11 aprilie 2021
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

O MAMĂ DEOSEBITĂ, O PROFESOARĂ MINUNATĂ

9 iulie 2013 р. | Categorie: Românii de pretutindeni

Nu demult, întâmplător, am recitit poeziile lui Grigore Vieru, care mi-au amintit de vatra strămoșească, de limba noastră cea dulce și melodioasă, de Patria-mamă, de mama - ființa dragă şi gingaşă…. Toate acestea m-au  determinat să scriu acest articol, nu în ultimul rând, la îndemnul soțului meu, care mereu îmi tot spune: „Diana, trebuie sa scrii ceva, trebuie să-ți așterni ideile pe hârtie, nu-ți irosi talentul…” De fapt, încerc şi eu câte odată să-mi expun ideile în practică, dar nu știu cât reușesc. Am avut un articol publicat în ziarul „Libertatea” (un ziar al românilor din Banatul Sârbesc). Revenind la subiectul sus-amintit, îmi este mult mai greu să-mi adun ideile, pentru că este vorba de o persoană foarte apropiată şi dragă mie, o persoană blândă, tare de caracter, iubitoare, veselă, înțeleaptă, drăgăstoasă, puternică, descurcăreață, plină de energie pozitivă, cu un caracter perseverent și lista ar putea continua cu multe alte adjective la superlativ.

Dar mai întâi de toate este o mamă deosebită, o soție devotată, o bunică iubitoare, o soră atentă, o fiică grijulie, o prietenă neprețuită. Le spun toate acestea pentru că o cunosc, este vorba de Mama mea, Maria Jalbă (Bosovici) - o ființă aparte, care pe data de 30 iunie a adăugat la cununa vieții al 60-lea trandafir. Îmi pare rău că, din păcate, nu ne-am reunit cu toții la acest eveniment, dar sunt sigură, şi promit, că la următoarea aniversare vom fi cu toții împreună. Aș dori prin intermediul acestui ziar (pe care, datorită tehnologiei moderne, noi, cei plecați în străinătate, avem prilejul să-l citim de fiecare dată cu mare plăcere) sa-i mulțumesc mamei mele pentru toți anii, în care mi-a fost alăturea şi la bine, şi la greu, pentru sprijinul acordat, pentru răbdarea ce a avut-o cu noi - copiii ei, pentru clipele vesele și mai puțin vesele trăite împreună, pentru învățămintele oferite, pentru relația ce o întreţinem în continuare, pentru sfaturile acordate referitor la profesie, la muncă… Îți mulţumesc, dragă mamă, pentru că exişti. Scumpa mea îți  doresc ca bucuria să-ţi încălzească ochii, fericirea sa-ți lumineze calea, sănătatea să nu te părăsească niciodată, și să te poarte la a suta aniversare. Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dăruit o mamă atât de bună, o prietenă și soție neprețuită. Îl rugăm să ne ajute să putem trai alături încă mulți, mulți ani de acum înainte. La mulți ani dragă mamă!

Dar, aș mai vrea să amintesc, nu pentru că este mama mea, sunt sigură că aceasta pot s-o spună zeci de generații, că Dumneaei este o profesoară foarte bună, care mi-a insuflat şi mie această dragoste fața de profesia dată. Sunt mândră că mi- am ales profesia de dascăl și multe am învățat de la Ea, de la Mama Mea. Îmi aduc aminte cum făceam naveta din Boian la Priprutia și mai tot timpul mă întreba: „Te-ai pregătit de ore? Cum o să ţii lecţia?” Se interesa ce metode noi sau cum o să predau cutare ori cutare temă. Deşi a fost o profesoară severă, are un suflet mare, e foarte corectă. Venea pe neprins de veste la mine la ore, mă critica dacă meritam, primeam şi sfaturi folositoare… Toate acestea m-au ajutat să mă formez ca Dascăl, ca Om, ca Fiică. Multe sfaturi am primit de la Ea referitor la organizarea orelor deschise,  a activităţilor extrașcolare.

Vreau să-i mulţumesc pentru că a fost şi este o profesoară minunata, pentru că, paralel cu misiunea de dascăl, a  fost şi mentor, sfătuitor, părinte, susţinător, îndrumător, organizator de evenimente. Îndeplinea toate acestea cu o naturaleţe şi o dăruire pe care le preţuiesc chiar şi acum, când timpul şi-a pus amprenta pe amintiri. Îţi sunt recunoscătoare din suflet. Mi se umple inima de bucurie, când mulți din foștii elevi, prin intermediul Internetului mă tot întreabă de Mama mea. Mulți din ei au numai cuvinte de laudă şi respect. Dna Maria Jalbă a fost şi va rămâne o profesoară corectă, stimată, apreciată - iată doar câteva din aprecierile foștilor elevi. Ce mult mi-aș dori ca să am şi eu parte de astfel de cuvinte în viitor. Sunt convinsă, că trebuie să depun multă muncă, efort, sacrificiu, trebuie să te naști cu calitățile unui dascăl adevărat. Roadele se strâng toamna, iar eu sunt la început de carieră, poate, peste ani, o să fiu apreciată la fel ca mama mea. E o satisfacție enormă să vezi cum foștii tăi elevi te admiră, te respectă, te iubesc, îşi amintesc de tine. Din păcate, elevii de azi nu mai sunt ca cei de cândva, adică cu bunul simț, cu respect, totul s-a modernizat, europenizat… Îi am în vedere pe cei de aici, din Banatul Sârbesc. Totuși multe depind de noi, profesorii, cum le insuflăm dragostea față de neam, de limbă, de părinți, de prieteni și, desigur, depinde foarte mult de cei 7 ani de acasă. Promit, dragă mamă, să nu te dezamăgesc nicicând atât pe plan profesional, cât și ca fiică.

Anume poeziile lui Grigore Vieru ne-au făcut să ne amintim cu toții de mamele noastre şi să ne dăm seama că, într-adevăr, ele ne-au dat viață, ne-au educat, ne-au învățat să deosebim binele de rău, dar și noi, la rândul nostru, trebuie să le acordăm atenție, grijă, să le dăruim bucurii, să știm la timp să le ajutăm, să le împărtășim durerile și bucuriile, să le mulțumim, să le alinăm supărările şi neliniștea. Pentru fiecare din noi ele sunt şi vor fi mereu întregul univers.

În încheiere aș vrea să menționez că oriunde s-ar afla omul, el își amintește de pământul natal, de casa și de glia strămoșească, de chipul mamei. Mama în viața omului deține vârful emoțiilor, aşa cum scrie Grigore Vieru: „Mama,/Tu eşti patria mea!/Creştetul tău/Vârful muntelui/Acoperit cu nea./Ochii tăi/Mări albastre./Palmele tale/Arăturile noastre.”

Diana JALBĂ-AGADISAN, Nicolinţ, Serbia