08 decembrie 2019
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SĂ CÂNTĂM ŞI SĂ DANSĂM E PREA PUŢIN, MAI TREBUIE SĂ NE DOARĂ INIMA ŞI PENTRU SUFLETUL NOSTRU – LIMBA ROMÂNĂ

30 iunie 2013 р. | Categorie: Limba noastră cea română

Ne-am deprins cu faptul că la toţi ne place lauda, iar adevărul nu prea. Şi dacă nimeni nu ne observă meritele, atunci – laudă-mă gură că ţi-oi da friptură. Nu ne întrebăm: avem cu ce ne lăuda? Iar dacă, nu dă, Doamne, cineva să ne critice, devine duşmanul nostru de moarte. N-aş fi sinceră dacă aş afirma că îmi place critica. Dar cui îi place? Laudele... cât încape, nu se satură nimeni de ele. Şi-apoi un om deştept şi înţelept învaţă din critică, dar nu din laudă.

 Îmi amintesc de o mare supărare. Adevărul e că am fost criticaţi  la un respectabil jubileu, cu doi ani în urmă, când ziarul nostru şi-a sărbătorit cea de-a 70-a aniversare de la prima sa apariţie. Ne-am bucurat atunci de laudele cititorilor şi oaspeţilor prezenţi la manifestare, însă ne-a întristat mult ecourile  a trei oameni, chestionaţi de un canal TV privat. Primul, Ion Siminiuc din Hrişăuţii Volocii, a spus că-i place foarte mult ziarul, însă nu se ştie din ce cauză am încetat să publicăm programa de televiziune a canalului „Bucovina”, o altă persoană a afirmat că dăm prea multe informaţii din Internet şi puţine de tot din regiune şi ţară, a treia – că totul ce publică „ZORILE  BUCOVINEI” e de-acum cunoscut.  Când cititorii au început să ne sune din toate colţurile ţinutului, să ne informeze cum că am fost criticaţi, desigur, ne-am supărat, după cum e şi firesc. Şi cu toate că laudele ne bucură, iar adevărul ne supără, am înţeles că în primele două cazuri oamenii au avut dreptate. Am corectat greşelile – am reluat publicarea programei TV „Bucovina”,  plasăm în paginile publicaţiei articole şi diverse materiale bogate în conţinut din regiune şi ţară, care nu apar şi în alte ziare de limba română din regiune, rămânându-le criticilor recunoscători că ne-au indicat calea cea dreaptă. Or, critica e supărăcioasă, dar sănătoasă. Am învăţat şi o lecţie bună de viaţă – nu lăuda pe cine  nu merită, ci spune adevărul, chiar dacă nu place şi doare. Clar lucru, când spui adevărul îţi faci şi duşmani, dar tuturor, oricum, nu le poţi intra în voie, nu le poţi fi prieten. Iar omul deştept, după cum am mai spus-o, chiar dacă se va supăra, înţelegând că am spus un pur adevăr, nu va deveni nicicând duşmanul nostru.

Nu le-a plăcut unora nici un articol recent apărut. Şi pare-se sunt oameni deştepţi. Atunci de ce le plac laudele, dar de ce nu şi adevărul? Şi nu e nevoie să vâslim prea departe şi din toate puterile pentru a goli adevărul, căci nu avem deloc cu ce ne lăuda. Doar să cântăm şi să dansăm e prea puţin, mai trebuie să ne doară inima şi pentru sufletul nostru – Limba Română. E lăudabil faptul că-l avem pe Eminescu la Cernăuţi, Noua Suliţă, Herţa şi Hliboca, că-l vom avea şi la Storojineţ, dar peste câţiva ani cine va pune la bustul lui o floare dacă va scădea atât de vertiginos, ca în ultimii ani, numărul elevilor şi şcolilor cu limba română de predare?

De exemplu, în 2004 în nordul Bucovinei erau 87 de şcoli cu predarea în limba română şi 18 şcoli mixte (ucraineano-române), 28 de grădiniţe româneşti.

În 2009/2010 în regiunea Cernăuţi activau 76 de şcoli cu limba română de predare, în care învăţau 18 mii 88  de elevi, şi 13 – mixte (ucraineano-române, 2040-ucraineni şi 3902-români).

În 2010/2011 existau 74 de instituţii medii de învăţământ, în care predarea se efectua în limba lui Eminescu, unde studiau 13 mii 282 de elevi. Tot atunci funcţionau 47 de instituţii preşcolare româneşti, în care erau 2 mii 80 de micuţi, iar 5 – mixte (ucraineano-române – 317 copii ucraineni şi 174 - români).

În general, în regiunea Cernăuţi, în 2011, învăţau în limba ucraineană 82,1% de elevi, şi 17,4% – în limba română.

În 2012/2013 activează 70 de şcoli de cultură generală cu limba română de predare, în care studiază 12 mii 641 de elevi, şi 15 – mixte (ucraineano-române), 9 dintre care funcţionează în raionul Noua Suliţă, în care 1 mie 299 de copii  sunt instruiţi în limba ucraineană şi 2.554 – în română,

În ţinut, în prezent,  în limba ucraineană învaţă 83,2% de elevi, şi 16,3% - în limba română.

Astfel, timp de doar trei ani, din 76 de şcoli româneşti au rămas doar 70, din 18 mii 88  de elevi  au rămas  12 mii 641 de şcolari, iar timp de doar  9 ani s-a redus cu 17 numărul şcolilor cu limba română de predare.

Dacă numărul şcolilor româneşti din ţinut se reduce cu o asemenea rapiditate, iar cele medii mixte peste doi-trei ani vor fi de-acum total ucrainizate, e posibil ca peste câţiva ani să nu mai aibă cine se închina la monumentele  şi busturile lui M. Eminescu. Şi aceasta se întâmplă în timp ce suntem protejaţi de Legea Ucrainei „Cu privire la principiile politicii de stat în domeniul limbilor”. Pentru noi, ROMÂNII  din nordul Bucovinei, ea e o şansă de păstrare şi perpetuare a graiului matern, dar trebuie s-o îndeplinim. Cu regret, constat că a trecut aproape un an de la adoptarea legii respective, însă conducătorii multor sate au frică să o aplice în practică. Vă amintim cu tristeţe că doar câteva localităţi din ţinut – Tărăsăuţi, Iordăneşti, Voloca, Ciudei, Pătrăuţii de Jos, Mahala, Igeşti, Suceveni, Oprişeni, Ţinutul Herţa,  Ropcea –  au îndeplinit litera legii, acordându-i românei statutul de limbă regională.  Dar ce aşteaptă celelalte sate româneşti din nordul Bucovinei? De ce nu se grăbesc să-şi apere drepturile şi limba strămoşilor?

 Or, cifrele, sunt o statistică mai mult decât alarmantă ce trebuie să ne pună în gardă. Şi-atunci mai avem cu ce ne lăuda şi de ce ne supăra? Haide-ţi, dragi români, prieteni şi lideri ai societăţilor culturale, să uităm de supărări, de frică,  unindu-ne în cuget şi simţire românească pentru a ne salva Graiul şi Neamul.

Felicia NICHITA-TOMA