17 octombrie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

VEŞNICIA DĂINUIRII ROMÂNULUI PRIN IUBIRE, CREDINŢĂ ŞI UNIRE

1 iunie 2018 р. | Categorie: Noutăţi

Conferința Jertfa Unirii Noastre”; susținută de maestrul Dan Puric în mai multe orașe din România, a continuat în nordul istoric al Bucovinei, la Cernăuţi, la 31 mai, cu  spectacolul „De la iubire, la dragostea creștină”,  desfăşurat în Palatul Academic, ce se înscrie în suita evenimentelor culturale aniversare ce marchează Centenarul Marii Uniri, „Ziua românilor de pretutindeni la Cernăuți”,  organizat de Institutul Cultural Român, prin osârdia dl Filip-Lucian Iorga, directorul general adjunct al Direcţiei Generale Programe prin Reprezentanţe şi în Comunităţile Istorice, a Institutului Cultural Român (ICR),  şi a dnei Lilia Govornean, preşedintele Asociației Cadrelor Didactice de Etnie Română din Ucraina (ACDERU),

Prezentând oaspeţii de onoare -  consulul Edmond Neagoe, diplomat în cadrul Consulatului General al României la Cernăuţi, şi dl Filip-Lucian Iorga, dna Lilia Govornean, i-a felicitat pe toţi românii prezenţi la spectacol cu deosebita zi, menţionând semnificaţia sărbătorii şi a conferinţei, dedicate Zilei  Românilor de Pretutindeni, marcată din 2015 de fiecare român, aflat în orice colţ al lumii, că  evenimentul, organizat cu sprijinul Institutului Cultural Român, ne face mai bogaţi sufleteşte,  mai aproape de strămoşi.

Onorat de a prezenta mesajul de felicitare cu ocazia Zilei Românilor de Pretutindeni, diplomatul român Edmond Neagoe, i-a adus sincere mulţumiri dnei Lilia Govornean pentru reuşita organizare a întâlnirii de suflet, de asemenea, Institutului Cultural Român, în persoana dl director adjunct Filip-Lucian Iorga. Urându-le tuturor românilor prezenţi la conferinţă „La mulţi ani!”, pace în Ucraina şi în România, dl consul a relevat ideea conferinţei maestrului Dan Puric că într-o lume de sensuri false este necesar să te întorci întotdeauna la rădăcini pentru a ajunge prin lumina lui Dumnezeu, a credinței, în lumea copilului şi în această introspecţie să stabileşti cu adevărat valorile eterne, că  artistul, ca Om al Cetăţii, scoate la lumină tot ce e frumos în sufletul românesc, conferinţa fiind binevenită cu atât mai mult că se desfășoară în oraşul copilăriei lui Mihai Eminescu, Luceafărul Poeziei Româneşti, cel care a înveşmântat limba română în straie  alese.

Adresând mulţumiri dlui consul pentru sprijin, dnei Lilia Govornean pentru colaborare, Filip-Lucian Iorga a transmis gândurile bune ale conducerii Institutului Cultural Român, ţinând să specifice că, dincolo de orice, cultura este,  în primul rând, un pod de legătură între ţări,  între aparținătorii aceluiaşi trup naţional, rătăciţi prin lume.

Orator înzestrat, actor, regizor și scriitor, cu o  lacrimă ascunsă într-un zâmbet, ca şi de fiecare dată,  Dan Puric ne-a vorbit despre credinţa strămoşească, despre neam, limbă, iubire, Biserică, adică despre valoare, conştientizând  că există un scurt cercuit ce se numeşte dragoste de Dumnezeu şi de Ţară, că Dumnezeu şi Limba au legat în veac istoria, îndemnându-l pe românul înstrăinat nu din propria-i vină: „Iubeşte-ţi Credinţa şi Limba  pentru Ţară!”, recunoscând cu sinceritate că se aştepta la o manifestare, însă „are loc o întâlnire”, şi încă una de suflet. Apropo, nu există iubire fără jertfă. Dan Puric nu oferă soluții, ci redescoperă dimensiunile contemporane ale spiritului românesc și prezintă, în esență, dăinuirea prin jertfă a ființei noastre: „Un popor care este veșnic lovit crunt de istorie, dar care nicicând nu a îngenuncheat în fața ei, ci numai în fața marelui său Vis, este un popor nobil și de aceea Marea Unire este cununa biruinței peste veacuri a acestui Vis suprem, așezată de Dumnezeu pe fruntea de Martir a neamului Românesc!”.

„Arta e o rană transformată în lumină”, spunea Braque. Aşa e şi arta lui Dan Puric. Fiindcă e sincer, discursul lui trezeşte cele mai profunde sentimente –   de la iubire, la dragostea creştină. După Dan Puric, iubirea e foarte vastă. Îţi iubeşti mama, copilul, pământul: „Pentru pământul românesc s-a luptat, pentru pământul românesc s-a murit,  cât  a suferit acest popor şi cât suferă în continuare. Dacă aveau frică de moarte, atunci nu mai existam”.

Dincolo de atrocităţile istoriei, această iubire de mamă, de aproapele, de Neam, Limbă, Ţară, această credinţă mărturisitoare de Dumnezeu, trăieşte cu adevărat în sufletul românului înstrăinat. Istoria ţine de timp, biserica – de veşnicie. Biserica înseamnă să fim împreună, înseamnă comuniune. Totul se poate sfărâma istoric, politic, comuniunea niciodată, afirmă Dan Puric. Iar poporul român ca şi iubirea, cu cât o îndepărtezi, are mai mare atracţie.

Ca să înţelegem ideea de dragoste, în concepţia artistului mai există o dimensiune pentru care se naşte poporul român – veşnicia – Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte. Prin întoarcerea la viaţă a lui Făt-frumos constă  esenţa poporului român care şi-a jertfit totul doar pentru a se întoarce către ceea ce i-a dat naştere, către rădăcină. Cu toate că ne face uneori să zâmbim, maestrul e trist şi preocupat, că drăcuşorii  „rod şi rod”, rod  din istoria, din limba, din credinţa şi din inima noastră, ca şi  unii  trădători, că unii ciobani rătăciţi,  îmbrăcaţi în haine chineze, au uitat de turma de oi ce s-a împrăştiat. Or, pentru unirea frăţească contează turma şi drumul  drept, sufletul, curajul  şi cugetul  românului de odinioară, a martirilor ce s-au sacrificat pentru Neam şi Ţară, pe drumul spinos al Golgotei Neamului Românesc.

Vineri,  1 iunie, tineri muzicieni basarabeni din „Moldo Crescendo” au susţinut un recital de muzică clasică – fragmente muzicale din Enescu, Bartok, Mozart, iar actrița basarabeancă Lia Sinchevici a recitat cu suflet,  acompaniată de pianistul Victor Savca, versurile nemuritorului poem „Luceafărul” de Mihai Eminescu - incursiunea  artiştilor pornind de la frumuseţea interioară a  muzicii, că omul, atâta timp cât nu caută frumosul, se îndepărtează de realitate. Iar prin „Luceafărul” lui Eminescu prin versiunea acestei esenţe a frumuseţii româneşti, actriţa ne-a dezvăluit frumuseţea sufletului românului, veşnicia dăinuirii lui prin suflet, prin frumos, prin iubire şi credinţă, prin unire,  prin aceeaşi „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”.

Felicia NICHITA-TOMA

Foto: „Zorile Bucovinei”