dacă ne referim la demagogia unor politicieni sau la oameni bolnavi de narcisism, care nu ratează nici un prilej de a-şi demonstra „patriotismul”. Dar am judecat şi din alt punct de vedere – de pe poziţia omului numit „minoritate naţională”, care a suferit şi suferă mereu pentru că are o altă limbă, alte amintiri istorice şi alte scumpe sărbători... Dacă aş fi avut norocul să trăiesc în Ţară, n-aş vedea vreun rost în afişarea sentimentului de mândrie că sunt român. Probabil, asemenea multora aş fi nemulţumită de justiţie, de politica socială, dezvoltarea economiei, condiţia pensionarului, starea drumurilor etc. Ca orice cetăţean care-şi doreşte „o ţară ca afară” şi o viaţă mai prosperă, aş găsi o sută de motive de a fi mai rezervată în această privinţă. În situaţia mea, însă, pot doar să-i invidiez pe „nemulţumiţii” din Ţară şi ca soluţie să le propun o rocadă, adică să ne schimbăm cu locurile, dacă ar fi posibil aşa ceva. Atunci li s-ar părea tărâm de rai ţara numită România.

Or, după cum reiese din comentariile critice la sloganul „Mândru că sunt român” foarte mulţi consideră că prilej de mândrie pot fi doar bunurile materiale şi comodităţile de trai. „Poţi să te mândreşti că eşti român dacă ai dispune de asistenţă medicală ca în Occident, ai primi salarii şi pensii ca acolo”, scriu unii. Posibil ca pentru românii din Ţară toate acestea bunuri materiale la care ei aspiră să prezinte obiective demne de mândrie.

Însă pentru noi, când spunem sau scriem deschis „Mândru că sunt român”, înseamnă că avem demnitate, că ne stimăm şi nu ne temem să ne mărturisim identitatea, că ştim cine am fost şi cine suntem. Aceasta înseamnă că ne cunoaştem istoria şi ştim că Alexandru cel Bun n-a fost Oleksandr Dobryi, iar Pertu Movilă – Petro Mohyla, că ne recunoaştem în frescele mănăstirilor voievodale din Bucovina şi ne regăsim strămoşii în semnificaţia datelor de 28 noiembrie şi 1 decembrie 1918, că suntem fericiţi să-i citim şi să-i înţelegem în limba română pe Eminescu, Creangă, Lucian Blaga, Nichita Stănescu..., că nu zădarnic ne curg lacrimile când recităm „Mioriţa” sau ascultăm „Balada” lui Ciprian Porumbescu, că suntem apţi de sacrificii asemenea meşterului Manole şi nu ne temem să primim moartea de dragul Învierii.

Maria TOACĂ