24 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

A PLECAT LA CERURI PE PĂMÂNT ROMÂNESC, CU DORUL REÎNTREGIRII NEÎMPLINIT

23 decembrie 2017 р. | Categorie: Noutăţi

Ziua de 23 decembrie 2017  e una îndoliată în calendarul literaturii române din Bucovina, la fel, cu tristeţe se apropie şi Crăciunul. Mai ieri l-am avut printre noi la Festivalul „Florile Dalbe”,   la salonul de carte ce s-a desfăşurat la Herţa, când a avut atacul de cord, la 22 decembrie,   urma să ţină  prelegerea „Importanţa documentelor de arhivă pentru moştenirea istorico-culturală a ţinutului nostru” la aniversarea a 110 ani de la fondarea Arhivei Regionale Cernăuţi, însă a fost de urgenţă internat în spital, azi nici nu putem crede că steaua fostului nostru coleg Dumitru COVALCIUC, preşedintele Societăţii „Arboroasa”, atât de strălucitoare ce emana lumină şi voie bună s-a stins subit şi nu va mai lumina pe cerul spiritualităţi româneşti din nordul înstrăinat al Bucovinei.

Suntem profund îndureraţi că a plecat prematur la cele veşnice „un om cu suflet cât o ţară”, ziarist prin vocaţie, cel care întreaga-i viaţă şi-a dedicat-o scrisului, cercetărilor trecutului, ziaristicii,  „Zorilor Bucovinei”, ziar la care a lucrat cu dăruire, fiind recunoscut şi preţuit ca unul dintre cei mai buni publicişti, prolifici scriitori şi folclorişti, un neobosit cercetător al trecutului românilor din Bucovina înstrăinată,  desfăşurând o rodnică activitate literară și culturală.

A încetat să bată inima unui Mare Patriot Român, care, cu plecarea sa subită la cele eterne,  ne-a  văduvit şi ne-a lăsat mai săraci de valori, de un prieten şi îndrumător.

Clepsidra timpului i-a numărat înflăcăratului patriot şi eruditului cărturar ani aureolaţi de frumoase realizări, aducându-l în oaza jubileului septuagenar cu rodul creaţiei înmănuncheat în mai multe cărţi, în deosebi, în opera sa de căpătâi – almanahul „Ţara Fagilor”,  e autorul a zeci de monografii ale satelor noastre româneşti, romane, culegeri de folclor etc.,ultimul e volumul inedit „Membrii Consiliului Naţional Român din Bucovina ales la Adunarea Constituantă din 27 octombrie 1918”. Avea planuri grandioase de viitor, intenţionând, pe baza datelor de arhivă, unde lectura în ultimul timp,  să editeze câteva volume dedicate Centenarului Unirii, dar destinul nu i-a fost deloc blând şi îngăduitor, firul vieţii rupându-i-se  subit la vârsta de nici 71 de ani, pe care avea să-i împlinească la 26 decembrie, într-un spital din Iaşi, în consecinţa unui atac de cord, după o intervenţie chirurgicală. A plecat la Ceruri pe pământ românesc, cu dorul reîntregirii neîmplinit în suflet.

Sub nimbul Luminii Crăciunului şi Anului Nou  i s-a aprins  şi steaua vieţii la sfârşitul anului 1946, la 26 decembrie, în satul Oprişeni, raionul Hliboca (fostul Adâncata), fiind însă  înregistrat în condica de stare civilă la 2 ianuarie 1947, astfel sărbătorindu-şi de două ori – la sfârşitul unui an şi începutul altui – ziua de naştere. 

Născut după cel de-al doilea război mondial, după anexarea nordului Bucovinei de către uniunea sovietică, copilăria şi tinereţea, întreaga-i viaţă  şi-a trăit-o sub semnul înstrăinării de Patrie, cu dor sfâşietor de Ţară în suflet. Se pare că activitatea literară i-a fost determinată de Sus. Părinţii visau să-l vadă preot, iar el a susţinut cu succes examenele la Institutul de Medicină din Chişinău ca apoi să-l abandoneze şi să-şi continue calea predestinată de soartă, devenind student la Secţia de Limba şi Literatura Franceză a Facultăţii de Limbi Romano-Germanice a Universităţii Cernăuţene, paralel activând ca ziarist la cotidianul „Zorile Bucovinei”, unde a lucrat până la pensionare.

A fost nu doar un prolific scriitor, ci şi un bun orator, memorabile rămânând cuvântările înflăcărate  ale lui Dumitru Covalciuc la Sărbătorile Naţionale ale Sufletului Românesc, ridicând în picioare în aplauze furtunoase, suflete  îndurerate de români cu dor de Ţară, în deosebi, după  evenimentele istorice din anul 1991, când cade cortina de fier  –  se prăbuşeşte regimul comunist,  în istorica provincie a României luând avânt renaşterea naţională.

Din cauza convingerilor patriotice, învinuit de naţionalism burghez român, este exilat la Bacu, internat într-un spital de  psihiatrie, pentru a-i spăla creierii şi dorul de România. În pofida faptului că devenise incomod pentru regimul comunist, reuşeşte, totuşi, să se restabilească ca ziarist la „Zorile Bucovinei”, având o prodigioasă activitate publicistică şi obştească. Este membru fondator al Societăţii „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi (1989), înfiinţează şi conduce Societatea Culturală „Arboroasa” (1990). Un rol important îl are în această perioadă  la editarea celor aproximativ 20 de culegeri de folclor (cântece de cătănie, legende, snoave, basme etc.), publică 2 romane – „Revolta” (1990) şi Tinereţea lui Doxachi Hurmuzachi” ( 2002),  lucrarea monografică „Eudoxiu Hurmuzachi, omul providenţial al Bucovinei” (2015), tipăreşte 2 monografii ale satului de baştină – „Oprişeni, un sat la răspântiile istoriei” (2008) şi „Pagini Oprişenene” (2014). Paralel cu activitatea la „Zorile Bucovinei”, editează revistele „Mioriţa”,  „Calendarul român ortodox al românilor bucovineni”,  „Codrul  Cosminului” etc.  Participă activ la revindecarea adevărului istoric – readucerea pe monumentele-simbol  ale numelor martirilor neamului românesc, nimiciţi de regimul totalitar bolşevic în lagărele morţii din Karelia, Onega, Siberia,  Kazahstan etc., dar şi prin editarea Almanahului cultural-literar „Ţara Fagilor” ce apare anual din 1992 şi  vede lumina tiparului cu sprijinul financiar al bunilor săi prieteni din Târgu-Mureş,  cea de-a 27 ediţie a căruia urmează să apară post-mortem. 

Felicia NICHITA-TOMA

Adio, drag prieten şi scump coleg! Vei rămâne în inimile noastre o scumpă şi dragă amintire! Fie-ţi ţărâna uşoară şi amintirea veşnică!  Dumnezeu să te ierte şi să te ţină în dreapta Sa, împărtăşindu-ţi din lumina veşniciei şi neuitării!

Colectivul ziarului „Zorile Bucovinei”,

Societatea Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi,

Filiala din Ucraina a Jurnaliştilor Români