PIESA „STEAUA FĂRĂ NUME” CU MARINA TIMCU ÎN ROLUL PRINCIPAL

După ce, cu câţiva ani în urmă,  actorii Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoşani au jucat pe scena Teatrului „O. Kobâleanska” din Cernăuţi piesa cunoscutului scriitor şi dramaturg român Mihail Sebastian „STEAUA FĂRĂ NUME” (în unul din rolurile principale, Grig, producându-se îndrăgitul actor Volin Costin), publicul spectator cernăuţean-bucovinean a avut posibilitatea să vizioneze din nou această comedie la Teatrul Cernăuţean, sâmbăta şi duminica precedentă, 16-17 iunie, în traducere ucraineană de Serhii Lucikanyn (regia Ludmyla Skrypka, scenograf Natalia Tarasenko, maestru de balet Ianiţa Şopova, Bulgaria). În rolul principal (Mona) s-a produs bucovineanca noastră Marina Timcu, iar în cel al profesoarei Cucu – Larisa Popenco, Grig (Andrii Ţyganok).

STEAUA FĂRĂ NUME”,  este o comedie romantică emotivă, de factură psihologică, explorând universul sufletului tânăr, cu o delicată undă de lirism şi sensibilitate, generată de aspiraţia eroilor spre fericire, spre un ideal de puritate ce prezintă povestea de dragoste dintre modestul profesor Marin Miroiu şi Mona, o tânără „vânătoare” de inimi.

Într-un orăşel şters de provincie de pe Valea Prahovei, cu cinematograf - miercuri şi sâmbătă – şi  o populaţie de peste 8 mii de locuitori, o tânără necunoscută este coborâtă în gară din trenul Bucureşti-Sinaia, pentru că nu are bilet. Aceasta vine de la cazinou și are cu ea doar fisele câștigate. Mai are ţigări, tabacheră şi ruj de buze,  o rochie frumoasă precum cele din reviste. Dacă se sinucide? Ispas, şeful gării,  ar ajunge la gazetă după 23 de ani de carieră!Aici o întâlneşte profesorul de geografie Marin Miroiu, care îşi împarte viaţa între cărţi şi stele, fiind pasionat de cosmos, fuge de rutina cotidiană în sferele divine, şi care  se afla în gară în așteptarea unei cărți foarte rare şi scumpe de la București, pe care o visează de ani buni. Profesorul Miroiu crede că gara este dorul de a fugi. Cartea pe care o aşteaptă a costat bani mari pentru  cei din provincie, 22.000! Subiect de discuţii pentru cancelarie şi  pentru tot târgul. Domnişoara Cucu e la pândă. Le face viaţa iad elevelor care vin la gară să vadă trenurile. Colegul lui Miroiu, profesorul de muzică Udrea, a compus o simfonie, dar nu are un instrument – cornul englezesc – pentru a o interpreta.

Tânărul Marin Miroiu o adăposteşte pe necunoscută pentru o noapte în modesta sa locuinţă de burlac, unde locuieşte singur, doar el, cărţile, şi un şoarece noctambul,   perioadă în care între cei doi, aidoma unei explozii cosmice,  se înfiripă o poveste de dragoste ce scutură din temelii universul micii urme.  Miroiu i se destăinuieşte că a descoperit o stea fără nume pe bolta cerească și nu știe ce nume să îi dea. Când află că pe necunoscută o cheamă Mona, o numește astfel. Mona îi insuflă  lui Miroiu convingerea că el are dreptate în observaţiile sale astronomice că nici o stea nu se abate din calea predestinată. Tânăra îl asigură că va rămâne cu el pentru totdeauna.  Însă dimineața apare Grig, iubitul ei bogat, cu care Mona are o relație de 3 ani. Tutorele o convinge că locul ei nu este în provincia aceasta sărăcăcioasă,  târgul în care totul durează cât o clipire şi undeva, cineva, ştie că stelele nu se abat din drumul lor, niciodată, că, sortită mariajului cu  bietul profesor Marin,  peste câţiva ani va deveni asemenea dnei Cucu, o învăţătoare nervoasă, invidioasă, isterică şi ţipătoare.  Mona, în cele din urmă, îl urmează pe Grig, părăsindu-l pe astronomul visător, dar îl roagă pe Grig să-i dea bani profesorului de muzică să-şi cumpere instrumentul dorit – cornul englezesc, fără de care nu poate interpreta simfonia compusă.

Emoţionanta comedie a scriitorului român Mihail Sebastian demonstrează că mesajul din „STEAUA FĂRĂ NUME”, piesă scrisă între cele două războaie mondiale,  este nemuritor şi actual: şi astăzi există un profesor sărac, dedicat numai învăţăturii, în viaţa căruia trece meteoric câte o Monă – veşnică Evă nehotărâtă, dar sinceră,  care e în stare să dea peste cap întregul sistem, bine pus la punct, al însinguratului, și care dispare la cel mai mic semnal al iubitului bogat.

Felicia Nichita Toma

Foto „Zorile Bucovinei”