„NOURI DE SUSPINE” DIN INIMA BUCOVINEI

„Astfel, totdeauna când gândesc la tine,

Sufletul mi-apasă nouri de suspine,

Bucovina mea!”

(Mihai Eminescu)

Inaugurate la Palatul Naţional al Românilor cu un moment-recviem pentru Dumitru Covalciuc, regretatul fiu al Bucovinei de la stingerea căruia se împlinesc 40 de zile, evenimentele din sâmbăta de 20 ianuarie au fost însoţite în toată desfăşurarea lor de elegiacele nouri de suspine ale nemuritorului vers eminescian. Or, invocând duhul de dăruire al lui Dumitru Covalciuc întru propăşirea neamului, adunaţi în jurul familiei sale, alături de distinsul diplomat, ministrul consilier Ionel Ivan şi soţia sa Mioara, nu se putea să nu ajungem cu gândul şi vorba mai departe – la istoria dramatică a ţinutului nostru.

Destinului românesc al Bucovinei i-a fost consacrată şi lansarea de carte ce a avut loc la Centrul Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuţi. Cartea „20 de ani în Siberia, Amintiri din viaţă” lăsată în manuscris de martira din Mahala şi a întregului neam românesc, Aniţa Nandriş, s-ar părea că nu mai este o noutate editorială. Premiat de Academia Română, din 1991, când a văzut pentru prima dată lumina tiparului, volumul a cunoscut şase reeditări. Însă recenta ediţie, apărută cu sprijinul primăriei Mahala şi vicepreşedintelui Centrului Cultural „Eudoxiu Hurmuzachi”, Eugen Patraş, este importantă prin faptul că a fost tipărită la Cernăuţi într-un veşmânt poligrafic deosebit, inaugurând seria cărţilor consacrate evenimentului astral din istoria românilor – Centenarul Unirii. Pe lângă prefaţa şi postfaţa lui Gheorghe Nandriş, noua ediţie cuprinde o amplă introducere semnată de consăteanul autoarei, criticul literar Ştefan Hostiuc, care a argumentat oportunitatea unei noi editări. De asemenea, sunt reproduse vechi fotografii, copii ale paginilor din manuscris şi scrisorilor Aniţei trimise acasă din Siberia. Despre valoarea artistică şi mesajul acestei cărţi fără de asemănare în literatura română au vorbit profesorul Octavian Voronca, prof. doc. Ilie Popescu, scriitorul Mircea Lutic, cercetătorul arhivelor Dragoş Olaru. Din miezul discuţiilor, copilul exilului stalinist Ilie Popescu s-a ales cu promisiunea din partea conducerii Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” că i se va sprijini reeditarea cărţii sale „Drumul spre Golgota” (coautor Ion Cozmei).

Istoricul Arcadie Moisei, învăţător emerit al Ucrainei, a prezentat volumul „Unirea Bucovinei, 1918” de Radu Economu, o lucrare care dezvăluie întregul adevăr despre cel mai impunător fragment al istoriei noastre. Vorbitorul a accentuat asupra rigorii documentare, obiectivităţii autorului privind oglindirea evenimentelor care au premers Unirea Bucovinei, precum şi recunoaşterea internaţională a Unirii. De mare însemnătate sunt anexele incluse în volum, care ilustrează documentar procesul legitimării Unirii Bucovinei, înfăptuite cu acordul etniilor conlocuitoare. Iată doar un citat din Cuvântul lui Iancu Flondor, preşedintele Consiliului Naţional Român, la întâmpinarea generalului Zadik, la 11 noiembrie 1918: „Dar, nu este dat fiinţei omeneşti de a fixa în grai viu o astfel de simţire. Numai o rugăciune fără de cuvinte, care se înalţă la ceruri, îi poate corespunde întrucâtva”.

Cele şase numere ale revistei „Septentrion literar” a Societăţii Scriitorilor Români din Cernăuţi, apărute în 2017, au fost prezentate de Dragoş Olaru şi redactorul-şef al publicaţiei, Ilie T. Zegrea. Detaliat, prin conţinutul celor patru numere ale revistei „Mesager bucovinean”, editate de redactorul-şef Ştefan Hostiuc, ne-a purtat preşedintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, Vasile Tărâţeanu, care a stat şi la cârma de moderator al întrunirii. Ambele publicaţii au fost finanţate de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni al României.

Un cuvânt aparte de felicitare din partea Consulatului General al României la Cernăuţi şi Excelenţei sale Eleonora Moldovan l-a avut consulul Edmond Neagoe, care, în aprecierile sale a început cu volumul emblematic „Unirea Bucovinei”, carte-document foarte importantă în combaterea opiniilor defăimătoare ale actului Unirii. De asemenea, diplomatul român s-a referit la ultimul număr al almanahului „Ţara Fagilor”, pe care a reuşit să-l pregătească Dumitru Covalciuc înainte de a pleca în veşnicie. Cu modestia ce-l caracterizează, dl Edmond Neagoe şi-a exprimat bucuria că a avut onoarea să colaboreze la apariţia acestui număr, iar despre cartea Aniţei Nandriş a mărturisind că a parcurs-o emoţionat până la lacrimi, ca orice român care i-a retrăit suferinţele descrise: „Destinul ei, trăit cu atâta demnitate şi curaj, este destinul ţăranului român care se poate opune lipsei de cultură, ... Ea este o învingătoare care a demonstrat că am rezistat şi vom rezista cât lumea, pentru că cu noi este Dumnezeu”.

Tipărite ambele la Cernăuţi, cartea Aniţei Nandriş şi volumul „Unirea Bucovinei” de Radu Economu n-au nevoie să treacă vama, ceea ce ne face să credem că vor ajunge fără oprelişti în casele şi în sufletele românilor noştri.

Maria TOACĂ