LEGENDARUL STEJAR DIN CODRII COSMINULUI RESPIRĂ CU DUHUL LUI ŞTEFAN CEL MARE

Trecută prin foc şi sabie, trădată, prădată, cotropită, împărţită şi anexată, Bucovina, Ţara de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare a răbdat în tăcere jugul mai multor imperii, pătimitor trecutul într-un oftat încape.  Limba şi credinţa mai sunt sfetnicii ce ne mângâie şi ne alină soarta zbuciumată.

În Luminata Sărbătoare a Învierii, a doua zi de Paşti,  dangătul clopotelor  bisericilor noastre au vibrat şi prin cântările divine ale evlaviei,  iubirii creştine,  a coriştilor de la Biserica din Voloca, dirijaţi de vrednicul Ion Bodnar, înălțând slavă celui ce  a Înviat din morţi pentru viaţa veşnică, dar  şi eroilor ce s-au jertfit pentru Neam şi Ţară, amintirea cărora va trăi în sufletul urmaşilor atâta timp, cât va dăinui pe acest picior de plai stefanian neamul românesc.

Deşi timpul nemilos mătură totul în calea lui,  şterge orice urmă, geana argintie a Codrilor Cosminului tăinuieşte în paginile istoriei noastre zbuciumate glorii ce nu apun nici cu scurgerea vertiginoasă a timpului, precum glorioasa bătălie, repurtată la 26 octombrie 1497 de vitejii arcaşi ai lui Ştefan cel Mare. Or, când mugurii cântă în armonii divine simfonia primăverii, pădurea vuieşte prin şoapte şi îngână chemarea arcaşilor ce s-au jertfit apărând pământul străbun,  credinţa, limba şi hotarele Ţării, românii din acest colţ împătimit de Ţară  se adună tradiţional îndemnaţi de  cucernicul protopop Ion Gorda, a doua zi de Paşti, în inima Codrilor Cosminului, lângă legendarul Stejar al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt,  la un moment de reculegere.

Printr-un serviciu liturgic divin întru amintirea celor ce străjuiesc acest pământ, la altarul neamului, lângă  crucea ridicată din iniţiativa regretatului arborosean Dumitru Covalciuc, au înălţat rugăciuni pentru străbuni, preoţii Ion Gorda, protopop de Hliboca, paroh la Biserica „Sfântul Nicolae” din Voloca, Dumitru Tocar, parohul Bisericii „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” din Hruşăuţi, Pavel Paulencu, paroh al Bisericii din Horecea, Marian Golovaci, paroh la Biserica din Horbova.

Acum, când creştinii se roagă la sfintele altare, acest pământ străbun respiră  cu duhul lui Ştefan cel Mare, apărătorul creştinătăţii. De altfel, dragostea creştină, iubirea de neam i-a adunat cu mic şi mare pe românii din această margine de Ţară în jurul părintelui Ion Gorda la acest stejar legendar  din codrii seculari ce mai poartă paşii viteazului şi credinciosului Voievod, ai vitejilor lui oşteni, care ne-au apărat meleagurile străbune, credinţa, neamul şi Ţara.

Cu daru-i haric, cucernicul paroh Ion Gorda, protopop de Hliboca, a  evocat însemnătatea Sărbătorii Sărbătorilor, biruinţa binelui asupra răului, glorificând vitejia neînfricatului Voievod ce a apărat ţara de venetici şi năvălitori:  „Nu facem politică, ci ne rugăm pentru sufletele arcaşilor lui Ştefan cel Mare, căci şi ei  aveau bucuria Paştelor, sărbătorile naţionale, creştineşti, dar au fost nevoiţi să-şi lase familiile, să ia armele în mâini şi să  apere hotarele ţării. Dacă nu era viteazul Ştefan Cel Mare, arcaşii lui, nu mai aveam limba aceasta frumoasă, credinţa ortodoxă, datorită lor astăzi vorbim româneşte” , gând continuat şi de cucernicul părinte Dumitru Tocar, dar şi de istoricul Vasile Adăscăliţei din Botoşani,  preşedintele Asociaţiei „Prietenii Basarabiei, Bucovinei şi Ţinutului Herţa”, prezenţa căruia ne susţine moral în fiecare an, când ne elogiem eroii. Şi de data aceasta a fost alături, însoţit de o  tânără sud-coreeană din celălalt capăt al lumii,  aflată în drum spre Lviv. Pr.Vasile Adascăliţei a propus păstrarea unui moment de reculegere în memoria lui Dumitru Covalciuc, prematur plecat dintre noi, referindu-se la câteva momente importante ale ultimului mare război purtat de Ştefan cel Mare în îndelungata sa domnie de 47 de ani ce a însemnat emanciparea Moldovei de sub pretenţiile de stăpânire ale regatului Ungariei, relevând talentul de diplomat, militar şi om politic al marelui Voievod, puternica influenţă a Domnitorului în epocă, numit „poartă a creştinătăţii”, „Atlet al lui Christos”.

Frumoase înălţătoare, precum faptele eroilor ce ne-au apărat Ţara, elogioase au fost cuvintele adresate de  diplomatul român Edmond Neagoe, consul la Consulatul General al României la Cernăuţi, care, alături de spiritualitatea românească din nordul istoric al Ţării Moldovei, a venit să se închine acelora care au făcut ca limba română, credinţa noastră strămoşească, să răsune veşnic pe aceste meleaguri mioritice, transmiţând şi un sincer mesaj de pace, de lumină şi prosperitate din partea dnei Eleonora Moldovan. Consulul General al României la Cernăuţi. „Stejarul lui Ştefan cel Mare –  simbol al permanenţei poporului nostru pe aceste meleaguri –  ne aminteşte bătălia pe care Ştefan cel Mare, un diplomat desăvârşit, nu şi-a dorit-o, ci a încheiat la KIolomyia un trata de pace cu regele polon  Cazimir al 4-lea, tatăl lui Ioan Albert, pentru a învinge invaziile Semilunii ce bântuia în Europa, pe care trufaşul crai l-a încălcat. Fapta eroică a ostaşilor  care au apărat dreapta credinţă, de nu eram turciţi, este un exemplu, pe care trebuie să-l urmăm, să dovedim unitate. Izbânda  Voievodului a constat şi în faptul că, după fiecare bătălie Ştefan cel Mare a construit câte o biserică. El ne-a dat un exemplu de credinţă şi de unitate, pe care urmează s-o dovedim şi noi astăzi, să ne iubim aproapele, să fim alături de el, fiindcă doar uniţi românii vor putea dăinui în vecii vecilor. La unitate îndemna de fiecare dată  regretatul scriitor Dumitru Covalciuc, rămânând de acolo, de Sus, protectorul românilor din nordul Bucovinei, dar şi noi trebuie să dovedim că suntem vrednici, să nu facem voia celor care ar dori să ne vadă învrăjbiţi, să ne susţinem şi să fim alături, căci doar aşa putem continua să ne apărăm drepturile naţionale şi să dăinuim pe aceste meleaguri”.

Şi dacă vitejii oşteni ai lui Ştefan cel Mare ne-au apărat Ţara, de datoria noastră e să ne apărăm graiul, şcolile, care pot să dispară, fapt specificat de ex-deputatul  Ion Popescu, dar şi de alţi vorbitori,  Nicolae Şapcă, redactorul-şef al ziarului raional „Monitorul de Hliboca”, dând citirii propriului vers „La Stejarul din Codrii Cosminului”. Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului „Zorile Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, a propus un moment de reculegere în memoria arcaşilor lui Ştefan cel Mare, prezentând cartea istoricului Eduard Fischer „Kozmin”, despre lupta lui Ştefan cel Mare cu leşii în Codrii Cosminului, tradusă din germană şi tipărită la Editura „Zelena Bucovina” din Cernăuţi.  

În toate timpurile poporul român a fost nevoit să înfrunte vitregiile destinului şi dacă atunci plăieşii lui Ştefan cel Mare au apărat pământurile ţării şi credinţa, acuma se încearcă să ni se răpească graiul strămoşesc. N-aş vrea să cred că s-a procedat intenţionat, însă nici în această măreaţă zi din calendarul creştinătăţii şi din istoria Ţării noastre n-am avut posibilitatea să ne rugăm lui Hristos şi să ne închinăm în linişte eroilor, fiindcă, din nou le-am încurcat unor ucraineni, care au căzut colac peste pupăză tocmai aici, sub veşnicia legendarului simbol naţional al românilor, găsindu-şi popas de odihnă şi tolănindu-se pe jos cu copiii gălăgioşi lângă Stejarul lui Ştefan cel Mare, în timp ce preoţii oficiau serviciul divin, indignaţi şi răutăcioşi cum că le-am tulburat  liniştea, întrebându-mă ce căutăm aici, să ne ducem de unde am venit. Cât era de mare pădurea să nu fi găsit oare aceşti antihrişti un alt loc de „odihnă şi linişte”, ca să nu le „tulburăm cu rugăciunile şi cântările noastre”weekend-ul?!”.

La unire pentru ocrotirea idealului naţional a fost chemarea membrilor Corului Regional „Dragoş Vodă”, avându-l solist pe vrednicul Gică Puiul şi dirijor pe maestrul Dumitru Caulea, un buchet de lăcrimioare au aşternut în veşnicia neuitării arcaşilor „Fetele din Bucovina”, îndrumate de viorista Luminiţa Demianic. Nu avem o altă şansă de a supravieţui aici, pe pământ străbun, decât urmându-le chemarea. Or, să nu uităm înţelepciunea înaintaşilor noştri – „În Unire e puterea”.

Felicia NICHITA-TOMA

Foto şi Video: „Zorile Bucovinei”