25 august 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

La Voloca a prins viaţă Festivalul „Pomana porcului”

29 ianuarie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

Comuna Voloca, vestită prin meşteşugul rochiilor de mireasă, îşi reîntoarce  faima obiceiurilor de odinioară prin inaugurarea, la 28 ianuarie, a Festivalului „Pomana porcului” ce încheie ciclul sărbătorilor creştine de iarnă printr-un vechi ritual – tăierea porcului, moştenit din moşi-strămoşi, pe care volocenii au hotărât să-l  readucă din nou la viaţă în tradiţia localităţii.

Deşi majoritatea oamenilor preferă să sacrifice porcul în preajma Crăciunului sau de Sfântul Vasile cel Mare, precum o făcea tata, aşa cum fac fraţii mei, mai există şi dintre acei care-şi taie godacul în ziua Sfântului Ignat, conform tradiţiei româneşti, moştenite de la strămoşii daci, la Voloca, vatră pur românească, acest obicei , numit şi „Masa porcului”,va încheia de-acum ciclul sărbătorilor de iarnă.

E o tradiţie ce-mi răvăşeşte amintiri din dulcea şi îndepărtata  copilărie, când tata împreună cu fraţii, în preajma Crăciunului, tăiau porcul. Îl lega de picior cu o frânghie, fraţii îl ţineau, iar părintele îl junghia, înfigându-i în inimă cuţitul. Urmăream, pe ascuns ritualul sacrificării animalului împreună cu sora mai mică şi-i plângeam de milă. Tata nu ne permitea să asistăm la tăierea porcului, spunând că din cauza milei, animalul moare mai greu, iar carnea nu e atât de gustoasă.

După ce îl pârlea cu paie şi îl curăţa bine, începea tranşarea şi sortarea cărnii, îl spăla, degustam şoriciul. Slănina era sărată, apoi pusă la afumat, muşchii la fel,  picioarele – la răcituri, carnea la borcane, la cârnaţi, fripturi. Fiindcă pe atunci jucării nu se prea găseau, tata curăţea bine băşica porcului, o umfla şi ne făcea minge.

Mama pregătea o oală mare şi tata o umplea cu  bucăţi de carne. Până se prăjea carnea făceam mujdei, era gata şi mămăliga. Mama scotea din putină brânză de oi sau de vacă, murături, ne aşezam cu toţi la masa porcului, înfulecând cu poftă bucatele delicioase, preparate de mama. A doua sau chiar în aceeaşi zi, duceam la cei mai apropiaţi, la vecini, rude, la săraci, o bucăţică de carne şi slănină de porc.

Când era tânăr, iar noi mici, tata Ion Nichita a lui Nicolae,  sărbătorea ziua patronului, Sfântul Ion, iar mama Rodica, Dumnezeu să-i odihnească, pregătea bucate alese foarte gustoase din carne de porc: sarmale, răcituri, chifteluţe, pârjoale, cârnaţ, friptură etc. Tata îşi invita prietenii, care veneau mascaţi. Dar până soseau oaspeţii tatei, căci veneau doar bărbaţi, degustam împreună cu mama bucatele, care mi se păreau cele mai gustoase din lume. Şi cu toate că ştiam că sunt prietenii tatei, printre care şi unchiul Toader Zaharciuc, fratele mamei, când îi vedeam cântând „Malanca” la geam, cu măşti pe faţă şi cojoace îmbrăcate pe dos, de frică, căci mi se păreau  prea înfiorători, mă ascundeam pe cuptor. Scoteam de acolo doar căpșorul şi-i urmăream, ascultând  cu interes discuţiile lor. Coboram abia după ce plecau. Acele momente ce încheiau feeria sărbătorilor de iarnă cu alaiul „Mălăncii” mi se păreau divine, rupte din basme.

Nu există sacrificarea, masa porcului, fără  ţuică, rachiu şi vin roşu. După terminarea tăierii, sortării, preparării cărnii, antreprenorul Vitalie Onofreiciuc şi primarul satului i-a invitat la masă pe toți oamenii care au ajutat la tăierea şi prepararea cărnii. Felul de mâncare tradițional, numit „Pomana porcului”,  obținut prin prăjirea bucăților de carne: mușchi, ficat, slănină, coastă, falcă, reprezentând toate părțile animalului sacrificat,  a fost servit cu mămăligă, murături, ţuică şi vin.  Astfel au sărbătorit duminica precedentă volocenii, ca de obicei,  cu sprijinul antreprenorului Vitalie Onofreiciuc, îndrumaţi de Valentin Hlopina, primarul comunei, ajutat de subalternul său Valentin Golovaci, de Ion Semeniuc, şeful Casei de Cultură, Ion Bodnar, conducătorul artistic al Ansamblului  de instrumente populare „Trandafir”, de alţi gospodari ai localităţii, care au cumpărat un porc gras de peste 200 de kg, sacrificându-l şi servindu-i pe toţi consătenii prezenţi la festival. N-a lipsit nici de data aceasta octogenarul Ionică Semeniuc, nici rapsodul Nicolae Mintencu.

Masa, în jurul căreia s-au adunat gospodari şi gospodine, a fost servită afară, lângă pomul de Crăciun, sub acordurile vestitei fanfare din Voloca, voloceniii gustând carnea proaspăt preparată la ceaun cu mămăligă,  cartofi prăjiţi,  la disert savurând umorul celui mai vestit umorist al comunei, Marin Mintencu, care a poposit la masa porcului cu un „Pluguşor” tras de boi plăvani, semănând voie bună şi veselie. Pe această undă optimistă românii din Voloca au încheiat sărbătorile de iarnă.

Felicia NICHITA-TOMA

Foto: Nicolae HAUCA