20 iunie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

PENEŞ CURCANUL NU-I DOAR UN EROU DIN POEZIE

5 iunie 2018 р. | Categorie: Istoria neamului

”Plecat-am nouă din Vaslui,/ Şi cu sergentul, zece,/ Şi nu-i era, zău, nimănui/ În piept inima rece.// Voioşi ca şoimul cel uşor/ Ce zboară de pe munte,/ Aveam chiar pene la picior,/ Ş-aveam şi pene-n frunte.// Toţi dorobanţi, toţi căciulari,/ Români de viţă veche,/ Purtând opinci, suman, iţari/ Şi cuşma pe-o ureche.// Ne dase nume de Curcani/ Un hâtru bun de glume,/ Noi am schimbat lângă Balcani/ Porecla în renume!”.

Cine nu cunoaşte aceste versuri? Cine nu le-a rostit măcar în gând? Şi generaţiile care au făcut şcoala românească, şi copiii de astăzi îl cunosc pe viteazul sergent de la Vaslui, stindard al luptei românilor pentru independenţă, ajuns de poveste în fruntea celor nouă bravi dorobanţi. Puţini, însă, ştiu, că Peneş Curcanul nu este doar o figură poetică, inventată de marele Alecsandri, ci chiar un om real, care, într-adevăr, a existat, având locul, data naşterii şi, desigur, ziua morţii, asemenea tuturor pământenilor. Numele său adevărat este Constantin Ţurcanu, născut la 1 martie 1854, la Vaslui. Fiind unicul copil în familia soţilor Gheorghe şi Maria Ţurcanu, părinţii, pe când avea 7 ani, l-au dus la Huşi la nişte rude mai înstărite, înscriindu-l la şcoală. Astfel, viitorul Peneş Curcanul ştia să scrie şi să citească, ceea ce era o raritate printre copiii din mahala în care locuia.

La 15 mai 1875 a intrat în rândurile Regimentului 13 Dorobanţi, la începutul Războiului de Independenţă având gradul de caporal. În 1877 a ajuns sergent, la vârsta de numai 23 de ani, evidenţiindu-se prin fapte de eroism în război. Destinul l-a purtat prin patru campanii militare ale armatei române: Războiul de Independenţă 1877 – 1878, al doilea război balcanic, 1913, primul război mondial 1916 – 1918 şi campania din Ungaria, 1919. După căderea redutei de la Plevna, răniţii din Regimentul 13, printre care şi Constantin Ţurcanu, au fost aduşi într-un spital de campanie, la Turnu Măgurele. Se presupune că acolo, eroul l-a întâlnit pe poetul Vasile Alecsandri, mare personalitate literară şi om politic, participant la toate evenimente ce-au contribuit la formarea României Mari. După această întâlnire, cică, „s-a născut” eroul Peneş Curcanul, porecla pornind de la penele pe care dorobanţii le purtau la căciuli.

Aşadar, versiunea oficială ne spune că întâlnirea poetului cu sergentul de la Vaslui a avut loc după bătălia de la Plevna. Însă din cărţile poştale scrise de Constantin Ţurcanu şi păstrate la Arhivele Naţionale reies alte împrejurări. Autorul cărţilor poştale relatează că s-a întâlnit cu poetul Vasile Alecsandri pe Calea Victoriei, la Bucureşti: „Eu mă numesc din botez Constantin Ţurcanu, însă în războiul din 1877, marele poet mi-a schimbat numele şi prenumele zicându-mi Peneş Curcanul. S-a auzit că am fost cel dintâi care am intrat în redanul luat la 27 august 1877. (...) La luarea redanului am fost decorat de domnitorul Carol cu «Virtutea Militară», iar la 31 august la Griviţa tot de domnitorul Carol I am fost decorat cu «Steaua României» în gradul de cavaler. Acest atac l-am dat pe ziua de 31 august 1877. (...) La 1 Decembrie 1877 am plecat la Bucureşti cu 10.000 de prizonieri turci şi într-o zi, plimbându-mă pe Calea Victoriei, m-am întâlnit cu un domn care m-a întrebat de unde sunt, cum mă numesc, ce grad am şi dacă am fost rănit. I-am răspuns că sunt din oraşul Vaslui şi mă numesc Constantin Ţurcanu, am gradul de sergent şi am fost rănit. În anul 1881, eu fiind eliberat, am văzut poezia „Plecat-am 9 din Vaslui şi cu sergentul 10”.

Constantin Ţurcanu şi-a sfârşit drumul vieţii la 15 noiembrie 1932. Îşi doarme somnul de veci la Mausoleul Peneş Curcanul din Cimitirul Eternitatea Vaslui. În memoria sa şi a celorlalţi nouă dorobanţi a fost ridicat un monument. Legendele sunt că la momentul înmormântării poetului Vasile Alecsandri, în 1890, atunci când sicriul trebuia ridicat, s-a auzit comanda: ”Cei nouă din Vaslui şi cu sergentul zece...Ridicaţi!”. Astfel, s-a adus un omagiu şi Curcanilor lui Peneş.

Maria ANDRIEŞ