17 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ARHIVA DE STAT DIN CERNĂUŢI – 110 ANI DE LA FONDARE

25 decembrie 2017 р. | Categorie: Noutăţi

Fiecare ţară are propriul său patrimoniu ştiinţific şi cultural, o istorie zbuciumată, precum  e a noastră,  diferite tradiţii şi datini moştenite de-a lungul timpului, un anumit specific ce o definește. Toate aceste comori ale unui popor, creaţie a spiritului uman, trebuie, în primul rând, protejate de dispariţie spre a putea fi păstrate şi transmise mai departe generaţiilor următoare, pentru ca fiecare naţiune să fie cunoscută şi apreciată la adevărata sa valoare prin ceea ce a creat, prin ceea ce dovedeşte că este şi prin ce va lăsa moştenire istoriei schimbătoare cu  suişuri şi coborâşuri. Încă din cele mai vechi timpuri ale antichităţii, acest tezaur documentar era păstrat de preoţi în temple, această practică fiind păstrată până în epoca modernă. Însăşi termenul latinesc „documentum”, înseamnă „a învăţa”,  „a da învăţătură”.

De astfel, în Ţările Româneşti, unele începuturi de arhive au existat pe lângă curtea domnească încă prin sec.XV, pe vremea lui Petru Şchiopul  şi în scurta domnie a lui Mihai Viteazul,, mai târziu, actele importante ale cancelariei domneşti erau păstrate la Mitropolie şi alte aşezăminte bisericeşti. Arhivele Satului au luat fiinţă la Bucureşti în 1831, iar la Iaşi în 1832.

 În timpul când ţinutul nostru făcea parte din Moldova lui Ştefan cel Mare, documentele se păstrau, de obicei, la curtea domnească, biserici,  mânăstiri sau la persoane particulare  (boieri, moşieri  sau târgoveţi). Odată cu anexarea părţii de nord a Ţării Moldovei, în 1774, de către Imperiul Austro-Ungar, în noua provincie, denumită Bucovina, au fost create noi instituţii de stat,  documentele păstrându-se în arhivele de pe lângă acestea. Deşi în Austria, încă din 1838 a fost fondată o instituţie de arhivă naţională, la Cernăuţi i-a fiinţă,  abia  la 1 noiembrie 1907, Arhiva Ţinutală a Bucovinei.

După Unirea Bucovinei cu România şi instaurarea administraţiei româneşti,  Arhiva Ţinutală a Bucovinei este transformată   la 22 august 1924 în Comisiunea  arhivelor  statului din Bucovina, subordonată Ministerului Instrucţiunii, preşedinte al căreia a fost numit cunoscutul istoric şi activist politic Ion Nistor,  funcţia de director îndeplinind-o secretarii ei Simion Reli (1924-1933) şi Teodor Balan (1934-1941), începe o activitate foarte grea pentru arhiviştii din Cernăuţi în vederea întoarcerii documentelor referitoare la trecutul Bucovinei. În prezent în Arhiva de Stat din Cernăuţi se păstrează peste 900 de fonduri documentare numai din perioada interbelică (22 de ani), iar din perioada austriacă (144 de ani) numai aproximativ 150 de fonduri documentare. În 1938, Comisiunea  arhivelor  statului din Bucovina a fost reorganizată în Direcţia Regională a Arhivelor Statului din  Cernăuţi, condusă nemijlocit de Direcţia Generală a Arhivelor Statului din România cu sediul în Bucureşti, a fost lichidată în martie 1944, după cea de-a doua „eliberare” a ţinutului de către sovietici, în acelaşi an  fiind recreată ca Arhivă Regională de Stat Cernăuţi a Republicii Ucrainene, iar din 1991 –  devine Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuţi, instituţia respectivă numărându-se  printre cele mai vechi şi bogate în materiale importante din trecutul istoric, în fondurile ei păstrându-se documente din diferite perioade – austro-ungară, românească, sovietică şi ucraineană, în limbile germană, română, rusă şi ucraineană. Volumul fondurilor documentare din Arhiva Regională Cernăuţi este al doilea în Ucraina după cel al Arhivei Istorice Centrale din or. Lviv.

La 22 decembrie curent, una dintre cele mai vechi şi bogate instituţii de arhivă din ţară, Arhiva Regională de Stat Cernăuţi,  şi-a sărbătorit jubileul de 110 ani. În această perioadă de timp, aici a fost adunat un valoros tezaur -  în fondurile Arhivei se află importante documente începând cu secolul  al XV-lea şi până în prezent, instituţia respectivă devenind unică prin valoroasele materiale, documente, referitoare nu doar la istoria ţinutului bucovinean, ci şi la cea a Austriei, României, Basarabiei, şi a altor ţări europene. În perioada respectivă aici au activat arhivişti şi savanţi, care au adunat, cercetat şi valorificat documentele Fondului Naţional de Arhivă ce sunt o comoară incontestabilă pentru  viitoarele generaţii.

La festivităţile prilejuite de împlinirea a 110 ani de la înfiinţarea Arhivei Regionale de Stat Cernăuţi, cu un mesaj de salut au fost prezenţi dna Eleonora Moldovan, Consulul General al României la Cernăuţi, Oleg Staţevyci, adjunct al şefului ARS, Oleksandr Paskar, viceprimarul Cernăuţiului, Mykola Boreţ, conducătorul aparatului Consiliului Regional, Serhii Osaciuk, consulul onorific al Austriei în Cernăuţi, Hanna Skoreiko, docent la Universitatea din Cernăuţi, Iuri Ciornei, redactor „BukNews”, Maria Nikirsa, eminent arhivist şi cercetător, istoric, laureat al Premiului municipal „A. Kochanowskiego”, etc.

Adresând mulţumiri autorităţilor şi oaspeţilor pentru prezenţă, directorul-interimar al Arhivei Svitlana Vykliuk, care a osârduit la organizarea excepţionalei sărbători a celor ce au nobilul scop de a păstra patrimoniul poporului, de a lăsa drept moştenire urmaşilor istoria şi cultura străbunilor care au populat de veacuri aceste plaiuri mioritice şi a celor care s-au statornicit aici vremelnic, a făcut un scurt excurs în istoria instituţiei, cei mai buni specialişti-arhivişti fiind menţionaţi cu diplome de merit din partea direcţiei Arhivei şi autorităţilor locale.

În cadrul festivităţilor s-a pus accentul şi pe importanţa, locul pe care îl merită în societate arhivele ca păstrătoare a memoriei culturii naţionale într-un conglomerat de culturi internaţionale, că ar necesita mai multă atenţie şi grijă din partea statului, doar în contextul abordării actuale sunt unul din cei mai competenţi furnizori de informaţie obiectivă, a păstrării memoriei umanităţii şi circuitului larg al valorilor şi ideilor mondiale, a punerii în valoare a diferitor culturi. Indiscutabil, ţinând păsul cu timpul, cercetarea în arhive este una dintre cele mai valoroase şi viabile ce scoate la lumina zilei,  din ascunzişurile istoriei, materiale inedite. Or, în fiecare document de arhivă se zbate o viaţă de om, fie ea chiar şi din trecut, iar pentru a o salva, informaţia trebuie stocată şi conservată, păstrată şi valorificată. Această informaţie –  istoria noastră, a altor naţiuni şi popoare,  constituie, practic,  patrimoniul mondial universal al umanităţii.



Cu 20 de ani în urmă, la jubileul de 90 de ani al Arhivei Regionale Cernăuţi  (de la dreapta, la stânga), arhiviştii - Svitlana Vykliuk (actualul director-interimar), Petru Grior, Felicia Toma, Galina.., Victoria Covalciuc, etc 


Felicia NICHITA-TOMA