06 aprilie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

DURERILE, BUCURIILE ŞI SPERANŢELE LOR BAT ÎN UNISON CU DRAGOSTEA DE GRAI, NEAM ŞI ŢARĂ

27 iunie 2013 р. | Categorie: Istoria neamului

Iordăneştenii au fost  şi au rămas printre primii

Iordăneştenii, care cu ardoare îşi iubesc plaiul străbun, păstrează cu sacralitate datinile,  credinţa şi obiceiurile strămoşeşti, au fost printre primii de pe Valea Siretului, care au insistat să obţină, în 1885, în timpul dominaţiei habsburgice, introducerea limbii române ca limbă de studiu în şcoală şi în documentele oficiale. Şi tot Iordăneştiul a fost primul sat din raionul Hliboca (Adâncata),  în care româna a obţinut statut de limbă regională, conform Legii cu privire la funcţionarea limbilor în Ucraina,  Or, pentru a câta oară, aceşti vrednici urmaşi ai lui Ştefan cel Mare au demonstrat un adevărat exemplu de unitate şi demnitate naţională, luptând cu dârzenie şi apărându-şi vehement Limba Maternă şi NEAMUL.

Prilejuită de sărbătorirea celor 435 de ani de la prima atestare documentară, cu toate că satul este considerat mult mai vechi, s-a desfăşurat şi lansarea monografiei – „File din istoria Iordăneştiului”, la alcătuirea căreia şi-au adus aportul iordăneştenii Nicolae Şapcă, redactorul-şef al ziarului raional „Monitorul de Hliboca, Ciprian Bojescu din Suceava şi oprişăneanul, scriitorul Dumitru Covalciuc.

Or, lunea precedentă, în Ziua Sfântului Duh, bucuriile sătenilor au fost dublate şi de sărbătorirea  hramului bisericii. Mai toţi iordăneştenii, durerile, bucuriile şi speranţele cărora bat în unison cu dragostea de Grai şi Ţară, au fost prezenţi la această impresionabilă sărbătoare a neamului, organizată de cel mai destoinic gospodar al satului – primarul Gheorghe Lutic. Suflul patriotic, inspirat de vocile membrilor Corului „Fiii Arboroasei”, dirijaţi cu măiestrie de preotul Vasile Pojoga, i-a copleşiţi până la lacrimi, nelăsându-i indiferenţi nici pe tinerii, nici pe vârstnicii prezenţi la manifestare, în deosebi, piesa muzicală „Noi suntem fiii Arboroasei” (versuri de Nicolae Şapcă, muzică de Vasile Pojoga) ce a devenit imnul satului.

Iordăneşti, această frumoasă şi pitorească localitate de vrednici români de pe Valea Siretului, atestată documentar, conform cronicilor, încă din timpurile lui Alexandru cel Bun, când, împreună cu Stârcea, a fost dăruită de domnitor Mănăstirii Bistriţa,  în prezent se numără printre primele sate din raionul Hliboca (Adâncata),  în care româna a obţinut statut de limbă regională.  Mai mult ca atât, deputaţii locali, împreună cu primarul şi reprezentanţii primăriei au început activ munca de implementare a Legii cu privire la funcţionarea limbilor în Ucraina. În fond, după cum a ţinut să-i informeze pe cei prezenţi la sărbătoarea satului domnul Gheorghe Lutic, primii paşi în această direcţie au fost de acum întreprinşi – denumirile străzilor sunt scrise  şi în ucraineană, şi în română, a fost elaborată stema localităţii ce reprezintă spice de grâu ce  simbolizează munca şi roadele ei, Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ocrotitorii  Iordăneştiului, mioara -  oieritul (caşul afumat şi urda), moara – cel mai vechi simbol al satului, care a fost una dintre primele în raion. A fost adoptată şi hotărârea privind drapelul satului, care urmează să fie în curând cusut şi va avea trei culori – verde, ceea ce simbolizează belşugul şi speranţa, galbenul ce se asociază cu măreţia şi bogăţia, albastrul – simbolul renaşterii. Iar frunzele de tei de pe drapel şi simbolică, întruchipează Duminica Mare, credinţa.

Monografia ”File din istoria Iordăneştiului” - visul de decenii al românilor băştinaşi

Însă cea mai veche stemă a satului, conform afirmărilor lui D. Covalciuc, unul din coautorii cărţii, care s-a rezumat doar la evenimentele de până la 1944, a fost grebla şi îmblăciul, deşi ultimul nu se mai foloseşte în agricultură. Vorbitorul a stăruit să concretizeze care a fost rolul bisericii şi şcolii, specificând că s-a urmărit încă de la începuturi ca în acest sat românesc să fie trimişi directori şi învăţători ucraineni de naţionalitate,  care n-au reuşit însă să ucrainizeze populaţia. S-au românizat ei, trăind în Iordăneşti.

Adunate între copertele monografiei au fost şi personalităţile marcante ale satului, printre care şi păstorii spirituali ai Iordăneştiului –  T. Sauciuc-Savianu, membru al Societăţii „Arboroasa”, condusă de Ciprian Porumbescu,  Constantin Vlad, boierul Modest cavaler de Grigorcea, care a avut cel mai important rol în înălţarea bisericii locale, vornicii Gheorghe Bilan şi Ioan Carp, bunelul actualului primar.

Apropo de adevăr, ideea alcătuirii unei monografii a satului a apărut încă pe timpul primariatului lui Florea Şapcă, iar îndemnul a venit de la Ciprian Bojescu, originar din Iordăneşti, care a mărturisit că apariţia monografiei a necesitat sacrificii şi o muncă titanică timp de doi ani în Arhivele de Stat din Cernăuţi şi Suceava,  pinionul de bază fiind actualul primar, care i-a susţinut şi ajutat, coautorul opinând pentru înfrăţirea celor două sate – Iordăneşti şi Stupca, unde îşi doarme somnul  de veci marele compozitor român Ciprian Porumbescu, autorul celebrei  „Balade”, care a locuit şi a activat şi în această comună de pe Valea Siretului.

Referindu-se la alcătuirea monografiei satului, care are 600 de pagini, dl Nicolae Şapcă a  recunoscut că, din lipsă de documente, a spicuit mărturisirile oamenilor din ultimii 70 de ani,  sensibilizând că personal i-a revenit o perioadă nu mai uşoară decât cea de până la 1944, cercetată şi adunată în paginile cărţii de Dumitru Covalciuc şi Ciprian Bojescu – sovietică şi cea a Ucrainei independente, când a început colectivizarea, distrugerea primăriei din Iordăneşti, apoi renaşterea din timpul aşa-numitului socialism dezvoltat, iar în anii 2000-2001, au reuşit, cu un grup de gospodari din sat, să readucă în localitate sediul primăriei.

Ex-primarul Florea Şapcă, directorul ŞM nr.1 din Iordăneşti, profesor de istorie, consilier editorial al monografiei, s-a referit la un moment important de realizare a visului ce îl obseda de 16 ani, când s-au descoperit documente ce atestau doar vârsta de 250 de ani a Iordăneştiului, evocând timpurile dificile ale creării primăriei.

Cu prilejul aniversării a 435-a de la prima atestare a Iordăneştiului şi pentru merite deosebite în dezvoltarea social-economică şi culturală a satului, cu Diplome de onoare au fost desemnaţi de către primarul Gheorghe Lutic şi secretara primăriei, Marina Saviuc, cei mai activi iordăneşteni.

Clipe de neuitat, legănate pe valuri de cântec şi dor

Cu bucurie şi sufletul încărcat de emoţii revine în satul natal, cu oameni gospodari şi copii talentaţi, dl Mihai Bojescu, locţiitor al şefului Administraţiei Raionale de Stat, care e ferm convins că se va stabili o altă cifră mai veche ce atestă vechimea Iordăneştiului,  căci cea de 435 de ani încă nu e „bătută în cuie”. Şi cu toate că gospodăriile iordăneştenilor sunt mai modeste decât ale volocenilor, însă inimile lor sunt pline de dragoste faţă de tradiţii, obiceiuri, faţă de limba maternă,  iar  norocul le-a zâmbit cu primari sufletişti, gospodari şi buni conducători.

Mentor de o elevată  înţelepciune,  apostol spiritual al baştinei, pasiune de care nu s-a decis, ea fiindu-i crezul de o viaţă, eruditul scriitor şi traducător Mircea Lutic, la revedere cu glia străbună, cu scumpii săi consăteni, e cuprins de un fior cutremurător al dragostei pentru baştina care l-a născut, sincer mărturisind că aici se simte mai aproape de Dumnezeu, fiindcă are convingerea că Dumnezeul  românilor trăieşte la Iordăneşti, mai umblă şi azi pe pământ. Iar acel pământ al satului său natal e însăşi inima scriitorului. După o izbucnire divină din acea zi, după cum s-a destăinuit, a scris, printre alte versuri, consacrate satului natal, un sonet, pe care l-a citit consătenilor cu tremurul întregii sale fiinţe, încheindu-şi discursul cu un poem mai vechi, dedicat tot gliei străbune.

Cuvinte de felicitare şi apreciere au adresat Vasile Bâcu, preşedintele Societăţii „M. Eminescu”, Alexandru Lutic din Canada, Ioana Cârciu, care de peste 30 de ani activează ca profesoară de engleză şi locuieşte în  Edineţ, Republica Moldova, însă, după cum personal a recunoscut, sufletul i-a rămas la Iordăneşti.

Voia bună şi veselia au adus-o, prin melodioase cântece populare, câţiva tineri din Iordăneşti, printre care şi talentata Mariana Lutic. Clipe de neuitat, legănate pe valuri de cântec şi dor, le-a dăruit iordăneştenilor cunoscuta şi îndrăgita cântăreaţă Adriana Bucevschi din România, care a sosit la Iordăneşti cu „orchestra în poşetă”, fiind  sponsorizată de generosul întreprinzător Traian Dârda,  aducându-ne bucurii în suflete prin perlele muzicale inedite din noul său album „Voie bună fac când vreau”. 

Felicia NICHITA-TOMA

Fotografii de Nicolae HAUCA