05 aprilie 2020
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

EMOŢII PE MARGINEA UNUI VECHI ALBUM

10 iulie 2013 р. | Categorie: Istoria neamului

Am citit undeva, la Bogdan Petriceicu Hasdeu, că „trecutul este uşa viitorului”. Cum să ajungem la această uşă, ca să ni se deschidă? Cum să privim drept în trecutul peste care s-a aşternut praful atâtor ani şi ani? Trebuie să găsim cărăruia dreaptă ce duce spre această uşă fascinantă. Suntem datori să cunoaştem istoria neamului nostru – pe cea adevărată, dar nu istoria falsificată care ne este impusă din perioada sovietică. Scriind aceste rânduri, mă gândesc că tineretul de astăzi e foarte slab informat despre istoria neamului românesc, deoarece în programa şcolară nu s-a găsit loc pentru acest obiect. Copiii noştri studiază cu totul altceva – o istorie străină nouă. Desigur, sunt obligaţi s-o studieze, însă cunoscându-şi propria, adevărata istorie, ar înţelege mai bine istoria altor popoare.

Istoria, ca ştiinţă, se bazează pe documente autentice, care sunt surse sigure de informare. Şi un album, cu fotografii de epocă, ne poate oferi informaţii preţioase. Am amintit deja în „Zorile Bucovinei” despre albumul trimis boincenilor din Canada, în anul 1930, de către consătenii mei din Bucovina. Informaţia din acest album este un firicel de istorie despre Bucovina şi comuna Boian de acum 83 de ani. Privim fotografiile a trei mitropoliţi ai Bucovinei din acea perioadă – Nectarie (despre care am scris în numărul 38 din 26 iunie a.c.), Silvestru Morariu (1860-1868) şi Vladimir de Repta (1902-1924), sub imaginea căruia e scris: „A fost unul din cei mai buni, cei mai iubiţi şi respectaţi Arhierei din Bucovina, şi a avut mult de suferit în timpul războiului… A răposat în vârstă de 85 de ani, la 26 aprilie 1926”.

Un interes aparte prezintă câteva vederi din acele timpuri: Mănăstirea Suceviţa, ctitorită în 1583 de Mitropolitul Moldovei Gheorghe Movilă, apoi mărită şi înfrumuseţată de fratele său, voievodul Ieremia Movilă (1590); Mănăstirea Dragomirna, înălţată în 1602 de Mitropolitul Moldovei Anastasie Crimca, prădată de hatmanul cazacilor Timiş Hmelniţki şi restaurată de vistiernicul Filip Catargiu; Biserica Sf. Dimitrie din Suceava, zidită în timpul domniei lui Petru Rareş; Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, adus de Alexandru cel Bun din Cetatea Albă; Biserica din Câmpulung. Imaginile incluse în album reprezintă vestigii ale cetăţii de scaun din Suceava, încoronarea regelui la Alba-Iulia, peisaje din Vatra Dornei, de care Boianul nostru este legat prin „Doina” lui Mihai Eminescu.

Răsfoind albumul, putem călători imaginar şi prin parcul Cişmigiu din Bucureşti, la Băile Herculane, la Constanţa, unde e scrisă următoarea strofă: „Luptând cu valurile mării/ Sau ridicându-ne în nori,/ Să fim stăpâni pe soarta noastră/ Şi pururi învingători! (Boian-Lehuceni la 4 d. a. 29, Constantin Chelbea). Despre acest Chelbea, care a fost profesor şcolar, o să mă refer în continuare. Paginile albumului ne poartă de la casa lui George Coşbuc din comuna Hordou (azi Coşbuc), jud. Bistriţa-Năsăud, la Mănăstirea Putna, unde odihneşte în mormântul său Ştefan Vodă cel Bun şi Mare, cum scrie sub această imagine.

E impresionantă varietatea şi bogăţia informaţiei găsite în acest album de vreo 70 de pagini. Reţinându-ne deasupra lor, ne transferăm în atmosfera de la începutul secolului XX, vedem satul Boian de până la primul război mondial şi din perioada interbelică, când oamenii şi-au ridicat din cenuşă pitoreasca aşezare. Admirăm Biserica lui Ioan Neculce, clopotniţa şi tinerii tei, dintre care în zilele noastre a rămas doar unul. Mai demult, în Bucovina, dar mai ales în satul nostru erau mulţi tei. Acum aceşti copaci, atât de iubiţi de Mihai Eminescu, s-au cam rărit… Mai departe, vedem clădirea primăriei, construită după primul război mondial şi primul consiliu sătesc, cu primarul Dumitru Costel, precum şi pe primarul din 1930 – Gheorghe al lui Ioan Vaipan, cu soţia sa, despre care se concretizează că „a fost şi el pe meleagurile D-voastre”. Sub fotografia fostului primar Vasile Şt. Mihalcean, e scris mesajul său către boincenii din Canada: „Din Boianul Patriei mele trimit salutul meu Românilor din colonia Boian-Alberta, Canada, de care cu drag îmi aduc aminte”.

Ne reţinem privirile la şcolile satului în construcţie, din perioada de după război: din Centru, Hliniţa şi Lehuceni; la promoţia elevilor din şcoala din Centru de şapte clase – cu directorul Alexe Morariu, învăţătorii Oreste Drăghindă şi Ana Casvan; învăţătorul Eusebie Grigorcu cu elevii din clasa a IV-a. Din acest album aflăm şi despre primul director şi învăţător, din perioada de după război, de la şcoala din Lehuceni – Constantin Chelbea, originar din Mahala. A fost un om deosebit, foarte erudit, îşi iubea mult profesia şi elevii. Găsim în paginile albumului versuri şi desene ale acestui distins intelectual.

În pofida necazurilor cu care se confruntau boincenii în acea perioadă extrem de dificilă, copiii lor făceau carte. Mi se pare că Sextil Puşcariu afirma încă la 1908 că „Ceea ce e de trebuinţă în școlile noastre secundare nu sunt programele noi de învăţământ, ci profesori buni şi manuale bune”. Indiscutabil, aceste cuvinte sunt actuale şi pentru zilele noastre. Dar să continuăm „călătoria” prin paginile albumului. Nu pot trece cu vederea câteva pasaje din cele scrise de elevii de atunci. De exemplu, Vasâlca Vaipan, clasa a V-a, a scris o strofă din poezia lui Eminescu „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, iar Paraschiva Toma – din „Limba noastră” de Alecu Mateevici. Aceste frumoase poezii erau studiate şi memorizate de elevii de atunci. Iată ce scrie Mihai Şuhani: „Domnul sfânt să ne iubească/ Şi-al său duh ocrotitor,/ Plin de pace să plutească/ Peste Ţara Românească/ Şi-al românilor popor.// Noi prin vremi ce ne încearcă/ Altă armă n-am avut,/ Numai dragostea de ţară/ Ce strămoşii ne lăsară/ Şi pe Sfântul Domn de scut”. Iar Maria Priscure din clasa a V-a scrie: „Dragi colegi din Boian-Alberta! Noi nu avem palate, ci locuim în case acoperite cu paie şi suntem mândri că trăim în pace şi frăţie în ţara noastră România. Dumnezeu s-o aibă în pază. Să ne ferească de orice rău şi pe voi, şi pe noi, să veniţi cândva la Boian să jucăm o horă şi un arcan”. În zilele de azi trăim în palate, uitând de toate – de neam, de limba mamei, de patrie…

Dar să continuăm cu examinarea celor scrise de copiii de acum 80 de ani – Maria Toma: „Să fugi de fapta rea, creştine,/ Ascultă-al Domnului cuvânt/ Şi făptuieşte numai bine/ Din leagăn până la mormânt!”; Maria Juc (clasa VI-a): „Hai, copii de-acelaşi sânge,/ Hai cu toţii într-o unire/ Libertate-acum sau moarte să cătăm să dobândim,/ Pas, Române, lumea ne vede… Pentru-a Patriei iubire/ Pentru-a mamei dezrobire,/ Viaţa noastră să jertfim!”; Maria Ihnatiuc: „Şcoala şi biserica luminează mintea şi întăreşte sufletele. Nu le viola!”; Eufrozina Şuhani (clasa V-a): „Răbdarea e amară,/ Dar fructele ei sunt dulci”. Majoritatea elevilor amintiţi mai sus sunt din Lehuceni, fapt ce atestă că aveau un învăţător foarte bun, adică pe Constantin Chelbea. Se poate întâmpla că, citind aceste răvaşe din trecut, unii să-şi regăsească (recunoască) străbunii.

Fotografiile şi mesajele incluse în album sunt o mărturie vie a tradiţiilor şi obiceiurilor locului: trei imagini cu hora la hramul Boianului, fete în portul naţional autentic, interiorul unei case ţărăneşti, costume populare din Bucovina… Găsim acolo şi vechi colinde, ce se cântau în satul nostru. Iată doar un fragment: „Răsună blând spre seară/ Al clopotelor cânt,/ Căci vine, vine iar,/ Cristos pe-acest pământ./ La fiecare casă/ S-aud colindători/ Cântarea lor frumoasă/ Răsună până-n zori”.

Nu e simplu să redau şi să comentez conţinutul integral al acestui album, în care este scrisă şi ilustrată pe scurt istoria satului nostru de până la 1930. E interesant să aflăm despre expoziţiile de vite şi capre (1927), organizate la Boian, despre clădirea cu două nivele ale gării, casa parohială şi farmacia, despre primele case construite după întoarcerea boincenilor din pribegia impusă de război, despre primul automobil din sat. N-am analizat în ordine consecutivă, foaie după foaie, cele 70 de pagini, ci le-am grupat pe teme, încercând să aduc la cunoştinţa cititorilor informaţia cea mai importantă.

Bucovina, din care face parte şi Boianul nostru, este pământul stropit de sângele strămoşilor, în lupta cu duşmanii. Prea multe au fost suferinţele noastre ca să dăm uitării adevărul că suntem băştinaşi pe aceste meleaguri şi nu trebuie să permitem nimănui să ne calce în picioare demnitatea naţională, să ne distrugă valorile spirituale, aşa cum se întâmplă în şcolile noastre cu limba română, care, chipurile, n-are perspectivă. Să nu uităm că ne naştem cu limba mamei pe buze şi murim tot cu ea. Dacă cercetăm trecutul, vom vedea că n-au existat oameni mari, de valoare, fără o conştiinţă naţională puternică.

Dar să revin la ceea cu ce am început, adică la album. El a fost renovat de Societatea Românilor din Alberta Canada, fiind ataşat un text în limba engleză, la traducerea căruia a contribuit şi consăteanul nostru, Florin Dârda, istoric de specialitate. Pe prima pagină o vedem pe veterana Ana Moscaliuc, îmbrăcată într-un autentic costum naţional din Boian. Cu prilejul jubileului de 100 de ani al bisericii de acolo, ea înmânează o relicvă preşedintelui bisericii, Vasile Suprovici.

M-am străduit să fac cunoscut acest album cititorilor „Zorilor Bucovinei” deoarece el este o dovadă a bunei educaţii de odinioară a copiilor şi tineretului. Ei erau crescuţi de părinţi şi educaţi în şcoală în spiritul dragostei de neam, de limba maternă şi de patrie. Copiilor li se altoiau frumoasele virtuţi, cum sunt bunătatea, dreptatea, cumpătarea, curajul, credinţa în Dumnezeu, dar, mai ales, iubirea de Ţară. Nu zădarnic se spune că popoarele se simt responsabile de propriul lor destin, în faţa lor şi a generaţiei în creştere. Noi, românii de pe aceste meleaguri, suntem datori să-i îndrumăm pe copiii noştri pe drumul cel drept al istoriei neamului.