20 septembrie 2018
ZIARUL ROMÂNILOR DIN UCRAINA

„S-O FACEM MARE PE ŢĂRIŞOARA NOASTRĂ PRIN ROADELE MUNCII NOASTRE ŞI PRIN MĂRIMEA VREDNICIEI NOASTRE” (VIDEO)

14 iunie 2018 р. | Categorie: Eminesciana

Îndemna Mihai Eminescu. Într-o societate românească divizată, bântuită de tot felul de trădare, societate  ce îşi pierde identitatea de la o zi la alta,  a reveni  la Eminescu, fie şi măcar de 2 ori pe an – la 15 ianuarie şi la 15 iunie –  este o întoarcere la RĂDĂCINI, la esenţa „DOINEI” ce înveşniceşte identitatea  neamului românesc. Poet genial al literaturii române, a cărui operă învinge timpul, după cum spunea George Călinescu,  dincolo de creaţiile lirice şi de proza fantastică, Eminescu s-a afirmat şi ca pasionat jurnalist politic, un fin observator şi cugetător al vremurilor în care a trăit, un spirit viu, care răzbate peste veacuri şi care este mereu contemporan. Eminescu considera vocaţia  sa de ziarist chiar mai importantă şi mai actuală decât cea de poet. Referindu-se la perioada gazetărească a lui Eminescu, academicianul Eugen Simion  afirma: „Eminescu a marcat în mod indiscutabil istoria presei româneşti, este unul din marii gazetari pe care i-a avut România. Publicistica lui ar trebui predată în şcolile de jurnalism pentru că tinerii ar avea ce învăţa“.

 

Anume  această perioadă din activitatea lui Mihai Eminescu – cea gazetărească, când a activat la gazeta „Curierul de Iaşi” şi la revista „Timpul”, a fost cuprinsă în momentul de suflet „Mihai Eminescu, ziaristul”, evocat de Nicolae Toma, redactorul-şef al ziarului „Zorile Bucovinei”, preşedintele Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, gazda manifestării, organizate  la 13 iunie curent, în Casa mare a redacţiei.

„Eminescu a scris o biografie zguduitoare şi în proza de ziar, rodul, de altfel, al singurei sale profesii şi al unei vocaţii paralele”,  citându-l pe Şerban Cioculescu, Nicolae Toma  a argumentat  necesitatea omagierii Luceafărului ca ziarist, de ce anume am ales tema aceasta:  „Pentru noi şi pentru tot neamul românesc Eminescu  a fost ca un deschizător de drumuri. Tradiţional noi, ziariştii de la „ Zorile Bucovinei” şi membrii Societăţii Jurnaliştilor Români Independenţi din regiunea Cernăuţi, ca să nu încurcăm  pe nimeni, am hotărât să organizăm mai înainte comemorarea ziaristului Eminescu, deoarece este simbolul culturii şi spiritualităţii româneşti, al jurnalisticii noastre. De altfel, totul ce a scris Eminescu  în ziaristică e actual şi astăzi”.

Onorat să se afle în oaza spiritului românesc, în Casa Mare a  „Zorilor Bucovinei, la ceas aniversar de aducere-aminte şi de neuitare a geniului eminescian,  distinsul consul Aurelian Rugină a salutat comuniunea de respiraţie românească: „Trăiască Naţia!”, „Sus cu dânsa!”, a răsunat în unison.  „Pentru a pune în valoare latura de publicist a lui Eminescu, e bine să ne salutăm cum o făcea Eminescu, a îndemnat diplomatul român în evocarea sa  mărturisitoare:  „Eminescu  introdusese această expresie de salut, pe care o utiliza cu toţi prietenii săi, cu toţi luptătorii pentru spiritul românesc. Sunt onorat să particip la această primă manifestare, dedicată lui Eminescu, Comemorăm 129 de ani de la moartea acestei personalităţi care a fost definită de către Petre Cesar „sumă lirică de voievozi”. Pe lângă Poet,  Mihai Eminescu a fost un ctitor şi un continuator al voievozilor români care au creat, ctitorit  Statul Român”, diplomatul român îndemnându-i pe toţi cei prezenţi la o comuniune cu Eminescu, ca fiecare să se prezinte şi să mărturisească ce înseamnă  pentru el Poetul şi Ziaristul Mihai Eminescu.

Cu Eminescu în inimă şi suflet şi-a început discursul dna Lilia Govornean, metodistă la Institutul Postuniversitar de perfecţionare a cadrelor didactice din regiunea Cernăuţi, preşedintele Asociaţiei cadrelor didactice de etnie română din Ucraina, prezentă la manifestare împreună cu  un grup de profesori ce fac parte din societatea pe care o conduce : „Mă bucur foarte mult că noi, românii din Bucovina, îl avem pe Eminescu în suflet şi în gând, fiindcă Luceafăr el a devenit mai târziu. Scriind poemul „Luceafărul”, probabil,  nici nu şi-a imaginat că va deveni Luceafărul poeziei noastre. Nu există român adevărat să nu-l cunoască şi să nu-l iubească pe Eminescu, sperăm că Eminescu va dăinui veşnic, atâta timp cât va dăinui românul”. a specificat Lilia Govornean, prezentându-i pe  membrii Asociaţiei:  Ludmila Rotaru, metodistă la Secţia raională de învăţământ Noua Suliţă,  Oxana Chiorescu, profesoară de limba şi literatura română  la Şcoala din Rachitna, Ada Nichitin, profesoară de română la Şcoala din  Stroieşti, raionul Noua Suliţă, Nicolae Mintencu, profesor de limba şi literatura română la ŞM Voloca, raionul Hliboca, „Eminescu este acela ce prin creaţia sa inegalabilă de o valoare europeană ne-a făcut cunoscuţi în lume. Să facem cum Eminescu, să-i învăţăm pe copii să-şi iubească limba, tradiţiile, portul naţional”, a îndemnat Ludmila Rotaru.

 

Un cuvânt de laudaţio a adresat redacţiei şi Societăţii Jurnaliştilor români Independenţi  din regiune dl  Octavian Voronca, membru al mai multor societăţi naţional-culturale româneşti, pentru manifestările organizate, în deosebi, pentru această „acţiune binevenită, dedicată celor 129 de ani de la trecerea lui Mihai Eminescu în eternitate, organizată în prealabil”, continuând discursul gazdei, s-a referit mai detaliat la activitatea lui Eminescu de ziarist, foarte actuală şi azi, de la ziarele „Curierul de Iaşi” şi Timpul”, „Mihai Eminescu e nu numai scutul limbii române, dar şi drapelul nostru, el ne arată cum să păstrăm limba română, tot ce e sfânt, românesc, care este fundamentul principal al identităţii noastre naţionale”.

Recitându-l sau evocându-l pe Eminescu, ne reîntoarcem de fiecare dată Acasă, acolo unde rădăcinile acestui neam împătimit şi vitregit de istorie încă se mai zbat  şi sângerează româneşte. Elena Purici, profesoară de limba şi literatura română la ŞM Ostriţa Herţei, care e prezentă la toate manifestările organizate de societăţile româneşti din ţinut, a ţinut să sensibilizeze că „existenţa umană este protejată de diferite simboluri. Fiecare ţară îşi are simbolul ei, la fel şi românii îl au pe Eminescu. Consider că Eminescu este simbolul naţiunii noastre. Trebuie să fim mândri că suntem protejaţi de Eminescu”. Poeta Eugenia Balan-Ciocoboc din Tereblecea a recitat câteva poezii din propria-i creaţie, dedicate lui Eminescu.  Pentru Arcadie Vasca din Cernăuţi, originar din Pătrăuţii de Sus,  „Eminescu e un Om cu literă mare, cel mai mare Poet şi personalitate de la daci încoace”. „Eminescu este personalitatea care a făcut cel mai mult pentru limba şi istoria noastră, ar fi bine să-i urmăm şi noi exemplul”, a menţionat Gheorghe Melnic, mulţumind  redacţiei pentru manifestarea organizată  şi diplomatului român pentru „tema surprinzătoare pe care ne-a oferit-o dl consul Aurelian Rugină. Trebuie să ne mândrim că avem asemenea personalităţi precum Eminescu  şi să le omagiem”.

Dăruită cu har divin, cu glas îngeresc de soprană, Maria Dovghei, originară din comuna Voloca, profesoară la Şcoala de Arte „Isidor Vorobchievici” din Cernăuţi,  ne-a cântat romanţa „O, rămâi”, destăinuindu-se că e mândră că Eminescu  a învăţat şi şi-a purtat paşii prin Cernăuţi: „Azi  batem aceleaşi drumuri ce şi Poetul cândva, inspirând cu versurile-i lirice, de o fineţe inegalabilă, pe mulţi compozitori, care le-au pus pe note”.

Eminescu e pentru toţi românii cel mai mare Poet naţional, fiindcă a reuşit, ca nimeni altul, să exprime prin creaţiile sale sufletul şi esenţa acestui popor rătăcit prin lumea mare, înstrăinat de Patrie. Pentru Octavian Bivolaru, preşedintele Societăţii „Golgota” a Românilor din Ucraina, „Eminescu e România fără hotare”, la fel e şi pentru Ion Timciuc, originar din Mahala, e „drumul spre cultura cea mai superioară din Europa". Iar Ilie Tomiuc, originar din Carapciu, raionul Hliboca, a mărturisit că pentru prima dată a luat cunoştinţă de opera eminesciană de la mama sa, care-i cânta „Somnoroase păsărele”,  apoi de la profesorul Vasile Leviţchi, primul redactor-şef al „Zorilor Bucovinei”, care, pe când el era student la Facultatea de Litere a Universităţii din Cernăuţi,  ţinea şi un curs –  „Mihai Eminescu”: „Cu 50 de ani în urmă am participat, la Chişinău, la un concurs de poezie, dedicat lui Eminescu, unde am obţinut o diplomă, semnată de un alt mare poet al nostru, Grigore Vieru”. Pentru profesorul Ion Găină din suburbia or. Cernăuţi, Horecea,” Eminescu e personalitatea cu care horecenii se mândresc, fiindcă a fost nu o dată la Horecea, unde a locuit sora sa, Aglaia”.

 

A-l iubi pe Eminescu  este o datorie sfântă şi o onoare. Or, e de datoria noastră, a celor maturi, să transmitem copiilor şi nepoţilor noştri respectul şi admiraţia faţă de   nemuritoarea operă eminesciană, care e însăşi întruparea literară a conştiinţei româneşti, să-l omagiem pe poetul şi gazetarul patriot. Urmaşi din viţa lui Ştefan, bustul căruia veghează neamul în curtea Şcolii Medii, românaşii din româneasca vatră  strămoşească, comuna Voloca pe Derelui, ştiu ce înseamnă iubire de Eminescu, de graiul matern – e pentru ei cel mai scump şi drag poet, e o icoană la care se închină ori de câte ori îl recită pe Poet, organizează manifestări cu respiraţie eminesciană,  înscenează poemul „Luceafărul”, îndrumaţi de profesorul de română, rapsodul Nicolae Mintencu, de directorul-adjunct Maria Onofreiciuc, prezenţi in corpore şi de data aceasta în Casa Limbii Române, la „Zorile Bucovinei”. Pentru dna Maria „Eminescu e simbolul românismului, al românilor de pretutindeni. Precum Ştefan cel Mare a apărat Ţara de turci şi alţi invadatori, datorită lui Eminescu astăzi vorbim cea mai frumoasă limbă din lume. Graţie  creaţiei eminesciene elevii noştri învaţă bine, obţin locuri de frunte la concursurile de recitaluri din raion şi regiune, datorită dlui profesor Mintencu în fiecare an înscenăm poemul „Luceafărul”.  Dl Nicolae  Mintencu şi-a exprimat iubirea faţă de Eminescu printr-un vers din propria-i creaţie, dedicat Poetului nepereche. Talentaţii discipoli ai distinşilor dascăli –  Andreia-Sofia Onofreiciuc, a recitat cu suflet  poezia „Lacul”, acompaniată la vioară de Vlad Bodnar, un mânuitor dibaci al arcuşului ce calcă ferm pe urmele virtuosului său părinte, dirijorul Ion Bodnar. Tânărul viorist Vlad Bodnar ne-a îndrumat să „facem totul bine, aşa cum a făcut Eminescu”,aşa precum face taică-său, punând pe note versurile Poetului.

 

 

Manifestarea, dedicată Poetului Naţional, n-a dus lipsă nici de tineri, nici de maturi. Casa Limbii Române de la „Zorile Bucovinei” a fost arhiplină. Duios, răvăşitor şi melancolic a „plâns” pe strune de vioară, interpretată de tânărul Vlad Bodnar,  romanţa „Pe lângă plopii fără soţ..”, pe lângă care trecea atât de des îndrăgostitul Mihai Eminescu,   cântată împreună cu vocea de aur a Volocii –  rapsodul Nicolae Mintencu, în unison cu sala arhiplină.

De altfel, participând pentru prima dată la manifestările organizate  de „Zorile Bucovinei”, clipe pline de bucurie, dedicate lui Eminescu, le-au dăruit celor prezenţi, talentaţii membri ai Grupului folcloric „Busuioc moldovenesc”,  elevi din clasa a 9-a de la CIE Stroieşti cu limba ucraineană de predare (fosta şcoală cu limba română de predare), raionul Noua Suliţă, - Roman Nichitin, Maxim Rusnac, Ana-Maria Scripnic (programul  fiind regizat cu ingeniozitate de metodista Ludmila Rotaru şi de profesoara  de română Ada Nichitin), care au recitat poeziile eminesciene "Revedere" şi "Pe lângă plopii fără soţ", au interpretat melodii la acordeon şi saxofon. Pentru elevii  CIE din Stroieşti „Eminescu e Poetul care a proslăvit întreg neamul românesc, cel mai mare şi slăvit Poet care trăieşte în suflet, Luceafărul poeziei noastre”. După cum a mărturisit Ada Nichitin, elevii „îl preţuiesc şi-l iubesc pe Eminescu”.

 

 „Cuvintele din „Doina” lui Eminescu: „ De la Nistru pân' la Tisa/ Tot Românul plânsu-mi-s'a,/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate./ Din Hotin şi pân' la Mare/ Vin Muscalii de-a călare,/ De la Mare la Hotin/ Mereu calea ne-o aţin;/ Din Boian la Vatra-Dornii/ Au umplut omida cornii,/ Şi străinul te tot paşte/ De nu te mai poţi cunoaşte.” sunt actuale şi în prezent, pe lângă faptul că e cel mai mare Poet, Eminescu este şi istoric. Dacă l-am studia, am cunoaşte istoria adevărată a românilor”, a conştientizat artistul fotograf Nicolae Paulencu din Hruşăuţi, Plaiul lui Vodă. „M-am  născut prin Eminescu, cu prima poezie „Somnoroase păsărele”, m-am îndrăgostit prin Eminescu (romanţa „O, rămâi” şi când va veni timpul vom pleca prin Eminescu („Mai am un singur dor”)” – o  iubire mărturisitoare, adresată de Vasile Răuţi, vicepreşedintele Societăţii „Golgota”, Dumitru Fedorcea din Ropcea, referindu-se la popasul  lui Eminescu în Storojineţ, a specificat că „Poetului îi datorăm alesul veşmânt al limbii române”.


Atât pentru tânăra jurnalistă Diana Toma, colaboratoarele Vera Pelehataia şi Aurica Carauşu, fostul  coleg Ilie Olar, Eminescu e lacrima şi sufletul Limbii române, steaua ce ne călăuzeşte paşii în ziaristică, în viaţă, Eminescu e tot ce avem mai scump şi mai sfânt, este Luceafărul spiritualităţii româneşti, precum şi pentru profesoara de română din Rachitna şi micuţa ei fiică, pentru  Ion Broască, preşedintele Societăţii Medicilor Români „Isidor Bodea”, Porfir Ciocălău din Cernăuţi, care a evocat momente din timpul serviciului militar, când a recitat poezia „Floare albastră” în limba rusă, iar militarii ruşi au rămas impresionaţi. Luceafărul poeziei româneşti e tot ce au mai scump şi pentru ceilalţi români  în suflet cu Eminescu, prezenţi la manifestare. 

Casa mare a Limbii Române de la „Zorile Bucovinei” a găzduit prezenţa a doi mari maeştri ai cuvântului şi muzicii – Învăţătorul Emerit al Ucrainei, rapsodul Nicolae Mintencu, dirijorul şi vioristul Ion Bondar, conducătorul artistic al faimosului Ansamblu de instrumente populare „Trandafir de la Voloca”. Ultimul, de altfel, ne-a onorat pentru prima dată cu prezenţa, acompaniindu-l pe rapsod, care, cu vocea-i de un lirism tulburător, a dat glas cântecului pe  versuri ce îi aparţin,  „Doina mea în codru-i scrisă”.

N-aşi crede că în aceste vremuri nesigure pentru noi, românii din dulcea Bucovină a lui Eminescu, când însăşi sufletul românesc – Limba Română – e în pericol de dispariţie, patriotismul  e o noţiune fără valoare, că tinerii găzduiţi de „Zorile Bucovinei” vor uita  expresia pe care o folosea Eminescu,  când îi saluta pe prieteni şi  colegi  : “Trăiască naţia!”, iar când era astfel salutat de ei, răspundea: „Sus cu dânsa!”.

„E mică ţărişoara noastră, îi sunt strâmte hotarele, greutăţile vremurilor au ştirbit-o; dar această ţară mică şi ştirbită e ţara noastră, e ţara românească, e patria iubită a oricui suflet românesc, într-însa găsim toate putinţele dezvoltării, întocmai ca într-una oricât de întinsă… S-o facem mare pe ţărişoara noastră prin roadele muncii noastre şi prin mărimea vredniciei noastre”, a încheiat manifestarea Nicolae Toma evocând dorinţa testamentară a lui Mihai Eminescu, ziaristul.


Felicia NICHITA-TOMA

Foto şi VIDEO: „Zorile Bucovinei”,

Nicolae PAULENCU