18 septembrie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

ANUL 2023 SĂ NU FIE UNUL AL EXECUŢIEI LIMBII ROMÂNE

8 februarie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

Au trecut ca un val acele timpuri frumoase, când  în Cernăuţi puteai auzi vorbindu-se liber în câteva limbi – fiecare etnie în graiul său, toate convieţuind în armonie, respect şi înţelegere. Acum suntem priviţi ca nişte ciori albe, ca nişte spini în ochii vecinilor ucraineni, care nu suportă că vorbim în română –  unii ne insultă, catalogându-ne „separatişti”, alţii  nu ratează şansa să ne amintească că trăim  în Ucraina, recomandându-ne „galant” că,  dacă dorim să vorbim în altă limbă, nu avem decât s-o facem acasă, la bucătărie, sau putem chiar pleca în România. Au uitat, probabil, un lucru: noi suntem la noi Acasă, n-am căzut de undeva de pe aiurea peste noapte. Mărul discordiei a fost aruncat de Ministerul Învăţământ şi Ştiinţă al Ucrainei, mai concret, prin drasticul articol nr.7, din cauza căruia Ucraina s-a certat cu toţi vecinii care au susţinut-o în cursul ei european.

 Poziţia „prietenească” a unor reprezentanţi ai presei de limbă ucraineană faţă de românii autohtoni, care doresc să înveţe în limba strămoşească o cunoaştem deja, ar fi fost normal ca măcar scriitorii ucraineni vârstnici, prieteni ai literaţilor români, să-şi fi spus înţeleptul cuvânt în apărarea confraţilor de condei…

Or, atitudinea „prietenească” se simte deja peste tot, încât bietul român se teme să deschidă gura şi să vorbească în limba română. După cum a conştientizat un dascăl, în cadrul cursurilor de perfecţionare a cunoştinţelor profesorilor de istorie, unde pedagogii români discutau între ei în rusă şi ucraineană, ca nu cumva să se ştie că-s români, un lector universitar şi-a demonstrat deschis „prietenia”, indignat de „nemulţumirea” românilor din ţinut, care,  „în pofida faptului cât face statul ucrainean pentru  ei,  tot nu le place”. Da, face mult, mai ales în ultimul timp s-a făcut simţită această părintească grijă a statului ucrainean, de când se micşorează vertiginos şcolile cu limba română de predare. Acum vom prospera în această direcţie şi mai mult prin noua Lege a învăţământului, care, „ţinându-se cont de  recomandările Comisiei de la Veneţia, va fi implementată”, după cum a accentuat ministrul învăţământului L. Grinevici, din 2023.

Acelaşi profesor de istorie a mărturisit că implementarea noii Legi a învăţământului în şcolile cu limba română de predare  în Ucraina a început cu ani în urmă, odată cu predarea în ucraineană a unor disciplini, numărul cărora sporeşte din an în an. Bunăoară, istoria în clasele a 10-11 de câţiva ani se predă în ucraineană,  nici manualele nu sunt traduse în română.  Dumnealui, având o bogată experienţă de muncă, cu toate că manualele sunt în ucraineană, le predă elevilor în română, însă este mereu criticat şi verificat de metodiştii din raion care îi „recomandă” să se hotărască, în sfârşit, şi să le citească copiilor în ucraineană, precum „o fac alţi dascăli mai tineri, dar deştepţi, care doresc ca elevii să aibă cunoştinţe temeinice”. Ba mai mult, se găsesc şi dintre acei profesori, care benevol, din propria iniţiativă, le predau şcolarilor din clasele superioare în ucraineană istoria, şi nu numai… Un profesor, considerat de cei de la direcţia de învăţământ „unul dintre cei mai buni”, chiar i-a reproşat experimentatului dascăl: „Mai bine le citesc istoria în ucraineană şi elevilor din clasa a 9-a, decât în română, căci mai bine înţeleg”. 

Dacă se continuă în asemenea mod, anul 2023 poate fi unul al execuţiei limbii române. De altfel, ştiind ce se întâmplă pe viu în şcolile noastre, cum au fost profesorii preîntâmpinaţi şi speriaţi cu concedierea pentru a nu participa la pichetarea din 17 octombrie precedent a administraţiei regionale, pentru a-şi apăra limba de la moarte, ne vine greu să împărtăşim speranţa că amânarea până în 2023 a implementării Legii Învăţământului în Ucraina reflectă angajamentul asumat al conducerii Ucrainei de a soluţiona aspectele legate de impactul respectivei legi asupra etnicilor români.

Felicia NICHITA-TOMA