24 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DE CE L-AM VREA ŞI AZI PE CUZA DOMN?

24 ianuarie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

Eu fac merele şi vinul,

Ar pământul an de an,

Ştiu ce gust are pelinul,

Nu-s boier, ci sunt ţăran.

Aduc florile-n livadă,

Ciocârliile în lan,

Îmi port dorul prin baladă

Iar acum pe la Divan.

Cobora cerul pe ape

Ion Roată când vorbea,

Se trăgeau munţii aproape,

Dunărea vorbea şi ea.

Şi zvâcni codrul ca para,

Grâul tresari din somn.

Striga Roată: "Vrem cu ţara,

Noi îl vrem pe Cuza domn!"  

Ascult şi tot ascult, mai ales în jurul zilei de 24 ianuarie când România îşi sărbătoreşte Mica Unire, CUVANTUL LUI ROATĂ CĂTRE DIVAN”, aceste extraordinare versuri ale lui I.Gh. Pricop, cântate de folkistul Valeriu Penişoară, (ambii din comuna ieşeană Duda) şi mă gândesc cât de mult l-am vrea astăzi, aici la noi, pe Cuza Domn! Din paginile de istorie, dar şi din poveştile transmise de ţărani din gură în gură, se evidenţiază principalele virtuţi pentru care unificatorul Alexandru Ioan Cuza, primul domn român al Ţării Româneşti, ”om nou la legi noi”, cum l-a numit Kogălniceanu, ar fi dorit de popor în toate timpurile şi (de ce nu?) pretutindeni în lume.

Aşadar, l-am vrea pe Cuza domn pentru că: era nelacom de bani; nu iubea luxul; era milostiv; era un înfocat patriot, luptător pentru dreptate, un domn drept, care propovăduia egalitatea socială şi răsturnarea privilegiilor. Că era nelacom de bani o dovedeşte ieşirea lui din domnie fără sporirea averilor deţinute până a fi ales în fruntea ţării. Unde s-a mai pomenit astăzi un astfel de domn?!

Din descrierile contemporanilor se conturează portretul unui bărbat adorat de femei, ”cu înfăţişare plăcută şi atrăgătoare”, cu maniere distinse, aristocratice, însă care ducea un mod simplu de viaţă, nu se ţinea de tron şi chiar părea indiferent faţă de soarta sa. Stătea de vorbă cu oamenii simpli şi obişnuia să umble în haine ţărăneşti ca să poată surprinde mai uşor abuzurile şi nedreptăţile.

În privinţa milosteniei domnitorului circulă legende, dar sunt şi multe întâmplări adevărate, care arată că A.I. Cuza nu trâmbiţa despre binefacerile sale, aşa cum o fac guvernanţii de astăzi cu suita cameramanilor după ei. Pe lângă binecunoscuta descriere a lui Ion Creangă cu sărutarea obrazului ţăranului scuipat de boier, semnificativ este un caz povestit de istoricul Xenopol. Un prieten, fostul ministru Bolintineanu, fiind grav bolnav, se afla şi într-o situaţie materială precară. Ştiindu-l mândru, ca să nu-l umilească, Cuza i-a dat bani unui negustor şi l-a rugat să-i spună lui Bolintineanu că l-a înşelat odată, iar acum are mustrări de conştiinţă şi vrea să-i restituie suma.

Despre patriotismul sincer şi dragostea de Ţară vorbeşte faptul că Domnul Micii Uniri n-a ascultat de marii boieri, nici de partidele politice, sfătuindu-se direct cu poporul atunci când trebuia să ia decizii cardinale, cum a fost, bunăoară, reforma agrară. În pofida împotrivirii vehemente a marilor moşieri, a împroprietărit 40 de mii de ţărani, numele lui rămânând până azi învăluit în aureola de eliberator al ţărănimii. A realizat reforme care au înscris România în rândul statelor moderne, de importanţă majoră fiind readucerea limbii române la veşmântului ei firesc – alfabetul latin. De dragul intereselor României a renunţat la tron, acceptând destinul cu resemnarea: „Să dee Dumnezeu să-i meargă ţării mai bine fără mine decât cu mine. Să trăiască România”. În scurta-i domnie a îndeplinit neabătut dezideratele formulate de Kogălniceanu în cuvântul de salut la inaugurarea de la 5 ianuarie 1859, mai întâi ca Domn al Moldovei: ”Alegându-te pe Tine Domn în ţara noastră, noi am voit să arătăm lumii ceea ce toată ţara doreşte: la noi legi, om nou...Constituţiunea din 7 august ne însemnează o epocă nouă şi Măria Ta eşti chemat să o deschizi. Fii dar omul epocei: fă ca legea să înlocuiască arbitrarul, fă ca legea să fie tare, iar tu Măria Ta, ca Domn, fii bun şi blând, fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toţi Domnii au fost nepăsători sau răi. Nu uita că dacă 50 de deputaţi te-au ales domn, însă ai să domneşti peste 2 milioane de oameni”.

Maria TOACĂ