17 noiembrie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

Focul de la Kiev ne pârjoleşte cu o nemaipomenită barbarie

6 mai 2018 р. | Categorie: Noutăţi

Citind articolul „Dacă-i dai voie lui Ivan, el se suie... pe divan” („Zorile Bucovinei”, 12 aprilie a.c.), semnat de jurnalista Felicia Nichita-Toma, mi-a crăpat răbdarea, cum spun pe la noi bătrânii. De fapt, nu e pentru prima dată când materialele din „Zorile Bucovinei” îmi dau imbold să-mi spun şi eu părerea. În timpul de faţă, existenţa noastră etnică se confruntă cu adversari înrăiţi, care vor să ne „cuminţească”, să ne impună să înghiţim tot ce le place lor. Sunt îndrăgostiţi de sine şi de neamul lor? Să le fie de bine, le zicem din toată inima, dar să ne lase în pace să trăim şi noi aşa cum ne place.

Focul de la Kiev ne pârjoleşte cu o nemaipomenită barbarie. Politicienii fac totul, prin calcule egoiste, pentru a-şi întări statutul de care au nevoie la alegeri. În campaniile electorale le curg râuri de miere din gură. Pe urmă această miere se preface în venin, care loveşte în valorile noastre spirituale. E evident pentru toţi că limba română stă în bătaia puştii politicienilor de la Kiev. Drept că ei nu trag în noi cu gloanţe, ci cu legi, cum este cea a învăţământului cu articolul 7. Ei au neruşinarea să ne convingă că „bilingvismul armonios” este folositor, însă, deja vedem că el are un efect negativ asupra limbii române. E o mare tragedie pentru români, popor autohton în Bucovina, lichidarea învăţământului în limba română.

Boincenii deja sunt martori şi victime ale acestei tragedii. Satul românesc Boian a ajuns să fie cu şcoli ucrainizate. La noi funcţionează biblioteca sătească, biblioteci şcolare, sunt rafturi de cărţi la grădiniţa de copii din Centru. Din păcate, în fondul acestora cartea românească poţi s-o găseşti cu lumânarea sfinţită de Paşti. Nu mă îndoiesc, panul Ivan Rybak s-ar bucura de situaţia noastră. În nopţile lungi de iarnă consătenii mei vor să citească şi o carte în limba română. Ştiu acest lucru, deoarece am o bogată bibliotecă personală, moştenită de la soţul meu Vasile Bizovi. Simpli ţărani vin la mine şi mă roagă să le împrumut cărţi. Nu pot să nu spun că unii oameni simpli citesc mai mult decât profesorii şcolari.

Mulţi mi-au cerut cartea Aniţei Nandriş „20 de ani în Siberia”. În familia noastră am avut prima ediţie, însă soţul a împrumutat-o cuiva cam uituc, căci nu ne-a restituit-o până astăzi. M-am gândit să cumpăr o carte, spre mirarea unora care nu înţeleg cum la o vârstă înaintată şi cu o bibliotecă atât de bogată mai doresc să cumpăr cărţi! Da! Vroiam să am acest volum, ca să-l dau celor ce încă nu l-au citit. Am observat că cei care cunosc conţinutul acestei sfâşietoare drame umane povestesc şi la alţii despre calvarul prin care au trecut românii din ţinutul nostru, şi continuă să mai sufere în prezent. Am apelat la jurnalista Maria Toacă să-mi facă legătura cu Octavian Voronca, să-l rog să-mi cumpere acest volum. Dar dumneaei m-a asigurat că-mi va aduce singură cartea dorită, înainte de Sfintele Paşti bucurându-mă cu un dar frumos – volumul Aniţei Nandriş, câteva exemplare ale culegerii „Martiri români din infernul foametei” (alcătuitoare Maria Toacă) şi revista gândirii arestate „Memoria”, care apare la Bucureşti. Acum cartea „20 de ani în Siberia” se află la cititorii bibliotecii mele. Cât mă mai ţine Dumnezeu pe pământ, boincenii citesc carte românească. Mi-i dureros să mă întreb ce va fi mai departe...

Mă gândesc că dacă aş dărui şcolilor cărţi din biblioteca lui Vasile Bizovi, vor veni „cenzorii” de la raion şi le vor retrage de pe rafturi. Mă tem să nu ajungă pe rug, aşa cum s-a mai întâmplat. Vreau s-o rog pe profesoara universitară Veronica Todoşciuc să intre pe la mine, să-i dau o parte din literatura de valoare pentru biblioteca Universităţii Cernăuţene. Dacă voi trăi până se va deschide Muzeul „Mihai Eminescu” în Casa lui Aron Pumnul, voi veni la inaugurare cu braţe de cărţi.

În anii 1946-1947 „eliberatorii” au nimicit prin înfometare mii de români. Soţul meu a încercat să stabilească numărul jertfelor din Boian din aceşti ani cumpliţi, însă n-a reuşit. Condicile din primărie au dispărut, mai precis au fost distruse ca să nu se afle adevărul. Acum suferim de o altă foamete, care distruge sufletul românesc al băştinaşilor. În perioada sovietică la Cernăuţi era librăria „Drujba”, unde se putea cumpăra cărţi în diferite limbi, inclusiv româna. De fapt, marea majoritate a cărţilor o constituia cele româneşti. Acum, cei de teapa panului Ivan Rybak vor să ne distrugă definitiv, să nu mai rămână urmă de român pe pământul nostru strămoşesc, stropit cu sângele atâtor generaţii sacrificate în numele idealului Unirii.

Nicicând până acum limba română n-a fost într-un pericol atât de mare. Politica actuală a Ucrainei este orientată la distrugerea neamului românesc, dar şi a altor minorităţi. E anul Centenarului, eveniment ce ar trebui să ne unească în lupta pentru a ne păstra ce avem mai sfânt – limba noastră românească. În unire se pot realiza lucruri frumoase şi de folos naţiunii noastre. Bine scrie jurnalista Felicia Nichita-Toma: „Dragi români, fiţi atenţi, cu cine votaţi la următoarele alegeri!”.

Eleonora BIZOVI, corespondentă netitulară