06 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DULCEA BUCOVINĂ – MULŢI AU RÂVNIT-O ŞI AU ASUPRIT-O

3 februarie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

SAGA UNUI ROMÂN DESCHIABURIT, AJUNS ÎN „RAIUL” BOLŞEVIC

DULCEA BUCOVINĂ – MULŢI AU RÂVNIT-O ŞI AU ASUPRIT-O

Amară a fost şi mai este soarta românului statornicită de vitregiile istoriei în calea răului. Or, nu de puţin curaj şi cutezanţă au avut nevoie românii autohtoni, trăitori de veacuri ai acestor meleaguri străbune, după ce Austro-Ungaria, în 1774, a rupt o bucată din trupul Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare, ca s-o numească apoi ducatul Bucovina. Mulţi au râvnit-o şi au asuprit-o. Iar bietul român, numai bine a scăpat de o asuprire şi a năvălit alta, şi mai aspră, distrugătoare de neam - „eliberarea” din 1940, 1944 de către sovietici.

Ca şi majoritatea românilor, rupţi de la sânul Ţării, familia lui Dumitru Macreniuc din Crasna Putnei a avut de suferit în consecinţa „eliberării” forţate a ţinutului. Născut la 7 octombrie 1942, Dumitru nu avea nici doi anişori, când, împreună cu familia, s-a trezit în altă ţară străină, cu o nouă orânduire, în care valorile creştine şi morale, în care au fost educaţi românii băştinaşi, deveneau crime de stat, iar ei  - „duşmani” ai noii puteri, instaurate pe sânge şi moarte, pe osemintele martirilor ce s-au sacrificat pentru credinţă, neam şi ţară.

Anii grei de după război i-au marcat într-o lumină cenuşie copilăria, lipsită de sprijinul şi iubirea părintelui, nevoit să se refugieze în România. Nicicând nu i-a putut vedea cu ochi buni pe aceşti noi cârmuitori, care l-au despărţit de iubitul său tată pentru o perioadă de 22 de ani, când  avea cel mai mult nevoie de sprijinul şi ajutorul lui. Ambii săi părinţi erau din familii de gospodari harnici şi înstăriţi de pe Valea Siretului, numite de noua putere instaurată „chiaburi” şi trebuiau desproprietărite, distruse.

Deşi au trecut de atunci zeci de ani şi multă apă şi jale a spălat Siretul, rănile durerii încă mai sângerează în  inima lui Dumitru Macreniuc: „Tata Constantin era fiul lui Iachim Macreniuc, gospodar de frunte al Crasnei. Bunelul Iachim era pădurar la boierul Ilschi. Iar mama Ana, fiica lui Sofron Dragun, se trăgea dintr-o familie de gospodari bine aşezaţi în Crasna Putnei. Tata, fiind harnic de rupea pământul, nu şagă, avea mai multe funcţii şi îndeletniciri – era dulgher, angajat cu măsurarea pământului şi instructor la premilitari. După ce au venit ruşii, toţi cei care s-au aflat în serviciul administraţiei româneşti erau deportaţi, arcăniţi de slugoii nou puteri şi duşi la munci silnice, iar care se împotriveau,  erau împuşcaţi, întemniţaţi. Tare se mai temea tata să nu vină şi după el…”.

Felicia NICHITA-TOMA

(Va urma)