LA VOLOCA SFÂNTUL NICOLAE FACE MINUNI

Purtând girul unor timpuri de glorie ce au lăsat în sufletele românilor băştinaşi urme istorice, frumoasa şi pitoreasca mea baştină – Voloca pe Derelui – şi-a sărbătorit patronul protector, hramul Bisericii „Sfântul Nicolae”. Deşi urma să plec la o manifestare la Draniţa, raionul Noua Suliţă, n-am putut să nu onorez invitaţia preotului-paroh Ionel GORDA, protopopul raionului Hliboca, cu atât mai mult că biserica din satul natal sărbătorea  praznicul patronului.

Numărându-se printre cele mai vechi şi impunătoare lăcaşe de cult din lemn, Biserica din Voloca, înălţată la începutul secolului XX, primind binecuvântarea cu minunile din sferele divine, a avut cu adevărat parte de un praznic împărătesc, de cântările înălţătoare ale membrilor corului bisericesc, dirijat de Ion Bodnar, Sfânta Liturghie fiind oficiată de un impunător sobor de slujitori ai altarulu, în frunte cu protopopul Ionel Gorda şi protopopul de Herţa, în prezenţa distinşilor oaspeţi –  consulul Edmond Neagoe, diplomat la Consulatul General al României la Cernăuţi, Gheorghe Predie, şeful ARS Hliboca, Valentin Hlopina,  primarul comunei, etc.

Reiterând mesajul de felicitare transmis părintelui Ionel Gorda în ajunul sărbătorii de către dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, consulul Edmond Neagoe a adresat un sufletist mesaj de dragoste  din partea misiunii diplomatice române la Cernăuţi, în deosebi, a Excelenţei Sale: „Astăzi biserica îşi sărbătoreşte hramul, pe Făcătorul de Minuni Sfântul Nicolae, care, prin ajutorul pe care vi-l acordă neîncetat,  ne putem bucura de bunăstarea locuitorilor şi de frumuseţea acestei vetre strămoşeşti – satul Voloca, Suntem într-o perioadă binecuvântată a postului Crăciunului care înseamnă nu doar să te abţii de la mâncare, ci esenţa lui este de a spune cuvinte frumoase, de a avea gânduri bune, de a face fapte bune, de a-ţi ajuta aproapele, de a ierta, de a dărui şi de a-l iubi pe aproapele, de a-l sprijini la nevoie, să ştim să dăruim. Vă urez multă sănătate şi colindele frumoase strămoşeşti să răsune în continuare aici, la Voloca,  bucurându-ne împreună de acest praznic duhovnicesc”.

Un prinos de sincere felicitări le-a adresat volocenilor Gheorghe Predie, şeful ARS Hliboca, care a menţionat: „Voloca, sat bogat şi  prosper, cu oameni buni, credincioşi şi harnici, e ca o floare pe harta Ucrainei”. Mulţumindu-le distinşilor oaspeţi pentru onoarea de a împărtăşi bucuria praznicului, primarul Valentin Hlopina a conştientizat că „cea mai mare bogăţie a Volocii sunt locuitorii ei şi Biserica”.

Cu sufletul frumos în faţa altarului, parohul Ionel Gorda a ţinut duhovniceasca predică, îndrumându-şi enoriaşii pe calea credinţei şi păstrării identităţii, le-a mulţumit înalţilor oaspeţi, dl consul, şefului ARS, primarului, sponsorilor pentru prezenţă şi susţinere, Excelenţei sale Eleonora Moldovan pentru frumoasele cuvinte, adresate în ajun.

Adevărul e că n-ar fi sărbătoarea sărbătoare, dacă n-ar lumina-o cu aura sa zâmbitoare  ROMÂNUL Ionică Semeniuc din Hruşăuţi, care la cei aproape 84 de ani, pe care-i va sărbători la 4 ianuarie, e iute ca săgeata, energic şi voios ca un flăcău tinerel, e peste tot, bravo lui, nu lipseşte de la nici o manifestare a sufletului românesc. A trecut prin infernul „raiului”adus de sovietici, fiind vânat cu forţa şi dus de „eliberatori” la munci silnice în Donbas, dar Bunul Dumnezeu i-a dat zile şi puteri de voinicel să se bucure măcar acum de viaţă, având mai aproape de durerile sufleteşti Inima Ţării sale dragi, de care a fost înstrăinat pe nedrept, pentru dragostea faţă de ea a fost dus în surghiun, prin prezenţa Consulatului General al României la Cernăuţi, bucurându-se împreună cu diplomaţii români, cu întreaga spiritualitate românească din înstrăinata Bucovină, la cea mai însemnată sărbătoare a românilor – Ziua Naţională a României. E, după cum am spus, iute ca  săgeata şi harnic ca o albină ce adună polenu-n zori. A adunat o frumoasă colecţie de peste 200 de exponate vechi ce datează din 1800, pe care le găzduieşte Muzeul Etnografic al comunei, numărându-se printre organizatorii şi conducătorii lui. Şi pentru a se făli, căci are într-adevăr cu ce se mândri – a osârduit toată viaţa, adunând sfintele relicte: râşniţă, piu de pisat, vârtelniţă, icoane vechi, un pat vechi de 100 de ani şi război de ţesut, meliţă de prelucrat cânepa, costume populare, „Căluţ” din timpul copilăriei, când umbla cu colinda din casă în casă, etc. – l-a invitat pe dl consul Edmond Neagoe să-i preţuiască munca, învrednicindu-se de toată lauda şi admiraţia distinsului diplomat român. Ne-a însoţit prin labirintele istoriei noastre milenare în Muzeul de la Voloca şi un alt mare patriot ROMÂN până în măduva oaselor – Învăţătorul Emerit Nicolae Mintencu, susţinătorul şi îngerul păzitor al pătimitei noastre limbi române, îndrăgit rapsod, scriitor şi folclorist, păstrător şi perpetuator al Datinii Străbune. Risc să mă repet, însă am spus-o şi o spun: dacă am avea în fiecare şcoală câte un Mintencu, limba română n-ar plânge cu lacrimi de sânge. Ar trebui şi alţi dascăli să ia de la el exemplu de curaj, demnitate şi sacrificiu. Or, Sfântul Nicolae, Făcătorul de Minuni, a făcut multe minuni în acea zi, şi nu numai, la Voloca. O face zilnic prin păstrarea de către voloceni a Credinţei, Limbii, Tradiţiilor şi Datinii Străbune.

Felicia NICHITA-TOMA

Foto: „Zorile Bucovinei”