TRĂIM, SIMŢIM, REZISTĂM PRIN EMINESCU (VIDEO)

În acest an deosebit, al Centenarului, Zilele Culturii Române care s-au întrupat din Naşterea lui Mihai Eminescu, din a cincisprezecea zi de gerar, au debutat la Cernăuţi cu o manifestare consacrată publicisticii eminesciene la redacţia „Zorilor Bucovinei”. Însăşi vitregiile suferite astăzi ne-au dictat găzduirea lui „Eminescu ziaristul” la redacţia ziarului nostru, angajat într-o luptă perpetuă pentru apărarea fiinţei româneşti prin dăinuirea limbii materne. Ne este nemărginit de drag Poetul Eminescu, ne cuprind dulci fiori la recitirea fermecătoarelor pagini din proza-i romantică... Însă ca model de luptă, de verticalitate şi rezistenţă îl luăm pe Eminescu publicistul. Desigur, înţelegem că nivelul impus de Eminescu în publicistică este de neatins, precum greu de ajuns este şi la Eminescu Poetul. Suntem conştienţi că e o imensă responsabilitate numai de a spune că îl urmăm ca model în ziaristică. Însă, după cum s-a exprimat George Călinescu, însăşi dorinţa materializată în încercarea de a-l urma este sublimă.

În cronica ce urmează voi reda câteva momente ale pătrunderii de acest sublim, adunaţi în jurul gazdei şi iniţiatorului manifestării, Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului „Zorile Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, şi susţinătorului tuturor manifestărilor de respiraţie românească organizate la redacţia noastră – Consulul General al României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan. O surpriză frumoasă ne-a oferit prezenţa oaspeţilor din Botoşani – scriitoarea, publicista, editoarea Elena Condrei, fondatoarea Premiilor Eminescu „Teiul de Aur” şi „Teiul de Argint”, şi a pasionatului colecţionar Mihai Corneci, consilier în cadrul Societăţii Numismatice Române.

Aceasta fiind prima manifestare după fulgerătoarea plecare dintre noi a lui Dumitru Covalciuc, am început periplul în publicistica eminesciană cu un minut de reculegere în memoria fostului zorist, care a lăsat pagini memorabile în colecţia „Zorilor Bucovinei”.

Din respiraţia sufletistă a reprezentantului Statului Român, dnei Eleonora Moldovan, am desprins bucuria de a fi împreună la momente de semnificaţie majoră pentru poporul român, precum şi mulţumirile adresate atât redacţiei conduse de Nicolae Toma, cât şi fiecărui român care nu uită de sărbătorile sufletului românesc: „Suntem în anul Centenarului, al Marii Uniri, şi prima sărbătoare naţională în calendarul românesc este Ziua Culturii Române şi Ziua lui Eminescu. Începem cu gândul la cultură şi, în primul rând, cu gândul la Eminescu. Să dea Bunul Dumnezeu să-l sărbătorim şi să aducem în mijlocul nostru poezia, gândurile, ideile, dar şi toate eforturile pe care marele Poet le-a depus pentru iluminarea culturală a poporului român. Fie ca toate evenimentele, şi eforturile dumneavoastră în anul Centenarului să ne fie de folos şi să ne aducă încă o mângâiere – azi, mâine şi tot timpul. La mulţi ani, în numele acestei zile de sărbătoare, căci a vorbi de Eminescu de fiecare dată e o sărbătoare....”. Redând succint esenţa acestui mesaj, m-am oprit la „sărbătoare”, căci Eminescu ne este o binecuvântată lumină, chiar şi atunci când ne referim la zilele negre din viaţa sa, la etapa cea mai grea, cum i-a fost munca de ziarist la „Timpul”. Argumentând de ce am ales acest subiect care până la 1989 n-a fost abordat nici în România, dl Nicolae Toma a făcut o incursiune în publicistica eminesciană, evidenţiindu-i actualitatea, precum şi imperativul de a fi studiată în şcoli şi la facultăţile care pregătesc lucrători ai presei: „Perioada cât a lucrat ca ziarist, Eminescu a făcut din „Timpul” şi alte publicaţii, la care a colaborat, adevărate tribune de apărare a intereselor românilor din teritoriile stăpânite de străini”. În acest context ce cere amintită convingerea lui Mihai Eminescu: „Indiferent de frontierele care îi separau, românii sunt populaţia autohtonă în spaţiul geografic pe care îl locuiesc”. În jurul acestei idei au gravitat discursurile, scriitorului Vasile Tărâţeanu, membru de onoare al Academiei Române, criticului literar Ştefan Hostiuc, poetului şi epigramistului Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai Eminescu”, neostenitului activist Octavian Voronca, eruditului profesor din Budineţ Dorin Misichevici. După cum a aprofundat Excelenţa sa, Eleonora Moldovan, publicistica lui Eminescu nu poate fi elucidată în o oră-două, dar important este că am incitat spiritele, că am lansat chemarea de a urma modelul Eminescu ziaristul, atât de necesar pentru a nu ne pierde în „valul ce ne bântuie”. Or, dacă limba română modernă o datorăm lui Eminescu, acelaşi lucru putem spune şi despre ziaristică. Răstignirea lui Eminescu ca cea mai înaltă conştiinţă naţională în jurnalistică şi răstignirea de astăzi a limbii române pe pământul de unde a pornit Luceafărul literaturii române a fost punctul de pornire a discursului iniţiat de „Zorile Bucovinei”.

O surpriză totală a fost întâlnirea cu „Eminescu ziaristul” la „Zorile Bucovinei” pentru dna Elena Condrei. Mai cu seamă că aceasta i-a fost prima intrare în redacţia unei publicaţii de limba română după ce, încă din 1989, a abandonat ziaristica, profesia ei cea dintâi. Impresionată de abordarea acestui aspect din creaţia eminesciană, oaspetele din Botoşani a relatat că editura Geea a lansat, în 2011, prima medalie consacrată Zilelor Culturii Române.

Consacratul colecţionar, Mihai Corneci, a ales să înmâneze o insignă de valoare, cu chipul lui Eminescu, distinsului diplomat, Consulului General Eleonora Moldovan, şi celei mai mici participante la programul de omagiere, Veronica Andrieş, care a venit din partea grupei româneşti a grădiniţei nr. 1 din Cernăuţi cu versul eminescian „Colinde, colinde...” Mărturisitori ai dragostei de versul lui Eminescu, recitat şi cântat, ne-au sosit din româneasca comună Voloca. Nu doar în aceste momente festive, ci în viaţa de fiecare zi, directorul ŞM Voloca, Gheorghe Poclitar, şefa de studii Maria Onofreiciuc, profesorul Nicolae Mintencu osârduiesc la altarul limbii române. I-am numit doar pe aceşti trei, pe care îi vedem la manifestările „Zorilor Bucovinei”, ei dând imbold şi discuţiilor în jurul celui mai dureros subiect – art. 7 al legii învăţământului, care ne exclude limba română din şcoli. Dar, neîndoielnic, în şcoala cu un astfel de director, limba română este stăpâna tuturor membrilor colectivului pedagogic. Cărţile de vizită ale directorului şi şefei de studii sunt copiii lor – Ana Cristina Poclitar, elevă în clasa VIII, şi Andreea Sofia Onofreiciuc, clasa II. Primenite în pitoreştile costume volocene, ele au dat glas versurilor „Povestea codrului” şi „Somnoroase păsărele”. Linia melodică a versului eminescian ne-a dăruit-o interpretul Nicolae Mintencu, gătit în cămaşă naţională nouă, încins cu un brâu ales din „Povestea codrului”. Cu potpuriul inspirat din lirica eminesciană, rapsodul a rotunjit mistuitorul dor ce-l făcea să sufere pe Poet „Pe lângă plopii fără soţ”, lăsând totuşi loc şi pentru o altă admirabilă voce, cea a lui Gică Puiu, care după liniştitoarea armonie a „Somnoroaselor păsărele”, ne-a înflăcărat cu „Rugăciunea” pentru „ORA ÎNVIERII”. Victoria Costinean, valorificatoare de folclor, interpretă a cântecului popular veritabil, conducătoarea ansamblului model „Izvoraş”, celui mai bun colectiv etnofolcloric de copii din regiune, a colindat pentru Poet cu florile dalbe ale sufletului românesc, versurile aparţinând regretatului ei soţ, Ştefan Costinean, pe propria-i melodie –dangăt cristalin de străvechi clopot. Din cauza unei banale răceli, cântăreaţa Maria Dovghei a păstrat tăcerea, dar am avut-o printre noi, precum şi pe mulţi alţi prieteni şi confraţi de credinţă întru Eminescu.

„Arheul eminescian la Cernăuţi” – o carte pururi purtată în inimă

Cam în aceeaşi componenţă am fost întâmpinaţi la Muzeul etnografic regional de directoarea Elena Zatulovici şi de Elena Tărâţeanu, directoarea Muzeului „Mihai Eminescu” (în curs îndelungat de inaugurare), unde oda eminesciană a continuat cu lansarea cărţii de interviuri „Arheul eminescian la Cernăuţi”. Ambianţa a avut o prestanţă aparte prin prezenţa Excelenţei sale Eleonora Moldovan şi a autoarei volumului, dna Elena Condrei. De fapt, conţinând un atotcuprinzător interviu, doi autori împart „laurii”, dnei E. Condrei aparţinându-i întrebările şi grija pentru editarea tirajului, iar dlui V. Tărâţeanu – răspunsurile. Nu apare întrebarea cine a contribuit mai mult, ambii depunând partea de trudă şi suflet fără de care ar fi fost imposibilă această carte. Intervievatul a adunat picătură cu picătură tot ce se referă la destinul tragic al Bucovinei, la urmele și permanențele lui Eminescu în Cernăuți. Atât întrebările publicistei Elena Condrei, cât și răspunsurile intervievatului sunt o reîntoarcere în memorie, cimentând o conversație între două personalități care cunosc multe, gândesc și aspiră în aceeași dimensiune a idealurilor naționale, pentru care Eminescu înseamnă păstrarea identității, suportul sufletesc al românilor din nordul Bucovinei și Basarabia. Plus la acestea, cartea oferă un florilegiu al celor mai bune și frumoase creații ale poeților cernăuțeni, consacrate lui Eminescu. Noutatea este că volumul e în proces de transpunere în limba ucraineană. Studenta Ana Cristina Tărâţeanu a citit o pagină din versiunea ucraineană a traducătorului Anatol Viere, trăitor la Colincăuţi. Anunţând că odrăsleşte ideea unui volum care să cuprindă sudul Bucovinei ca să formeze un tot întreg cu cel al nordului, doamna Condrei a relatat despre procesul dificil, dar plăcut, al „naşterii” ultimei cărţi („Arheului eminescian la Cernăuţi”) din seria „Eminescu nestins” – traseu publicistic eminescian presărat cu 12 titluri de carte, aduse în dar Muzeului „Mihai Eminescu”, care de atâţia ani este aşteptat în Casa lui Aron Pumnul. Daruri simbolice a înmânat şi colecţionarul Mihai Corneci. Această manifestare a fost un prilej de a ne aminti şi de pictorul Ion Vătămăniţă, prin vernisarea tablourilor sale inspirate din opera eminesciană, care îşi va sărbători anul acesta jubileul octogenar. Un colţişor aparte a fost consacrat regretatului Dumitru Covalciuc, spre care ne-am apleca încă o dată cu tristeţe.

Strunele sensibile ale sufletului moştenit de la Eminescu ne-au fost atinse de colindul Victoriei Costinean, de recitalul Nicoletei Strijac, elevă la Gimnaziul „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi, de romantica chemare a romanţei „Vino-n codru la izvorul...”, interpretată de solistul Alexandru Tărâţeanu. Astfel, ziua de 12 ianuarie a unit energii spirituale, deschizând drumul de flori la întâlnirea cu Ziua Naşterii Poetului – trecutul, prezentul şi viitorul românesc al Cernăuţiului.

Maria TOACĂ

Fotografii şi video: Diana TOMA, "Zorile Bucovinei"

Pentru mai multe poze, accesaţi Facebook Zorile Bucovinei