În acest an deosebit, al Centenarului, Zilele Culturii Române care s-au întrupat din Naşterea lui Mihai Eminescu, din a cincisprezecea zi de gerar, au debutat la Cernăuţi cu o manifestare consacrată publicisticii eminesciene la redacţia „Zorilor Bucovinei”. Însăşi vitregiile suferite astăzi ne-au dictat găzduirea lui „Eminescu ziaristul” la redacţia ziarului nostru, angajat într-o luptă perpetuă pentru apărarea fiinţei româneşti prin dăinuirea limbii materne. Ne este nemărginit de drag Poetul Eminescu, ne cuprind dulci fiori la recitirea fermecătoarelor pagini din proza-i romantică... Însă ca model de luptă, de verticalitate şi rezistenţă îl luăm pe Eminescu publicistul. Desigur, înţelegem că nivelul impus de Eminescu în publicistică este de neatins, precum greu de ajuns este şi la Eminescu Poetul. Suntem conştienţi că e o imensă responsabilitate numai de a spune că îl urmăm ca model în ziaristică. Însă, după cum s-a exprimat George Călinescu, însăşi dorinţa materializată în încercarea de a-l urma este sublimă.
În cronica ce
urmează voi reda câteva momente ale pătrunderii de acest sublim, adunaţi în
jurul gazdei şi iniţiatorului manifestării, Nicolae Toma, redactorul-şef al
ziarului „Zorile Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români
Independenţi din regiunea Cernăuţi, şi susţinătorului tuturor manifestărilor de
respiraţie românească organizate la redacţia noastră – Consulul General al
României la Cernăuţi, dna Eleonora Moldovan. O surpriză frumoasă ne-a oferit
prezenţa oaspeţilor din Botoşani – scriitoarea, publicista, editoarea Elena
Condrei, fondatoarea Premiilor Eminescu „Teiul de Aur” şi „Teiul de Argint”, şi
a pasionatului colecţionar Mihai Corneci, consilier în cadrul Societăţii
Numismatice Române.
Aceasta fiind prima manifestare după fulgerătoarea plecare dintre noi a lui Dumitru Covalciuc, am început periplul în publicistica eminesciană cu un minut de reculegere în memoria fostului zorist, care a lăsat pagini memorabile în colecţia „Zorilor Bucovinei”.
Din respiraţia sufletistă a reprezentantului Statului Român, dnei Eleonora
Moldovan, am desprins bucuria de a fi împreună la momente de semnificaţie
majoră pentru poporul român, precum şi mulţumirile adresate atât redacţiei
conduse de Nicolae Toma, cât şi fiecărui român care nu uită de sărbătorile
sufletului românesc: „Suntem în anul
Centenarului, al Marii Uniri, şi prima sărbătoare naţională în calendarul
românesc este Ziua Culturii Române şi Ziua lui Eminescu. Începem cu gândul la
cultură şi, în primul rând, cu gândul la Eminescu. Să dea Bunul Dumnezeu să-l
sărbătorim şi să aducem în mijlocul nostru poezia, gândurile, ideile, dar şi
toate eforturile pe care marele Poet le-a depus pentru iluminarea culturală a
poporului român. Fie ca toate evenimentele, şi eforturile dumneavoastră în anul
Centenarului să ne fie de folos şi să ne aducă încă o mângâiere – azi, mâine şi
tot timpul. La mulţi ani, în numele acestei zile de sărbătoare, căci a vorbi de
Eminescu de fiecare dată e o sărbătoare....”. Redând succint esenţa acestui
mesaj, m-am oprit la „sărbătoare”, căci Eminescu ne este o binecuvântată
lumină, chiar şi atunci când ne referim la zilele negre din viaţa sa, la etapa
cea mai grea, cum i-a fost munca de ziarist la „Timpul”. Argumentând de ce am
ales acest subiect care până la 1989 n-a fost abordat nici în România, dl
Nicolae Toma a făcut o incursiune în publicistica eminesciană, evidenţiindu-i actualitatea,
precum şi imperativul de a fi studiată în şcoli şi la facultăţile care
pregătesc lucrători ai presei: „Perioada
cât a lucrat ca ziarist, Eminescu a făcut din „Timpul” şi alte publicaţii, la
care a colaborat, adevărate tribune de apărare a intereselor românilor din
teritoriile stăpânite de străini”. În acest context ce cere amintită
convingerea lui Mihai Eminescu: „Indiferent de frontierele care îi separau,
românii sunt populaţia autohtonă în spaţiul geografic pe care îl locuiesc”.
În jurul acestei idei au gravitat discursurile, scriitorului Vasile Tărâţeanu,
membru de onoare al Academiei Române, criticului literar Ştefan Hostiuc,
poetului şi epigramistului Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „Mihai
Eminescu”, neostenitului
activist Octavian Voronca, eruditului profesor din
Budineţ Dorin Misichevici. După cum a aprofundat Excelenţa sa, Eleonora
Moldovan, publicistica lui Eminescu nu poate fi elucidată în o oră-două, dar
important este că am incitat spiritele, că am lansat chemarea de a urma modelul
Eminescu ziaristul, atât de necesar pentru a nu ne pierde în „valul ce ne
bântuie”. Or, dacă limba română modernă o datorăm lui Eminescu, acelaşi lucru
putem spune şi despre ziaristică. Răstignirea lui Eminescu ca cea mai înaltă
conştiinţă naţională în jurnalistică şi răstignirea de astăzi a limbii române pe
pământul de unde a pornit Luceafărul literaturii române a fost punctul de
pornire a discursului iniţiat de „Zorile Bucovinei”.
O surpriză totală a fost întâlnirea cu „Eminescu ziaristul” la „Zorile Bucovinei” pentru dna Elena Condrei. Mai cu seamă că aceasta i-a fost prima intrare în redacţia unei publicaţii de limba română după ce, încă din 1989, a abandonat ziaristica, profesia ei cea dintâi. Impresionată de abordarea acestui aspect din creaţia eminesciană, oaspetele din Botoşani a relatat că editura Geea a lansat, în 2011, prima medalie consacrată Zilelor Culturii Române.
Consacratul colecţionar, Mihai Corneci, a ales să înmâneze o insignă de
valoare, cu chipul lui Eminescu, distinsului diplomat, Consulului General
Eleonora Moldovan, şi celei mai mici participante la programul de omagiere,
Veronica Andrieş, care a venit din partea grupei româneşti a grădiniţei nr. 1
din Cernăuţi cu versul eminescian „Colinde, colinde...” Mărturisitori ai
dragostei de versul lui Eminescu, recitat şi cântat, ne-au sosit din româneasca
comună Voloca. Nu doar în aceste momente festive, ci în viaţa de fiecare zi,
directorul ŞM Voloca, Gheorghe Poclitar, şefa de studii Maria Onofreiciuc,
profesorul Nicolae Mintencu osârduiesc la altarul limbii române. I-am numit
doar pe aceşti trei, pe care îi vedem la manifestările „Zorilor Bucovinei”, ei
dând imbold şi discuţiilor în jurul celui mai dureros subiect – art. 7 al legii
învăţământului, care ne exclude limba română din şcoli. Dar, neîndoielnic, în
şcoala cu un astfel de director, limba română este stăpâna tuturor membrilor
colectivului pedagogic. Cărţile de vizită ale directorului şi şefei de studii
sunt copiii lor – Ana Cristina Poclitar, elevă în clasa VIII, şi Andreea Sofia
Onofreiciuc, clasa II. Primenite în pitoreştile costume volocene, ele au dat
glas versurilor „Povestea codrului” şi „Somnoroase păsărele”. Linia melodică a
versului eminescian ne-a dăruit-o interpretul Nicolae Mintencu, gătit în cămaşă
naţională nouă, încins cu un brâu ales din „Povestea codrului”. Cu potpuriul
inspirat din lirica eminesciană, rapsodul a rotunjit mistuitorul dor ce-l făcea
să sufere pe Poet „Pe lângă plopii fără soţ”, lăsând totuşi loc şi pentru o
altă admirabilă voce, cea a lui Gică Puiu, care după liniştitoarea armonie a
„Somnoroaselor păsărele”, ne-a înflăcărat cu „Rugăciunea” pentru „ORA
ÎNVIERII”. Victoria Costinean, valorificatoare de folclor, interpretă a
cântecului popular veritabil, conducătoarea ansamblului model „Izvoraş”, celui
mai bun colectiv etnofolcloric de copii din regiune, a colindat pentru Poet cu
florile dalbe ale sufletului românesc, versurile aparţinând regretatului ei
soţ, Ştefan Costinean, pe propria-i melodie –dangăt cristalin de străvechi
clopot. Din cauza unei banale răceli, cântăreaţa Maria Dovghei a păstrat
tăcerea, dar am avut-o printre noi, precum şi pe mulţi alţi prieteni şi
confraţi de credinţă întru Eminescu.
„Arheul eminescian la Cernăuţi” – o carte pururi purtată în inimă
Cam în aceeaşi componenţă am fost întâmpinaţi la Muzeul etnografic regional
de directoarea Elena Zatulovici şi de Elena Tărâţeanu, directoarea Muzeului
„Mihai Eminescu” (în curs îndelungat de inaugurare), unde oda eminesciană a
continuat cu lansarea cărţii de interviuri „Arheul eminescian la Cernăuţi”. Ambianţa
a avut o prestanţă aparte prin prezenţa Excelenţei sale Eleonora Moldovan şi a
autoarei volumului, dna Elena Condrei. De fapt, conţinând un atotcuprinzător
interviu, doi autori împart „laurii”, dnei E. Condrei aparţinându-i întrebările
şi grija pentru editarea tirajului, iar dlui V. Tărâţeanu – răspunsurile. Nu
apare întrebarea cine a contribuit mai mult, ambii depunând partea de trudă şi
suflet fără de care ar fi fost imposibilă această carte. Intervievatul a adunat picătură cu picătură
tot ce se referă la destinul tragic al Bucovinei, la urmele și permanențele lui Eminescu în Cernăuți. Atât întrebările publicistei Elena Condrei, cât și răspunsurile intervievatului sunt o reîntoarcere în memorie, cimentând
o conversație între două personalități care cunosc multe, gândesc și aspiră în aceeași dimensiune a idealurilor naționale, pentru care Eminescu
înseamnă păstrarea identității, suportul sufletesc al
românilor din nordul Bucovinei și Basarabia. Plus la acestea,
cartea oferă un florilegiu al celor mai bune și frumoase creații ale poeților cernăuțeni, consacrate lui Eminescu. Noutatea este că
volumul e în proces de transpunere în limba ucraineană. Studenta Ana Cristina
Tărâţeanu a citit o pagină din versiunea ucraineană a traducătorului Anatol
Viere, trăitor la Colincăuţi. Anunţând că odrăsleşte ideea unui volum care să
cuprindă sudul Bucovinei ca să formeze un tot întreg cu cel al nordului, doamna
Condrei a relatat despre procesul dificil, dar plăcut, al „naşterii” ultimei
cărţi („Arheului eminescian la Cernăuţi”) din seria „Eminescu nestins” – traseu
publicistic eminescian presărat cu 12 titluri de carte, aduse în dar Muzeului „Mihai
Eminescu”, care de atâţia ani este aşteptat în Casa lui Aron Pumnul. Daruri
simbolice a înmânat şi colecţionarul Mihai Corneci. Această manifestare a fost
un prilej de a ne aminti şi de pictorul Ion Vătămăniţă, prin vernisarea
tablourilor sale inspirate din opera eminesciană, care îşi va sărbători anul
acesta jubileul octogenar. Un colţişor aparte a fost consacrat regretatului
Dumitru Covalciuc, spre care ne-am apleca încă o dată cu tristeţe.
Strunele sensibile ale sufletului moştenit de la
Eminescu ne-au fost atinse de colindul Victoriei Costinean, de recitalul
Nicoletei Strijac, elevă la Gimnaziul „Alexandru cel Bun” din Cernăuţi, de
romantica chemare a romanţei „Vino-n codru la izvorul...”, interpretată de
solistul Alexandru Tărâţeanu. Astfel, ziua de 12 ianuarie a unit energii
spirituale, deschizând drumul de flori la întâlnirea cu Ziua Naşterii Poetului
– trecutul, prezentul şi viitorul românesc al Cernăuţiului.
Maria TOACĂ
Fotografii şi video: Diana TOMA, "Zorile Bucovinei"
Pentru mai multe poze, accesaţi Facebook Zorile Bucovinei