ULTIMA POEZIE A LUI EMINESCU, SCRISĂ CU O ORĂ ÎNAINTE DE A MURI

  Deşi a lăsat o operă de o valoare universală, sfârşitul Poetului Eminescu nu a fost pe măsura genialelor sale creaţii. Se stingea din viaţă,  la 15 iunie 1889, la ora 4.00 dimineaţa, într-o sărăcie lucie, în Sanatoriul de Boli Mentale al doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, unde a stat internat în ultimul an de viaţă. A decedat într-un halat ponosit, pe un pat metalic de spital. Imediat după trecerea Poetului în eternitate, când a fost dus la autopsie, medicii au găsit, în buzunarul halatului, un mic carneţel cu versuri. Erau ultimele poezii scrise de Eminescu, fără titlu, necunoscute şi nepublicate mult timp în volumele dedicate operei eminesciene, versuri ce au  stârnit controverse în lumea criticilor şi eminescologilor, unii dintre  care afirmau că Eminescu nu era capabil psihic să creeze în ultimii 7 ani de viaţă, publicate apoi de redactorul Ilie Ighel Deleanu în revista "Fântâna Blanduziei". Se presupune că una dintre poezii  - „Stelele-n cer”, a fost scrisă de Poet chiar cu o oră înainte de a muri. Deşi versurile  sunt incluse de D.G. Morţun în ediţia sa din 1890 cu poeziile lui Eminescu, critici precum Perpessicius şi George Călinescu  neagă  faptul posibilităţii scrierii  poeziilor de către Poet, după 1883.

 De altfel, versurile sunt pronunţate de sentimentul tristeţii şi  morţii apropiate. "Din notesul despre care am făcut menţiune în numărul trecut am mai putut scoate următoarele strofe, pe care le punem sub ochii cititorilor, întocmai cum se găsesc", scria  Ilie Ighel în numărul din 23 iulie 1889, când a fost publicată  poezia "Stelele-n cer", titlul fiind adăugat de redactor după primul vers.

 "Stelele-n cer”

"Stelele-n cer 
Deasupra mărilor
 Ard depărtărilor
 Până ce pier.
După un semn 
Clătind catargele 
Tremură largile 
Vase de lemn;  
 Nişte cetăţi 
Veghind întinsele 
Şi necuprinsele 
Singurătăţi.
Orice noroc

 Şi-întinde-aripile 
Gonit de clipele 
Stării pe loc. 
Până ce mor, 
Pleacă-te îngere 
La trista-mi plângere 
Plină de-amor.
Nu e păcat? 
Ca să se lepede 
Clipa cea repede 
Ce ni s-a dat?"

Diana TOMA