17 noiembrie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

UN TÂNĂR POET DE EXCEPŢIE SIMTE ŞI RETRĂIEŞTE DUREREA CERNĂUŢIULUI

15 mai 2018 р. | Categorie: Noutăţi

După întâlnirea cu tânărul, dar deja consacratul poet Darie Ducan, instruit în spirit european şi totodată cu profunde simţiri româneşti, am aflat din notiţele-i biografice că doar cu câteva zile în urmă a împlinit 30 de ani (s-a născut la 10 mai 1988, la Târnăveni, jud. Mureş). N-am reuşit să-l întreb, însă presupun că şi-a făcut, cu această primă vizită la Cernăuţi, un dorit cadou la rotunjirea unei vârste atât de frumoase. Fără să ştie, a avut surpriza să nimerească chiar la parada portului popular românesc, bucurându-se de un anturaj pitoresc, când cerul Cernăuţiului a fost împânzit de broderii în trei culori. După ce a sorbit atâta nectar de dragoste faţă de datini în duminica etalării portului românilor din Bucovina, tânărul, găzduit de familia scriitorului Vasile Tărâţeanu, preşedintele Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, ne-a servit a doua zi, la cafeneaua „Bucureşti”, cu savori lirice ale unei poezii neordinare, precum unic îi este şi destinul literar.

Cu numai puţin timp înainte avusese o întâlnire cu studenţii de la Catedra de Filologie Română şi Clasică a UNC, în faţa cărora a ţinut o prelegere despre „Nostalgia lui Eugen Ionesco”. În calitatea-i de doctorand la Sorbonne (Paris, Franţa), Darie Ducan era în temă, rămânând impresionat că studenţii manifestă mare interes şi cunosc atât de bine dramaturgia lui Eugen Ionesco. Fiind aproape de-o seamă, tinerii cernăuţeni erau curioşi să dialogheze cu un poet care a reuşit nemaipomenite performanţe în literatură: a debutat la vârsta de 15 ani, la 19 ani a fost primit în Uniunea Scriitorilor din România, până în prezent a editat vreo 20 de cărţi de poezie, dramaturgie, eseistică... Întâlnirea cu acest poet de excepţie a fost pentru tinerii noşti o inedită lecţie de nesupunere şi cutezanţă.

Prezente şi la cafeneaua „Bucureşti”, dna doc. dr. Lora Bostan, şi dr. Gina Puică erau obsedate de emoţiile comuniunii de la universitate, dialogul cu oaspetele fiind axat pe întrebarea cum să rămâi român într-un mediu străin. „Uneori simt că am devenit francez nu prin cetăţenie, ci prin oboseală./Dar, Doamne sunt român şi sunt românul Tău”, ne răspunde poetul. Deşi s-ar părea că n-are cum să-l doară Cernăuţiul, el ne simte durere, ne retrăieşte tragediile, căci: „Poate să fie ceva mai dureros, mai al naibii şi mai al lui Dumnezeu,/ decât să trebuiască să traduci în grivne: „Am un leu şi vreau să-l beu?”.

Doamna Lora Bostan mi-a mărturisit că întâlnirea aceasta le-a primenit sufletul studenţilor ei, inspirându-le curajul de a da citire creaţiilor poetice ţinute în taină şi de a revigora cenaclul literar. Bunăoară, şi-a dezvăluit vocaţia pentru poezie un foarte bun student, Ştefan Chiţac din Ostriţa, precum şi Augusta Avdochimova din Crasna. Apreciindu-le talentul, Darie Ducan a promis să le trimită cărţi şi să întreţină firul legământului poetic cu ei.

Şi în dialogul cu generaţia mai în vârstă tânărul s-a simţit în apele sale, prefaţându-şi recitalul poetic cu o prelegere despre spiritul tutelar al lui Ioan Alexandru. Prezentându-l ca pe un „poet postmodern împământenit”, a sensibilizat că poezia sa vine ca din Evanghelie. În 2000, când a murit Ioan Alexandru, generaţia lui Darie Ducan abia se năştea, însă nu s-a îndepărtat de spiritul veritabil românesc şi profund creştin.

Cele câteva minute de poezie cu Darie Ducan au fost de-ajuns să înţelegem că, după cum consemnează criticul literar Aurelian Titu Dumitrescu, el „caută mereu adevărul şi nu se supune nimănui. Tânărul Darie Ducan este un excepţional poet fără glorie, deşi despre el toţi ştim, dar nu credem că vom da sama”.

De-acum ştim şi noi despre el şi credem că vom mai auzi nu o dată acest nume, cu „sufletul pe inimă”, marcat şi de rana oraşului înstrăinat de lângă Prut.

Maria TOACĂ

Foto: "Zorile Bucovinei"