24 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

MOMENT DE RUGĂCIUNE PENTRU REGELE MIHAI AL ROMÂNIEI LA BISERICA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI DIN HORECEA CERNĂUŢIULUI

16 decembrie 2017 р. | Categorie: Noutăţi

Toţi suntem egali în faţa morţii şi a lui Dumnezeu. Împăraţi, regi, suverani, investiţi cu putere, sau oameni simpli, la toţi ne vine rândul să ne prezentăm smeriţi la judecata Domnului. Şi toţi în ultimul drum, mai mult decât în viaţă, avem nevoie de iertare. Departe de inima României, la ora când în Catedrala Patriarhală din Bucureşti, se oficia slujba de înmormântare a Regelui Mihai, au bătut clopotele a jale şi în capitala Bucovinei istorice, la Cernăuţi, în Biserica Înălţarea Domnului ce ţine de suburbia Horecea Urbană. Părintele Pavel, parohul acestui sfânt locaş de închinare, unde răsună româna noastră mult pătimită şi enoriaşii băştinaşi se roagă la Dumnezeu în limba lor maternă, a ţinut un emoţionant Tedeum pentru iertarea bunului creştin ortodox, a robului lui Dumnezeu Mihai, ultimul Rege al României, simbol al rezistenţei unor timpuri vitrege pentru Patria noastră istorică, dar şi al speranţei în izbânda dreptăţii poporului român pe care Majestatea Sa l-a iubit până la ultima suflare.

La invitaţia dirijorului corului bisericesc, Nicolae Costaş, şi cu prinosul familiei sale, s-au adunat să aducă, prin rugăciuni, un pios omagiu faptelor de vrednică amintire ale ilustrului răposat intelectuali români din Cernăuţi, inimile cărora bat în unison cu inima Patriei-mamă prezentă în mijlocul nostru prin echipa diplomatică a Consulatului General al României la Cernăuţi – Excelenţa sa Eleonora Moldovan, adjunctul său, ministrul consilier Ionel Ivan cu soţia-i Mioara şi consulul Aurelian Rugină.

Cuvântul duhovnicesc al părintelui Pavel Paulenco a fost întregit de vibrantul mesaj al Consulului General al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan. După rugăciunea preotului pentru iertarea sufletului înălţat la Ceruri, în văzduhul tămâiat au răsunat cuvintele doamnei Consul General: „Să ne iertaţi Majestate”. În calitatea-i de reprezentant oficial al Statului Român, dumneaei a mulţumit participanţilor la slujba care a fost nu atât de pomenire, ci mai mult de proslăvire şi de cinstire a unei personalităţi extraordinare, trecute în eternitate: „Din 5 decembrie 2017, poporul român este într-o stare de doliu şi de reflecţie sobră, care este analizată, adusă în atenţia tinerei generaţii. Oamenii îşi aduc aminte de un rege care a avut o soartă grea, complicată pe parcursul celor 96 de ani. Înseamnă că Dumnezeu l-a iubit, dacă i-a dat ani mulţi pentru a sluji poporului român şi bisericii ortodoxe cu atâta devotament. Este unul din conducătorii căruia nu i-a fost ruşine să spună: „Iubesc poporul meu, iubesc Ţara mea!”. Chiar dacă 44 de ani nu a avut voie să se întâlnească în Ţară cu poporul său, l-a iubit neîncetat, necondiţionat. Aşa cum l-au învăţat părinţii în credinţa că se va întâlni şi, într-adevăr, credinţa Regelui Mihai I al României este o povaţă pentru Biserică şi pentru noi toţi care suntem creştini şi credem că adevărul este suprem şi va birui tot răul din jurul nostru. Aceasta a fost deviza Regelui, care niciodată n-a încetat să creadă că poporul său va dăinui în pace şi în frumuseţea credinţei ortodoxe. Mă bucur că Regele României pleacă în frumuseţea regală aşa cum o merită – 10 zile de procesiuni, 10 zile de omagieri din partea oficialităţilor Statului Român, la cel mai înalt rang, dar şi din partea caselor regale din lume. Sute şi mii de cetăţeni simpli vin la căpătâiul Regelui să-i mulţumească pentru că a fost demn, pentru că a ţinut credinţa ortodoxă strămoşească, a negociat şi s-a zbătut ca România să fie un stat demn în constelaţia europeană, membru al UE şi NATO, să fie un stat european în înţelegerea clasică a acestei noţiuni. Despre frumuseţea faptelor sale şi înţelepciunea Regelui Mihai se vorbeşte astăzi peste tot în România şi în celelalte capitale ale Europei, pentru că a impresionat o lume, acceptându-şi soarta complicată. În timpul celui de-al doilea război mondial a scurtat războiul cu 230 de zile nu doar pentru poporul român, ci pentru întreaga Europă. Astăzi i se recunosc aceste merite şi contribuţia pentru pacea în lume. A fost izgonit din sânul poporului său, dar n-a încetat să-l iubească. A sperat că se va întoarce în România ca un rege şi va avea grijă de poporul său. Vorbea o română perfectă, că îţi era drag să-l asculţi, fiecare vorbă era încărcată de înţelepciune. Şi azi este însoţit de întregul popor...”.

Nu m-am documentat îndeajuns, însă am auzit cum din bătrâni se transmite din gură în gură că Regele Mihai a trecut şi pe la Horecea. Mai ales când românii de odinioară încingeau horele de sărbători îşi aminteau această frumoasă poveste. Omagiul ce i s-a adus în biserica de aici în ziua plecării la strămoşii său întregitori de Ţară dovedeşte că în orice poveste există un sâmbure de adevăr.

Maria TOACĂ