23 mai 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

SUBLIM MOMENT DE SUFLET ROMÂNESC CU NEUITATUL GHEORGHE MIHALCEAN (VIDEO)

25 aprilie 2018 р. | Categorie: Zorile Bucovinei

ÎN EVANTAIUL UNOR LUMINOASE COMUNICĂRI

Cel de-al 80-lea prier al Omului, Ziaristului şi Redactorului Gheorghe Mihalcean, care s-a consacrat până la ultima suflare ziarului „Zorile Bucovinei”,  a planat în evantaiul unor emoţionante sincerităţi –  colegi de studii, de breaslă, prieteni, cunoscuţi, cititori ce iubesc şi preţuiesc publicaţia noastră, au dat aripi unor frumoase şi luminoase comunicări, caracterizându-i sobrietatea, omenia, cinstea, hărnicia, modestia, exigenţa faţă de sine şi faţă de alţii, părinteasca-i grijă şi capacitatea de a-i proteja, când pe timpuri unui conducător i se cerea socoteala pentru devierile ideologice. Venea primul şi pleca ultimul din redacţie, încuia şi descuia uşile şi îl puteai găsi la masa din birou şi sâmbăta, şi duminica, trăia mereu cu grijile ziarului, citindu-l din scoarţă în scoarţă, cuvânt cu cuvânt.

Dispariţia fără urmă a tatălui, i-a marcat lui Gheirghe Mihalcean viitorul, căci erudiţia şi tenacitatea au fost factorii ce l-au evidenţiat printre cei mai buni elevi ai şcolii din satul natal Boian, printre cei mai sârguincioşi studenţi ai Facultăţii de Filologie a Universităţii Cernăuţene. Urma să susţină examenele la aspirantură, la Chişinău. Însă „pata” neagră din biografie, exterminarea fără vină a tatălui, învinuit de „eliberatori”  ca fiind „trădător şi duşman” al noii orânduiri,  că făcea parte dintr-un „partid burghez”, au fost hotărâtoare, împiedicându-i să-şi realizeze dezideratul. Dar, oricum,  astfel a avut de câştigat ziarul „Zorile Bucovinei”, unde distinsul Jurnalist Emerit al Ucrainei, primul român din ţinut distins cu acest titlu onorific, şi-a împlinit destinul, activând în mai multe posturi, ultimele de redactor-şef adjunct şi redactor-şef.

Nu e o exagerare că „Zorile Bucovinei” îşi  datorează ţinuta publicitară şi graţie apostolatului ziaristic al regretatului redactor-şef Gheorghe Mihalcean, această parte a activităţii exegetului dispărut a fost etalată de actualul redactor-şef Nicolae Toma,  organizatorul şi gazda manifestării, dar şi de ceilalţi colegi, care cunosc bine faptul că, fiind redactor-şef adjunct, apoi redactor-şef, Gheorghe Mihalcean, după ani de îndelungată tăcere, şi-a asumat responsabilitatea înserării în paginile publicaţiei  a unor materiale despre trecutul nostru tragic, istoric şi cultural, despre masacrele românilor de la Lunca şi Fântâna Albă, represaliile şi deportările românilor în primii ani de dictatură bolşevică, după răpirea Bucovinei istorice şi înstrăinarea de Patria-mamă a românilor autohtoni.  Sub îndrumarea redactorului-şef au început să apară în ziar pagini tematice de istorie, religie, folclor, din cauza cărora a avut nu puţine neplăceri. Dar puţine neplăceri e puţin spus. Din cauza tematicii ziarului a fost nu o dată suspectat de şefii sus-puşi. Aduna toate suspiciunile în tainiţele sufletului până când, într-o zi de duminică, a încetat să-i mai bată inima, rănită de cei care urmăreau orice suflare a ziarului şi care i-au grăbit sfârşitul.

De fiecare dată  la manifestările noastre cu suflet românesc, bate şi inima Ţării noastre de dor şi sorginte prin prezenţa distinşilor diplomaţi din cadrul Consulatului General al României la Cernăuţi. Făcând referire la faptul că e o mare bucurie  pentru Domnia Sa de a se afla, şi de această dată,  în mijlocul confraţilor români, dl ministru consilier Ionel Ivan, adjunct al şefului  misiunii diplomatice române, a conştientizat: „Este şi o datorie a noastră de suflet, nu numai profesională, o deosebită bucurie să  fim împreună,  alături de  dumneavoastră, fiindcă cu toţii şi cei prezenţi de aici, sau o mare parte dintre ei, suntem copiii aceleiaşi mame, aceleiaşi Patrii, chiar dacă trăim în ţări diferite. Printre noi, diplomaţii, se spune că avem o singură patrie, dar mai multe ţări. De 5 ani de zile Ucraina este şi ţara mea. Ne bucurăm pentru aceasta, am trăit aici clipe frumoase, deosebite”.

Revenind la subiectul întâlnirii, dl ministru consilier Ionel Ivan a relevat că personal nu l-a cunoscut pe dl Gheorghe Mihalcean,  în schimb, a citit despre personalitatea distinsului dispărut  în paginile ziarului „Zorile Bucovinei”.

Cu aceeaşi bucurie în suflet, dl Ionel Ivan, adjunctul şefului misiunii consulare române, le-a dorit celor prezenţi din partea sa personal şi din numele Consulatului General al României la Cernăuţi  mult  succes în realizarea tuturor viselor şi aspiraţiilor.

PE ARIPI DE ÎNGER –ÎN PRIMĂVARA CERNĂUŢIULUI

Pe aripi de înger le-a adus Dumnezeu la „Zorile Bucovinei”, în Casa Limbii Române, la acest sublim moment  de suflet românesc, de la Voievodala Mănăstire Voroneţ, ctitoria lui Ştefan cel Mare, a doua zi după sărbătorirea Hramului Sfântul Gheorghe, precum a mărturisit Măicuţa Gabriela, sosită  împreună cu monahia  Elena  şi cu profesoara Eugenia Vâjiac, însoţite de ex-primarul satului Molodia, Lazăr Fialcovschi,  având bucuria întâlnirii nu doar cu Cernăuţiul, ci şi cu cei de la redacţia „Zorilor Bucovinei” : „Neştiind că există acest moment înălţător, însă pentru că vă iubim, ne iubim  foarte mult, căci am fost de-atâtea ori aici, la redacţie, la momente de suflet românesc, Dumnezeu ne-a adus aşa, pe sus, precum i-a luat pe Sfinţii Apostoli la Adormirea Maicii Domnului, căci e bine ca oamenii să se adune la momente de înaltă încărcătură spirituală, când îşi amintesc de oameni speciali. Venind cu binecuvântarea maicii-starețe, cu prietena Eugenia, ca să vadă Cernăuţiul, am avut sentimentul că suntem în cetatea Romei, când creştinii se strecurau prin catacombele oraşului pentru a se uni în rugăciune. Aşa şi românii din Cernăuţi vin aici şi se alătură celorlalţi cu suflet românesc. Şi, evident, lucrătorii presei, redactorii, au făcut şi fac de-a lungul timpului tot ce le stă în puteri pentru a aduna  suflete înrudite.  Ieri am avut hramul Sfântului Gheorghe la Mănăstirea Voroneţ şi am hotărât să-i facem o surpriză prietenei noastre Eugenia, care are doar câteva luni mai mult, decât ar fi împlinit sărbătoritul de astăzi. Dna profesoară a predat o viaţă  limba română la liceul din Constanţa, e colegă de catedră cu maica Elena, n-a fost niciodată la Cernăuţi, de aceea am venit la oameni care ne iubesc, binecuvântate de măicuţa stareţă”.

Ca orice om care a slujit cuvântul o viaţă, transmiţând bucuria cuvântului, verbului matern copiilor, cu un frumos dar de carte, dna Eugenia Vâjiac  a sosit pentru prima dată în oraşul lui Alexandru cel Bun, unde mai respiră paşii copilului şi adolescentului Mihăiţă Eminovici: „Dacă aş fi ştiut că venim la acest eveniment deosebit, aduceam un braţ mai mare de cărţi. Acum înţeleg de ce Dumnezeu m-a pus să înşfac câteva cărţi”, a mărturisit scriitoarea, promiţând că la  următoarea vizită vor încerca să aducă mai multe cărţi.

Pentru dna profesoară Eugenia Vâjiac, care vine pentru prima dată la Cernăuţi, faptul de a ajunge şi „într-o insulă de românism”, precum este Casa Limbii Române de la „Zorile Bucovinei”, după cum a conştientizat, „e o bucurie şi mai mare”:  „Nici nu speram să ajung, cu toate că această dorinţă  îmi era un vis, pe care maica Gabriela m-a ajutat să-l readuc la viaţă. Iubesc România, iubesc orice colţ de românism. La Cernăuţi am întâlnit  o primăvară mult mai înflorită, decât m-am  aşteptat. Mulţumesc  Bunului Dumnezeu că mi-a ajutat să-mi împlinesc acest vis”.

Poetul Vasile Vascan s-a numărat şi se numără printre prietenii adevăraţi ai distinsului dispărut şi al colectivului redacţiei  ziarului „Zorile Bucovinei”, etalând personalitatea lui Gheorghe Mihalcean,  a vorbit ca despre un prieten care trăieşte printre noi, „un om luminos şi luminat, pe care toţi l-au iubit, l-au respectat, căci asemenea personalităţi nu trebuie uitate”, mulţumind familiei pentru că-i păstrează în inimă amintirea.

SUFLETUL BOIANULUI, SUFLETUL ROMÂNISMULUI ÎN BUCOVINA ÎNSTRĂINATĂ

Personalitate de vârf  a comunei Boian, precum şi  regretaţii Gheorghe Mihalcean, profesorul  Vasile Bizovi, soţia sa, dna Eleonora, „sufletul Boianului”, „cea mai mare patriotă a Bucovinei prin susţinerea cauzei românismului”, „graţie unor asemenea patrioţi, iubitori de Grai şi Ţară, neamul românesc va dăinui etern pe aceste meleaguri mioritice”,  după cum a specificat redactorul-şef Nicolae Toma, a fost prezentă la semnificativul jubileu graţie altui boincean cu suflet  mare de român – primarul Gheorghe Demenciuc, care a adus-o cu propriu-i automobil, evocând perioada adolescenţei lui Gheorghe Mihalcean, cea când era elev la şcolile din Hliniţa şi din centrul Boianului:  „Azi ninge cu petale de flori, dar în Casa Mare a redacţiei ziarului „Zorile Bucovinei” şi  plouă cu cuvinte frumoase despre Gheorghe Mihalcean  -  Omul, Redactorul şi Ziaristul. A făcut parte din promoţia a 7-a a ŞM Boian, 1946-1956, care a dat oameni de vază, cu care Boianul se mândreşte. Era deştept, cinstit, bun şi cel mai liniştit băiat din toată promoţia. În anul 1946 era foamete, au urmat apoi ani de represiuni, aceşti copii maturizându-se înainte de vreme. Ei n-au avut copilărie. După absolvirea a 10 clase, mama lui a venit la noi, acasă, să se sfătuiască cu soţul Vasile ce să facă ca fiul să devină student. Cu toate că era foarte deştept, mamă-sa avea temeri că nu va putea reuşi la Universitate din cauza biografiei, fiindcă taică-său a fost executat fără vină de sovietici. Ce-a făcut şi cea dres soţul, nu ştiu. Cert este că a plecat la Cernăuţi, cu cine a vorbit nu ştiu, căci pe atunci aveai frică să scoţi o vorbă, dar Gheorghe Mihalcean a devenit student. Şi cu toate că era orfan de tată, că a învăţat la şcoala cu limba română de predare, a ajuns om de vază, Jurnalist Emerit al Ucrainei”.

Doamna Limbii Române, cum obişnuim să o numim noi, cei de la „Zorile Bucovinei”, sufletul Boianului, sufletul românismului în Bucovina înstrăinată, dna Eleonora Bizovi a făcut o tangenţă, probabil, predestinată de soartă, după cum a menţionat  -  în anul când Gheorghe Mihalcean absolvea 10 clase, s-a născut actualul redactor-şef Nicolae Toma şi preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români din regiunea Cernăuţi. „Astăzi Gheorghe Mihalcean ar fi împlinit 80 de ani de la naştere şi 19 ani de la trecerea în nefiinţă. Noi, cei care am rămas, trebuie să ne unim la luptă. Gheorghe Mihalcean a dus o luptă nu uşoară, dar şi mai grea luptă duce dl Nicolae Toma pentru existenţa ziarului. În momentul de faţă avem o foame nu trupească, ci sufletească. De aceea trebuie să le păstrăm neîntinată amintirea celor ce au plecat şi să nu-i uităm nici în rugăciunile noastre”.

Nicolae Toma a propus un minut de reculegere în memoria celor ce le-a rămas printre noi vie doar amintirea, ultimul plecând în eternitate regretatul  Dumitru Covalciuc.

Vlăstar demn de iluştrii săi înaintaşii, adevărat fiu al baştinei sale, care dovedeşte  iubirea de aproapele, patriotismul, nu prin cuvinte goale de laudaţio „ce din coadă o să sune”, vorba lui Eminescu, ca să fie auzit în Ţară şi aplaudat la tribune, precum alţi primari, ci prin fapte concrete, dl Gheorghe Demenciuc, primarul Marelui Boian,  care personal şi-a adus contribuţia ca o stradă din Boian să-i poarte numele lui Vasile Bizovi, iar în prezent pledează ca o stradă să-i poarte numele lui Gheorghe Mihalcean, în declaraţia sa mărturisitoare a accentuat că, spre regret, nu l-a cunoscut personal pe cel omagiat, ci doar din ziar, că într-adevăr a fost un om cu literă mare, un excepţional jurnalist, care a lăsat urme frumoase în viaţa Boianului, a boincenilor:  „Boianul a dat lumii oameni renumiţi, oameni cu scaun la cap, vorba regretatului profesor şi patriot Vasile Bizovi, oameni care ne-au fost un exemplu viu de demnitate, cinste, onoare. Aşa a fost să fie că ziarul „Zorile Bucovinei” a fost strâns legat de Boian, e o întreagă istorie. Ne bucurăm şi ne mândrim noi, boincenii, că şi actualul redactor-şef e tot din Boian, că avem jurnalişti din Boian, că satul nostru va păstra şi în continuare această tradiţie. Când vorbim despre Boian, înţelegem şi graiul românesc, pe care ne străduim să-l păstrăm pentru urmaşi”. Boianul, având un demn primar, nu-şi uită predecesorii, personalităţile, se mândreşte cu ele. Astfel, soţii Eleonora şi Vasile  Bizovi, iar alături de ei şi Nicolae Toma, se află  în potpuriul Cetăţenilor  de Onoare ai comunei,  conducerea primăriei, după cum a declarat Gheorghe Demenciuc, se va strădui ca şi Gheorghe Mihalcean să întregească această cohortă a  personalităţilor de vârf ale comunei.

 „O să facem demersul respectiv pentru a-i acorda lui Gheorghe Mihalcean titlul de Cetăţean de Onoare al Boianului, ca o stradă din sat să-i poarte numele,  ne-am înţeles cu dl primar din două vorbe”, a ţinut să menţioneze Nicolae Toma.

TRĂIEŞTE PRIN AMINTIREA-I LUMINOASĂ

Dl Mihai Huţcal, un alt zorist cu rădăcini în Boian, a specificat că Gheorghe Mihalcean a învăţat foarte bine, a fost exemplu pentru toţi, era foarte cinstit, punctual, corect cu toţi şi atunci, când era elev, student, apoi ziarist, redactor-şef. A fost de-o răbdare şi o bunătate proverbială, excepţională, ca un părinte, sincer, onest, răbdător, a adăugat colegu-i Gheorghe Gorda,.

Pe aceeaşi undă  elogioasă şi-a urmat discursul zorista Maria Toacă, de altfel, tot originară din Boian: „Redactorul-şef  Gheorghe Mihalcean a fost omul cu o singură faţă, au mai fost şi alţii care se credeau buni români, una îţi spuneau în faţă, dar puteau să te lovească pe din spate”. 

Îi sunt recunoscătoare pentru totul ce a făcut Gheorghe Mihalcean pentru redacţie, ca „Zorile Bucovinei” să aibă viaţă,  colaboratoarele Vera Pelehataia, care întotdeauna găsea sprijin şi susţinere în persoana redactorului-şef, când era, din neatenţie, obijduită de vre-un coleg, Aurica Carauşu, Nadejda Bejenar, fostă contabilă şefă.

Precum  de fiecare dată, Eugenia Balan-Ciocoboc, colegă de Facultate cu distinsul sărbătorit, i-a dedicat lui Gheorghe Mihalcean o poezie.

Exprimându-şi sentimentul de mândrie că locuieşte într-un sat cu oameni renumiţi, Rodica Mihalcean-Dârda, profesoară de limba şi literatura română la CIE „Gimnaziul din Boian”, a conştientizat faptul că, în calitate de dascăl, are misiunea de a le povesti tinerilor vlăstari de boinceni despre personalitatea consăteanului Gheorghe Mihalcean, ca ei să înţeleagă că viaţa omului nu se măsoară prin numărul anilor, ci faptelor.

N-a deviat de la subiect nici activul activist obştesc Octavian Voronca, membru în conducerea mai multor societăţi naţional-culturale româneşti,  care l-a cunoscut pe distinsul omagiat pe când era director la Şcoala din Ostriţa, iar Gheorghe Mihalcean activa la ziarul raional „Pe calea leninistă” „Era o personalitate demnă, punctuală, exemplu pentru tineretul de atunci şi de azi. Mă bucur că  la „Zorile Bucovinei” , graţie dlui Nicolae Toma, s-a înrădăcinat o frumoasă tradiţie de a-şi  omagia înaintaşii care au muncit la altarul limbii române, culturii româneşti, a lucrat fără zile de odihnă, venea la redacţie şi duminica şi citea ziarul. Când era redactor-şef Gheorghe  Mihalcean „Zorile Bucovinei” a trecut  la  grafia latină, în decembrie 1989, devenind astfel un Abecedar pentru şcolile cu limba română de predare. Gheorghe Mihalcean, prin activitatea sa, a sprijinit toate societăţile naţional-culturale româneşti”.

Tot cu rădăcini din oaza românităţii Boianului, Gheorghe Melnic s-a referit la frumoasa urmă, pe care a lăsat-o Gheorghe Mihalcean nu doar în ziaristică, ci şi în istoria frumoasei sale baștine. „Avea o faţă cinstită, curată, frumoasă, ne îndemna şi pe noi la fapte bune, a lăsat o urmă mare în satul natal Boian, luminoase amintiri”.

Depănând pe un fir de dor, stropit cu nuanţe de uşor regret,  frumoasele, dar regretabilele  amintiri din anii tinereţii, când redactorul-şef Gheorghe Mihalcean la angajat la serviciu,  zoristul şi boinceanul adoptiv Tudor Andrieş, a conştientizat că a fost „ca un părinte care ne-a înţeles, ca un frate mai mare, un exemplu de ţinută, rămânând o amintire luminoasă”.  Pentru reporterul Nicolae Hauca, zorist tot din Boian, Gheorghe Mihalcean  a fost al treilea om ca valoare după părinţii săi.

La jubileul octogenar al Redactorului Gheorghe Mihalcean şi-au anunţat prezenţa, precum ori de câte ori au loc manifestări culturale în Casa Limbii Române la „Zorile Bucovinei” şi dnii Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, Ion Broască, preşedintele Societăţii Medicale „Is. Bodea”, corespondentul nostru netitular de mulţi ani Ion Criliuc, profesorul şcolar Ion Gaină, tânărul antreprenor Iulian Andrieş etc.

Ziaristul Gheorghe Mihalcean a fost un model de sinceritate, dreptate. Există o memorie a personalităţilor ce nu permit să fie uitate. A scăpat de noaptea uitării şi Omul, Ziaristul, boinceanul Gheorghe Mihalcean, care,  fiind dotat cu calităţi intelectuale deosebite, l-au caracterizat întotdeauna hărnicia, omenia şi bunăvoinţa, anume pe aceşti piloni s-a sprijinit întreaga-i activitate, referiri evocate de redactorul-şef Nicolae Toma, dar şi de rapsodul Nicolae Mintencu, Învăţător Emerit al Ucrainei, profesor de română care altoieşte în sufletul tinerilor vlăstari din Voloca dragostea de Limba Română, de cântecul  şi portul popular românesc, patriot român în palmaresul creaţiei căruia înfloreşte mereu, cu petalele dragostei, iubirea de Neam, care i-a adus distinsului omagiat, pe aripile cântecului,  o doină şi o piesă lirică.

Nicolae Toma a sensibilizat  faptul că patriotul, dascălul, poetul şi rapsodul Nicolae Mintencu, cel care stropeşte cu lacrima limbii noastre floarea românismului în fagurele de miere al graiului strămoşesc, ar merita, în anul Centenarului, o distincţie din partea Patriei istorice. Desigur, merită,  împreună cu dna Eleonora Bizovi –  sufletul  românismului în Bucovină înstrăinată. Ar fi binevenit să-i susţinem, ajutaţi, desigur, de Consulatul General al României la Cernăuţi, sprijinitorul şi însuflețitorul tuturor aspiraţiilor noastre.

Soţia Margarita, fiica Aliona şi  ginerele  Valeriu au mulţumit colectivului fiindcă păstrează vie amintirea soţului, tatălui şi socrului, venind la sediul redacţiei, care i-a fost distinsului redactor-şef  Gheorghe Mihalcean a doua casă,  unde a activat cel pe care îl au în inimă, cu cuvinte de recunoştinţă, dar şi cu o frumoasă şi bogată masă, încărcată de bucate alese, închinată jubiliarului, îndulcită de prăjiturile aduse de primarul Gheorghe Demenciuc.

Momentele luminoase, depănate în gemul amintirilor de colegi şi prieteni, e un pur  adevăr că distinsul Om şi Ziarist Gheorghe Mihalcean trăieşte prin faptele sale demne şi frumoase ce i-au definit personalitatea şi i-au fost crezul vieţii.

Felicia NICHITA-TOMA, „Zorile Bucovinei”

Foto şi Video:  Diana TOMA